Mi-a fost greu, inca
imi este la fel de greu sa accept realitatea, sa accept ca ai plecat din viata
mea. Mi-a fost si mai greu sa inteleg cum de ai putut atat de mult timp sa ma
minti atat de frumos, cum de ai putut uita atatea promisiuni si cum de ai ajuns
sa nu mai vrei nici sa vorbim.
Am plans, am suferit,
n-am mai mancat, am strigat, ba nu, am urlat...Am simtit doar ura pentru
propriile-mi calitati, defectelor gasindu-le virtuti. Alternativ sau simultan
m-am urat...m-am iubit...si iar m-am urat...
Mi-am dorit sa fiu
moarta... ori nenascuta... ca sa nu te fi cunoscut, ca sa nu te fi iubit
vreodata...
Nu mai dorm cu
adevarat de luni de zile...doar din teama de a te visa caci, adesea,
cand atipesc, te visez... Intotdeauna visul imi pare atat de real, de
intens…atat de intens incat ma trezesc plangand, cutremurandu-ma.
Ori nu dorm pentru ca
momentele trezirii din somnul chinuit si furat parca, sunt si mai
dureroase...in clipele trezirii inteleg ca nu esti aici, langa mine...si iar
plang...si ma-ncearca un gol sfasietor, de parca in trupul meu ar fi vid...
doar inima, care se zbate sa sparga cutia goala care e trupul meu, o mai simt
...
In multe nopti sunt
in dilema: sa dorm ? sa stau treaza ? Tot gandindu-ma ce sa fac, prin
ferestre incepe sa patrunda timid lumina diminetii ... luni,
marti...sambata...saptamana dupa saptamana...
Si asa...din dilema in dilema, si chiar de nu
merita, am lasat balta orice proiect, orice plan...orice vis; de doi ani,
singurul vis pe care-l am esti TU...erai TU. Nu inteleg ce mi-ai facut de
sufletul meu a ramas atasat de-al tau. Ai plecat...a plecat si sufletul meu. Ai plecat fara
sa intorci capul, fara sa-ti pese daca sufar, daca plang...daca mor. Iar eu ma
sting...si mai mor, putin cate putin, cu fiecare clipa care
trece...
Zi de zi incerc sa
trec peste. Cu masca indiferentei pe chip, muncesc mult, fara mila de mine,
zambesc fals si cam stramb la glume pe care alteori le-as fi considerat
bune...experimentez stari de veselie parca nascute cu forcepsul...ca peste doar o
clipa sa ma incerce stari de agonie...de lesin...
Trec prin cicluri ciudate: cateva zile ma
autoincurajez si imi zic ca imi va fi mai bine fara tine....apoi, brusc, se
produce recaderea...caci nu mi-e bine.
Cat am fost langa tine am crezut ca fericirea exista. Ca poate dura
cat viata. Nu banuiam nicio clipa ca din acea farama de fericire se vor
naste suferinta, tristetea si toate spaimele de dupa...toate de dimensiuni
gigantice.
Nimeni n-a stiut cat
de rau mi-a fost, nici macar prietenii. Nimeni n-a stiut cat teatru am jucat
...pana azi...
Uneori imi este ciuda
ca n-am vazut raul din tine. Ca n-am vrut sa-l vad, ca m-am mintit. Azi stiu:
Iubirea mea n-a vrut sa vada nimic fiindca era oarba.
As vrea sa spun ca nu
imi mai pasa de tine. Voi incerca sa invat sa nu te mai am in
ganduri.
Desi...am inca atata
iubire pentru tine incat ma sufoca. Ar trebui sa-i fac ceva. De catava vreme
caut pe Google metode s-o omor...fara sa las urme...si sa-i supravietuiesc. Inca
n-am gasit...
Nu vreau sa zgandar durerea, vroiam doar sa spun ca inteleg, ca stiu, ca din pacate am trecut/inca trec prin faze din astea in care simteam ca nu mai e nici noapte nici zi, nici soare nici ger, si in general poate sa ma calce tramvaiul.
ReplyDeleteCred ca ai mai auzit asta, undeva, de curand... stiu eu.
Dincolo de asta, am uitat sa-ti recomand o carte. Caut-o si citeste-o, daca n-ai citit-o deja. Mai citeste-o inca o data, daca ai citit-o. Este vorba despre "Fiul risipitor" de Radu Tudoran. Personajul principal, Eva, este mistuita de o dragoste extrema. Cartea e tulburatoare. E o poveste de dragoste in care ea il asteapta o viata intreaga pe el. Intre timp ea are o viata, dar de cate ori el apare, ea isi paraseste viata, lasa balta tot, se bulverseaza tot.. El vine si pleaca, facandu-i de fiecare data tandari viata. Cu acordul ei, evident. Asa era iubirea ei. Neconditionata dincolo de propria pieire. Probabil o dragoste oarba. Citeste-o, reflecteaza si raspunde-ti tie insati la intrebarea: "Vreau eu sa seman cu Eva? Vreau eu sa am o viata ca a Evei?"...
