Friday, August 17, 2012

Pistolul

Vlăduț are 8 ani dar pare mai matur. Ca aparență dar și in gândire. Trimis la farmacie, după un medicament, Vlăduț trece cu  drumul pe lângă un mare magazin cu jucării. Azi, în vitrină se lăfăie un pistol cu apă. Un pistol mare, cum nu mai văzuse. A rămas acolo preț de vreo patru-cinci minute, tot admirând pistolul și gândindu-se cum i-ar sta lui cu pistolul în brațe. Plin cu apă și stropind tot ce mișcă. Wow! O nebunie! 

Din nefericire, nu crede că mama ar fi de acord să-i cumpere un pistol cu apa așa de mare. Unele mai mici, a mai avut el, dar trebuia să le încarce prea des. Ăsta are rezervorul de 0,5 litri, așa scrie pe etichetă. Prea scump, ar spune mama, sau, mai bine-zis, bani aruncați, care ar putea fi folosiți mai bine altfel. Pentru că mamei nu i-ar conveni să arunce atâția bani pe un pistol cu apă. El știe că mama muncește din greu pentru banii ăia, știe cum vine acasă destul de târziu în fiecare zi. Obosită, că o vede bine, uneori și nervoasă. Și asta vede, fiindca sunt zile când îl ceartă mai mult pentru dezordinea pe care i-o găsește în cameră sau pentru că nu-și face temele la timp. Dar lui îi place să-și faca
temele cu mama! I-a spus asta mamei dar ea nu are timp întotdeauna. Și-l ceartă și sigur are dreptate. Știe că mama are dreptate pentru că și bunica îl mai ceartă. Ce mai, pe lângă ce e dezordonat, mai e și un mare leneș, s-a convins. Și-un nerecunoscător, și-un neascultător. Asta nu i-a spus încă nimeni, dar simte și el. Ar putea să le mulțumească fiind mai cuminte, măcar.

Vlăduț și mama lui stau cu bunicii din partea mamei. Pe tata, Vlăduț nu l-a cunoscut. Știe doar că există undeva da' nici nu e curios să-l cunoască. Daca tata nu stă cu ei, înseamnă că nu-i pasă de ei doi. Lui de ce i-ar păsa? Mama nu vorbește despre tata. Niciodată. Nici de bine, nici de rău, ceea ce bine. Sigur tata nu merită să te gândești la el. Sigur e un om care are alte griji dar nu grija lor. De fapt, lui Vlăduț nici nu-i trebuie, nu-i pune nimeni întrebări incomode despre tata. Și bunicul se poartă cu el mai bine și mai frumos ca un tată. Nici n-are nevoie de altcineva. Că vede și el prin vecini cam ce tați au copiii...mai nimic de laudă sau mîndrie.

O să încerce să vorbească deseară cu mama. Poate o înduplecă să-i ia pistolul ăla. De când fusese la farmacie și trecuse pe lângă magazinul de jucării nu se gândea decât la pistol și la cum o să împuște el cu apă tot: băieții de pe stradă, gardurile, pomii, câinele, poate și gainile. Tot.

A mai întârziat pe stradă, poate mai mult de zece minute, să vorbească despre niște cartonașe Ice Age cu Sorin, băiatul din vecini. Cred că deja îl așteptau acasă... Se auzea în curtea lor un zgomot infernal de motor.
Abia a intrat în curte. La poartă era aglomerație. În curte era un om care tăia grămada de lemne cu o drujbă. Mai avea doar câteva. Curgeau apele de pe omul cu drujba, afară era tare cald, deși era doar început de iunie. 
Bunicul și bunica erau ocupați. N-o să-l mai certe că întârziase cam mult. Când intră în sufragerie, să dea medicamentul bunicului, bunicul tocmai vorbea cu bunica despre plata omului cu drujba. Cerea cam mult, zicea bunica. Totuși, bunicul zicea că merită și plecă să ia niște bani din dulăpiorul unde și Vlăduț știa că sunt banii.
Bunicul plecă să încheie socotelile cu omul cu drujba. Bunica se duse și ea în bucătărie. Mai avea treabă pe acolo, era aproape de prânz.

Dulăpiorul cu banii rămăsese deschis. Vlăduț întinse mâna...să închidă ușița. Vedea numai pistoale cu apa în fața ochilor. Când atinse ușița, simți ca o arsură. O închise repede și fugi afară. Uitând și să se mai schimbe de hainele de plimbare.


