Monday, December 16, 2013

Scopul a fost minunat!


Nu mă încântă foarte mult ceea ce se transmite pe televiziuni, nu sunt o fană a mondenităților, a evenimentelor din sfera politicii sau sportului. Mă plasez cu preferințele, mai degrabă, undeva, în zona culturală, deși nici rostul unei televiziuni strict de gen nu-l prea înțeleg pentru că tot ceea ce e prea mult strică, așa cum spune o vorbă din bătrâni. Echilibrul e secretul...dar în goana după audiențe cine îl mai știe?!?!

Radu Beligan în "O noapte furtunoasă"
O televiziune de știri anunțase timp de câteva luni că îl va avea invitat pe maestrul Radu Beligan, pentru un interviu, desigur. Când aproape că-mi pierdusem speranța, se anunță că interviul va fi dar sub forma inversă: televiziunea merge la domnia sa acasă.
Venerabila sa vârstă se pare că nu permitea efectuarea interviului în modul clasic. 

Cum spuneam aici, "am felicitat în gând ideea și m-am așezat cuminte în fața ecranului, să privesc dar și să notez câteva dintre cuvintele ce-ar putea deveni istorice." Așa că, iată-mă, în seara de 8 august 2013, doar ochi și urechi. Așa cum se cuvenea, pentru că momentul era unul rar.

O bună bucată de vreme, fiind întrebat, maestrul a povestit cu modestie despre începuturi, despre oameni importanți pe care i-a cunoscut și care i-au marcat și influențat viața și cariera.   
Mărturisesc, însă, că se derulase o parte importantă a interviului până m-am hotărât să devin eu însămi un fel de ziarist și să notez câte ceva. Mă simțeam așa, ca-n cazul poveștii în poveste... 

...Și-n povestea de pe ecran se anunță intrarea în direct a lui Florin Piersic. Am gândit, pentru câteva momente, că s-a terminat cu interviul.  
Florin Piersic zice că vrea să spună doar câteva cuvinte. Se știe că nu e adevărat, că Piersic este de neoprit și că cele câteva cuvinte se pot transforma într-un fel de fluviu de cuvinte și Radu Beligan râde.  

Florin Piersic vorbește iar marele Radu Beligan zâmbește tot timpul, parcă ușor neîncrezător dar și cu multă înțelegere. 

sursa
- Vă iubesc, spune Piersic. Vă mai spun și închei. Sunt în vacanță, maestre. Nu doresc o perioadă să apar la niciun post de televiziune. Sunt sănătos tun și mă bucur de timpul meu liber. Abia aștept să vă citesc ultima dvs, carte care a apărut în librării. (Probabil se referă la volumul "Între acte", apărut într-adevăr, în librării în vara aceasta.)
Astăzi vi s-a adresat cel mai tăcut actor al românilor, Florin Piersic... care încă n-a tăcut. Vă pup pe unde mai e loc, îl felicit pe Mihai ca v-a prins...(se referă la Mihai Gâdea de la Antena 3). Sunteți o nebunie! Să vă dea Dumnezeu bucurii câte mi-a dat și mie! încheie "tăcutul" Piersic. 

- Mulțumesc, ești un băiat dulce, spune, cu o voce suavă și șovăielnică, Radu Beligan când Florin Piersic, surprinzător, chiar termină.

Interviul continuă... 
- Țara a făcut pentru dvs. ce vă așteptați să facă?
- Da, din plin!
- Aveți regrete?
- Niciun fel. Nu pot să... Fata mea, care e aici, spune că cine nu are? Eu n-am, nu am regrete... Am trăit și momente proaste... Dar aș da un sfat tinerilor. Să nu regrete ceea ce au făcut ci ceea ce n-au făcut...
- E cineva pe care l-ați remarcat în mod special? Actori...
- Nu pot...Mi-e teamă să nu fac nedreptăți. Dar sunt vreo 4-5 excepționali. N-am să le dau numele, ei știu că îi simpatizez...că le-am recunoscut valoarea.
- E ceva ce-ați vrea să rețină publicul mai mult decât alte lucruri?
- Ar fi ceva... Ar fi cei mai fericiți oameni dacă vor izbuti ca publicul să însemne totul pentru ei...cum să spun? Publicul a fost totul pentru mine. Dacă i-am făcut pe oameni fericiți, am dormit si eu fericit, mi-am atins scopul.
Publicul este stăpânul meu definitiv, el m-a făcut așa cum sunt azi, și sunt, slavă Domnului, fericit.
- Pe mine m-ați făcut fericit în astă seară și pe cei care au avut șansa să vă vadă. Vă mulțumesc foarte mult ca ați acceptat această întâlnire. Vă doresc multa sănătate, îi urează Mihai Gâdea.

- Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt român, mai spune maestrul Beligan.
- V-am adus niste cărți, adaugă Mihai Gâdea. Enciclopedia Britanica, de la Editura Litera.
- Asta e o minune! Nu puteați să-mi faceți un cadou mai frumos. M-am născut într-o casă cu cărți acolo unde am stat câțiva ani. Era singura casă care avea o bibliotecă...aveam bibliotecă...
- Pentru final mai am un buchet de flori, ca amintire a acestei întâlniri. Cred că ați primit multe buchete de-a lungul carierei...
- Dar asta este o capodoperă, zice Radu Beligan... Un buchet superb de trandafiri... 

Cel mai mare cadou pe care l-am primit e seara asta memorabilă...mulțumesc pentru el. Și mulțumesc celor care s-au chinuit ca această emisiune să fie plăcuta și sub semnul dragostei... Eu  mi-am descoperit aceasta meserie de propovăduitor al iubirii între oameni...
Apoi maestrul continuă:
- Îmi iubesc așa de mult țara asta, nu se poate imagina ce mult iubesc această țară... Sunt un băiat plecat de la țară, mergeam cu vaca, cu picioarele goale și băiatul ăsta, imaginați-vă ca a luat masa cu regina Angliei...și maestrul râde ca și când ar povesti ceva aproape incredibil despre altcineva. Râde simplu și continuă:
Nu există decât dorința, voința de-a munci, de-a fi mai bun, ca să-ți atingi idealul. Munca e totul, nimic nu e imposibil în viață dacă ai suficientă forță și suficientă determinare să duci lucrurile până la capăt. Sunt fericit că mi-ați făcut asemenea onoare...deși mi-ați întors casa pe dos ... Și râde din nou...

- Sper ca nu v-ați supărat prea tare, mai adaugă amuzat-jenat Mihai Gâdea. 
- Nuuu...nu! Scopul a fost minunat!


Am reprodus exact ceea ce am reușit a nota în acea seară de august. Trebuie să spun că maestrul Beligan avea glasul șovăitor, scăzut și uneori nu se înțelegea totul foarte bine pentru că vorbea cu oarecare greutate. Cei aproape 95 de ani își făceau simțită povara...
M-a emoționat până la lacrimi cum a vorbit despre cât de mult își iubește țara. Umorul său cald, discreția și modestia m-au încântat. Omul de dincolo de cuvinte m-a cucerit încă o dată în acea seară de vară. 


 

33 comments:

  1. Pai face parte dintr-o generatie al carui stil e cu adevarat onorabil...ma gandesc si la bunica mea cand zic asta, care pt mine e un role model de nivel de ideal imposibil de atins de mine personal, si nu din cauza ca sunt baiat, ci din cauza ca eu apartin unei alt fel de generatii...cu totul altfel...si cu avantaje poate desigur, insa si cu niste dezavantaje certe in planul maturitatii morale personale...cred eu re ceea ce e asa mai imporyant pt mine...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rudolph, ai intrat la Spam. Nu stiu de ce. Acum te-am gasit. :)
      Nu mi-e in totalitate clar ceea ce ai dorit a spune insa in general ai dreptate. ;)
      Multumesc!

      Delete
  2. Se vede că îţi place mult Radu Beligan! :)

    ReplyDelete
  3. Nu l-am vazut niciodata pe scena , din pacate . Dar obisnuiam sa ascult teatru radiofonic , in vremuri de demult, :) si mi-a ramas intiparita in memorie vocea lui . Frumos omagiu i-ai adus si in acest articol!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu esti singura care n-a reusit. Eu regret si acum ca exact cand puteam vedea Egoistul, chiar nu am putut.
      La teatru radiofonic l-am ascultat si eu mult dar nu numai. Am vazut pe tv cam tot ce s-a dat si l-a avut in distributie.
      Multumesc, Ileana. Articolul asteapta de mult timp sa prinda viata. Atunci, in vara, nu stiu de ce, mi s-a parut ca nu e momentul. Am asteptat aniversarea. :)

      Delete
  4. Il apreciez si l-am urmarit ani de-a randul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Un actor de categoria sa este intotdeauna o bucurie. :)

      Delete
  5. Uite, că mi-e şi jenă să spun, ca om ce locuiesc în Bucureşti, că nici eu nu l-am văzut niciodată pe scenă. Am avut două tentative de a vedea Egoistul şi nu s-au finalizat, după care m-am luat tot cu altele.
    Şi iar o citez pe Ileana, că i-ai adus un "frumos omagiu". Nu văzusem emisiunea despre care ai scris şi am citit cu plăcere. Ce pot să mai spun, decât mare OM, mare actor, copleşitoare personalitate!
    Mulţumim pentru aceste rânduri, dragă Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai poate ca nu-i prea tarziu. Cred ca noua piesa, care a avut premiera sambata si care se numeste "Lecţia de violoncel", scrisă special pentru dansul, se va mai juca. Doar sa fii atenta cand.
      Emisiunea a fost in vara si am vrut sa scriu atunci un articol dar nu m-am hotarat, de parca nu era timpul. Si timpul a venit.
      Multumesc si eu pentru vorbele frumoase, Mihaela!

      Delete
  6. Regret ca n-am vazut evenimentul cand Florin Piersic a fost oprit...
    PS.Sunt cateva idei pe care le tot rumeg si eu: despre regrete, dragostea de tara, biblioteca din anii formarii, descult...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu m-am gandit ca de fapt a fost oprit, adica s-a insistat mult sa vorbeasca cat mai putin :)
      Cu varsta, e posibil sa incepem sa avem unele ganduri pe care mai devreme nu le-am constientizat profund. Cred ca fiecaruia ne vine randul sa le avem :)

      Delete
  7. Il privesc in fotografii si nu îmi vine sa cred ca a ajuns la varsta asta... îmi pare atat de fragil, aproape efemer! :)
    Saptamana faina, pupici!

    ReplyDelete
  8. Chiar, nu ştiu să-l fi văzut pe Beligan în vreo piesă de teatru.
    Să nu fi jucat el şi într-o piesă demnă de a fi văzută?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Intrebarea sta in picioare doar daca esti un emerit critic de teatru al scenei romanesti.
      Daca nu esti, iti recomand "Egoistul" - piesa abunda de ironia fina cu care Beligan incheie si interviul de mai sus.

      P.S. Spune-mi ca nu esti unul dintre cei pentru care conexiunile omului de pe strada Beligan inseamna mai mult - totul - decat conexiunile omului de pe scena Beligan cu arta.

      Delete
    2. @javra...De ce esti rautacios? Parca nu se face... E pacat de articolul acesta, frumos, zic eu.

      Delete
    3. @Intuneric... Eu am ratat "Egoistul" si imi pare tare rau. Nu stiu de voi mai avea ocazia sa-l vad in ea...
      Imi place ca ai remarcat fina ironie a maestrului. Si eu am apreciat-o mult. Am dorit chiar s-o subliniez in scurtul comentariu de la final...insa am preferat, totusi, sa las sa fie descoperita si savurata de catre cine are rabdare sa citeasca totul.
      Multumesc pentru comment. :)

      Delete
  9. Mi-l amintesc din cateva filme,cele mai multe vizionate in adolescenta.
    As vrea sa mai avem artisti ca el, sa li se permita celor tineri sa se dezvolte intr-o directie care nu frapeaza neaparat prin sexualitate si dezinhibare
    Un om cu un caracter minunat

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate, s-au schimbat multe in teatrul romanesc. Astazi actorii sunt bucurosi daca prind un rol intr-o telenovela. Chiar si cei mai importanti... :(