19 comments:

  1. Dragu de el! Ai vazut ce înseamna sa îti antenezi copii si în discutii majore (bani, munca) si sa nu le oferi chiar totul pe tava? Frumoasa educatie,mama si bunicii sunt de nota 10! Dar si Vladut...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, intotdeauna l-au tratat aproape ca de la egal la egal, fara insa a-l rasfata. Poate de aceea e atat de matur. Am vorbit cu el. Cam stiu cum gandeste :)

      Delete
  2. ce mila mi s-a facut! serios. inevitabil m-am gandit la fiimea. nu a avut totul cand a cerut insa mai devreme sau mai tarziu ...cerintele s-au aprobat. acum e in vacanta la ai mei in RO. imi zicea mama la telefon ca nu prea o pun la treaba, observand-o cu siguranta ca e cam neindemanatica :). i-am zis ca nu prea o pun...are doar camera ei de facut si sa-si spele cele folosite cand se ridica de la masa...:(. ar trebui sa o pui, imi zice mama ca e mare de-acum. ar trebui, poate....ar trebui...:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu trebuie sa ti se faca mila :) Si eu consider nu e bine sa dai imediat unui copil tot ce cere. Trebuie sa "munceasca" un pic si pentru asta. Unele lucruri cred ca trebuie sa ramana totusi inaccesibile. Sunt de parere ca trebuie sa existe si cuvantul "Nu". Altfel copiilor li se pare ca totul e posibil, ca totul li se cuvine si mai tarziu dezamagirile vor fi cu mult mai mari. Cand vor vedea ca viata e un sir de dezamagiri, mai mici sau mai mari.
      Da, am vazut ca ai o adevarata domnisoara. Sa-ti traiasca! Mai trebuie pusa si la ceva treaba, sa se antreneze. Are dreptate mama ta.

      Delete
  3. Şi eu îmi doream un pistol la fel, când eram mică...da, eram mai băieţoasă uneori, deşi mă jucam şi cu păpuşile!:P Dar nici eu n-am avut, cu adevărat unul şi am înţeles (aproape) din prima, că există alte priorităţi.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu eram foarte baietoasa! ;) Dar pistoale cu apa n-am avut pentru ca nu imi place apa :) Am avut unul cu cu bilute si cu capse.
      Sigur ca atunci cand banii sunt limitati sunt alte prioritati. Si eu intelegeam, nu-i bateam pe ai mei la cap cu nimic. Spre deosebire de sora mea, care era destul de insistenta cand dorea ceva.

      Delete
  4. Imi spunea candva un psiholog pentru copii ca, desi copii care invata rostul banilor se maturizeaza mai repede, raman uneori cu sechele din pricina darurilor refuzate si a dorintelor neimplinite. Parintii trebuie sa gaseasca un echilibru.
    Am o prietena care a fost obligata sa-si creasca singura cei doi copii dintr-un salariu amarat. Cei mici au crescut, unul dintre ei este acum pe picioarele lui... dar au inceput sa dea semne de avaritie si de egoism, ca si cum incearca sa se razbune pe toate oprelistile din copilarie...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Exact asa cred si eu, Dana. Iata, tocmai ce am raspuns mai sus. Un echilibru in sensul ca unele lucruri trebuie luate insa mai trebuie si refuzate unele. Pentru ca exista, la extrema cealalta, alt pericol. Acela ca un copil sa creada ca i se cuvine orice. Trebuie ca un copil sa inteleaga cand sunt si alte prioritati, mai ales in zilele acestea cand viata e grea, banii sunt putini.
      Chestia cu avaritia...eu stiu? Unii sunt avari si egoisti chiar de au avut totul. Mai ales daca au avut totul...

      Delete
  5. Impresionanta povestea lui Vladut. In ce sens, ma refer!?
    Este privat de mai multe, in primul rand de un tata, a unui model in viata, chiar daca, in mod clar pentru adulti si pentru copil e mult mai bine asa.
    Stramtorarea financiara creeaza niste frustrari. Copiii intre ei sunt foarte duri. Din descriere el este un copil cuminte, ascultator, educat si cu mult respect fata de parinti. Ardoarea unui obiect naste multa suferinta in sufletul unui copil.
    Normal ca si parintii si le stiu pe ale lor. Cum o dai nu e bine. Numai ei stiu, in familie cum sa rezolve problema.
    Poate sa fie si o alta recompensa in locul pistolului, cu apa, desi copiii il vor neaparat pe ala :)
    Chiar daca e de jucarie, pistolul tot e ceva ce denota agresivitate, de uda pe altii, de a lovi, chiar cu apa pe altii.
    Bine ca pana la urma e un joc de copii.
    Imi pare nespus de rau de acesti copii din ziua de azi, cu parinti stramtorati financiar, si mai ales ca s-au stratificat foarte mult categoriile sociale. Altii de atatia bani nu isi mai incap in piele de aroganta
    Ce sa spun Doamne ajuta acesti copilasi sa le fie copilaria mai senina, sa aiba parte de bucurie si dragoste.