      Delete
  10. Pe scena nu cred sa-l fi vazut vreodata si nici in ce filme a jucat (daca a jucat) nu stiu... :( Nici in interviuri nu l-am vazut... Deh! O fi spre rusinea mea; nu stiu! Il apreciez pentru ca este roman si pentru ca inteleg ca a avut o cariera de exceptie. Si ii doresc sanatate! :) Cred ca e un om bun... Asa mi se pare, privind fotografia...
    Articolul tau este, oarecum, induiosator. :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) A facut peste 30 de filme...
      In interviuri nu l-ai vazut fiindca acorda foarte rar asa ceva. Vorbeam sambata despre marea discretie. :)

      Delete
  11. Nu am vazut interviul, dar citindu-l aici imi dau seama ca acest om exceptional este un mare roman, care desi avea sansa sa plece peste hotare a ramas aici sa lupte pt visele lui. SUPERB, SI EMOTIONANT!

    ReplyDelete
  12. L-am admirat de muulta vreme pe acest om minunat! :)
    El so Octavian Paler mi-au imblanzit sufletul atunci cand nu mai dadeam 2 bani pe tara asta!....
    O saptamana frumoasa sa ai! :)

    ReplyDelete
  13. Cand traia Dinica...se juca Take, Ianke si Cadâr.....avandu-i in distributie şi pe Monica Davidescu, Mihai Călin şi Marin Moraru. Geniali şi cu farmec. Uităm, uităm...pentru ca timpul trece...şi trecutul lasă amintiri confuze. Piesele de teatru de acum sunt altfel structurate, iar Maestrul chiar dacă a jucat tot timpul...a avut putine aparitii gustate doar de un public...conservator. De cand ne stim...el era ...veteranul. Il ascultam deseori la emisiunea Nocturne, pe Tvr, sau in cea a Eugeniei Voda...si eram cuprinsa de admiratie fata de OMUL Beligan. Recunosc că am prins cateva emisiuni şi discutii cu si despre el care mă fac să cred că oameni ca el nu se nasc decat o dată in viata. Articolul tau, desi cunosteam continutul, e atat de util, dar si mai minunat e că...rămâne aici...pentru ani in care ...din ce in ce mai greu va fi inteles...marele BELIGAN. Să ai 95 de ani....e greu de numărat...zicea cineva, dar de trait. Multumesc, Elly...pentru preocupările tale şi frumusetea articolului.

    ReplyDelete
  14. Nu doar fotbalul are "generatie de aur". Dar din pacate, generatia de aur a actorilor romani incepe sa piarda din marii artisti alaturi de care multi am copilarit si ne-am format.
    Personal, multumesc lor, MARILOR ACTORI ROMANI.

    ReplyDelete
  15. Jurnalistoooo! Mi-a placut ce ti-ai notat. Am citit cu drag si cu emotie.
    Un om atat de drag sufletului meu.
    Sa ai seara faina, Elly!

    ReplyDelete
  16. Un mare artist! O mare personalitate. Una dintre adevaratele valori pe care le-a dat aceasta tara. Sa-l tina Dumnezeu sanatos inca multi ani si sa fie un model pentru tinerii artisti de azi. Dar si pentru ceilalti, pentru modul cum isi iubeste tara.
    Felicitari pentru frumosul articol, draga Elly! :-)

    ReplyDelete
  17. Îmi pare rău că nu am văzut şi eu emisiunea; poate o găsesc în arhivă.
    M-aş bucura dacă s-ar face emisiuni şi cu tinerii actori, foarte talentaţi de altfel. Şi nu s-ar aştepta ca ei să ajungă la venerabila vârstă de... :)
    Pup, Elly, foarte aglomerată perioadă. Nici nu cred că-mi voi termina toate cele pe care le-am programat :(

    ReplyDelete
  18. Abia acum am reusit sa parcurg pe indelete articolul. Trebuie sa iti multumesc, Elly! Nu am vazut emisiunea, dar acum imi imaginam cum a decurs interviul...
    Cartea acestui mare actor si om deosebit... imi place. Dar nu reusesc sa parcurg decat 1-2 povestioare pe zi. Pentru ca e scrisul unui un serios si intelept.

    ReplyDelete