    ReplyDelete
  6. Tehnic vorbind, si total off-topic, un bidon de doi litri cu dopul gaurit bate oricand un pistol cu apa. Unde mai pui ca, la nervi, bidonul se poate arunca lejer dupa celalalt, pe cand de pistol ti-e cam mila.

    Revenind la subiect, eu am invatat lectia lui Vladut the hard way. Am furat bani, de la ai mei si de la bunici pe rupte. Mai intai pentru gume Turbo, apoi pentru ore la salile de jocuri, apoi pentru avortul lui O., cea de demult.

    Am avut nevoie de o mustruluiala extrem de dura si de lacrimile de suparare ale lui M. ca sa-mi revin.

    ReplyDelete
  7. si fetele mele au crescut fara tata de la 5 si respectiv 3 ani. Târziu, pe la 12/14 ani le-a adoptat sotul meu actual, cu dragoste de tata adevarat! Vladut trebuie sa stie ca exista tatici buni pe lumea asta (bunicul este un exemplu bun) si el va fi unul peste câtiva ani ;)
    Este bine atunci cand copilul îsi doreste ceva cu adevarat si asteapta sa primeasca, ca recompensa pentru o atitudine pozitiva. Atunci cand copiii doar deschid gura si li se îndeplineste dorinta, nici nu stiu sa aprecieze gestul si în plus, se plictisesc repede de acel "ceva dorit".
    Mi-a placut povestea pistolului de apa :)
    Sa aveti un weekend vesel! :)

    ReplyDelete
  8. Da, sunt multi copii ca si Vladut....si mai rau decat atat.....

    ReplyDelete
  9. Nu-i bine nici sa fie rasfatati, dar si atunci cand merita trebuie sa fie rasplatiti, insa fara sa i se specifice. Nu e bine ca un copil sa invete doar pentru ca i se promite ceva, ci sa fie educat sa invete pentru el.
    Parintii mei nu ma rasplateau daca luam rezultate bune si se suparau cand luam note mici, nu m-am deprins sa invat de mica... Nu spun ca eram bleaga, poate doar putin lenesa... Si destul de tarziu am realizat ca trebuia sa invat pentru mine, odata cu anul de admitere la liceu... Deja nu ma puteam concentra prea bine, nu mai tin minte subiectele mult timp :(

    ReplyDelete
  10. Dupa parerea mea copii sunt singurii ce pot pune pe jar cu adevarat sufletul cuiva. Cand vezi un copil ca tanjeste dupa ceva si nu-i poti oferi, sau cand vezi ca intelege situatia si se conformeaza insa in ochii lui domneste tristetea ... nu stiu dar pentru mine, e greu, e un sentiment destul de aiurea si ma rog la Dumnezeu sa nu-l incerc prea des.

    ReplyDelete
  11. Daca Vladut a rezistat ispitei de a lua bani pentru un lucru pe care si-l dorea asa mult, sigur va fi un om cinstit toata viata, a reusit sa puna in balanta un moft cu o necesitate, ceea ce e greu pentru un copil.Si eu, cand eram de varsta lui, m-a trims mama sa iau paine, am trecut pe langa librarie si n-am putut rezista sa nu-mi cumpar un globulet de pus in pom, se apropria Craciunul.N-am dat pe el cine stie ce, vreo 5 lei, dar acasa am luat bataie, ca am cheltuit banii fara sa cer voie.Globul acela l-am pastrat pana acum cativa ani, cand s-a spart, dar de cate ori il agatam in brad, imi aduceam aminte ca am luat bataie pentru el, desi era un fleac.Era modul meu de a-mi incepe sarbatorile cu amintiri triste, sa las loc apoi lucrurilor frumoase.nici Vladut nu va uita curand pistolul ala.

    ReplyDelete
  12. Foarte greu sa rezisti tentatiei cand iti doresti ceva atat de mult...si cand esti un copil inocent. De aici incolo intervine educatia primita de acasa.

    ReplyDelete
  13. Teribil de trist. Esti foarte 'blue' in ultima vreme. Frumoase articolele, dar incredibil de dramatice...sau poate asa le interpretez eu. Anyway, l-am citit fara sa respir...

    ReplyDelete
  14. Adevarul e ca multi adulti recunosc faptul ca copii spun lucruri trasnite, insa unii recunosc si faptul ca copii par ceva mai inteligenti in zilele noastre.

    ReplyDelete
  15. Mi-am amintit cate imi doream si eu cand eram micuta. Acum inteleg de ce nu puteam avea tot ce aveau si altii…

    ReplyDelete