Te imbratisez
ps. candva mie mi s-a spus ca sunt Eva. M-am inspaimantat, ma simteam infierata cu fierul rosu, condamnata... N-am negat, simteam ca sunt, intr-un fel. Acum stiu ca am structura. Incerc sa ma temperez.
ReplyDeletePort in mine fibra asta, oricum. Cine e asa din constructie nu poate judeca in termeni de "merita, nu merita?", "Fac asta, dar ce castig?". Nu poate juca, nu poate folosi tertipuri. NU. Cand esti construit asa, iubesti asa, dincolo de limite, dincolo de a te imbolnavi, dincolo de a refuza aerul si apa daca fiinta iubita nu-i.
Doar ca suntem furnici in imensitatea lumii, si zbaterile noastre sunt pentru nimic. Si e atat de rar sa avem cu adevarat parte de jumatatea noastra incat... In fine, e chiar tare mult de spus despre ce cred acum din punctul asta de vedere....
Desi, cred foarte mult in iubire.
Complicat...
alaturi de tine, M.
ma bucur ca incep sa te cunosc. nu esti deloc simpla :) si te iubesc pentru generozitate. multumesc pentru recomandare. am citit cu mult timp in urma acea carte. m-a marcat puternic la vremea respectiva. acum doi ani mi-am adus aminte de ea caci luata cu-ale vietii o cam uitasem... n-am recitit-o, nici n-as mai putea. povestea mea depaseste pe alocuri povestea ei.
ReplyDeleteceea ce postez acum incepe deja sa fie o eliberare. de trecutul apropiat si de prezentul trist.
mi-a placut mult "Declaratia". nu uitasem...n-am vrut ca aprecierea sa se piarda printre "tristetile" mele...
Ceea ce cauți tu nu este metoda de a ucide iubirea, ci e un strigăt prin care spui că ți-e teamă să mai iubești, ți-e teamă să te abandonezi pe tine și să devii celălalt. Cunosc senzația asta, dar, încă o dată spun, nu știu răspunsul fiindcă nici eu nu l-am găsit...
ReplyDeleteBuna Elly...
ReplyDeleteNu poti ucide iubirea... dar timpul o transforma in indiferenta. Ceea ce cauti tu defapt, sunt metode de supravietuire in urma unei iubiri esuate.
Si in realitatea ta, ai scris acest articol, mai mult pentru el. Sa vada, sa citeasca cat de mult suferi, si ca de acum il pui in urma ta. Tu speri defapt ca el va simti resentimente, remuscari.
Renunta!... pana nu e prea tarziu.
In aceasta situatie cea mai usoara cale este sexul. Crede-ma, sexul ajuta!
Metoda este simpla: Love life, get laid, get paid!.
Deci GO!... fa sex, ai echipamentul necesar(cred) si barbati exista, nu trebuie sa nutrezi si sentimente pentru ei ca sa ii poti "duce".
Spor!
PS: Si inghetata ajuta!
Ciprian, sper sa ma crezi. am ras. inca o data judeci ca un barbat. de altfel, ai recunoscut. am avut intentia sa fac psihologia acum cativa ani dar am renuntat pt. ca parea cam prea tarziu.
ReplyDeletecred ca am luat decizia corecta vazand ce sfaturi imi oferi... ;)
ce-am scris e doar ceea ce am simtit mult timp...mai simt inca...si nu se va estompa incercand sa duc o "viata sportiva" :))
STIU ca el nu va citi niciodata ceea ce am scris, asa ca...
Elly... nu lua mot-a-mot tot ce ti se ofera.. inclusiv comentariu meu. Trebuie sa intelegi subtilitatea. :)
ReplyDeleteSti ce se intampla in corpul tau cand faci sex?...
Hai ca mi-ai dat o idee buna pentru un articol pe blogul meu.
Drum roll...:
http://cipricalmol.blogspot.com/2012/01/cum-sa-ucizi-o-iubire-esuata-pentru.html
Citeste... si Simtete bine :)
Cu drag,
Lazy Ass.
astea, cu sexul, le puteam citi oriunde... :))
ReplyDeletesi mi-au cam facut si scarba...mie...ca altii/altele s-ar putea sa fie fascinati.
tot mai bune sunt sfaturile din introducere. pe care le aplic din proprie initiativa si din bun simt (fara a discuta cu psihologii) ;)
PS - ma bucur ca te inspir. ai grija, ca s-ar putea sa cer cota parte ! :)
your Muse
Daca ti-au facut scarba...cum spui... inseamna ca au efect. Adica, sau iti doresti.. sau iti displace sexul... oricare ar fi cazul... ajungem incet in cet la fundatia problemelor tale :).
ReplyDeleteDin nou... tradu ce am scris.. nu lua mot-a-mot :).
Partea buna pe ziua de azi... e ca am descoperit ca poti zambi fara sa faci teatru :)... asta inseamna multe. Si pt mine desigur, dar aici despre tine vb nu? :)
O dupamasa light!
relax, nu iau. am simtul umorului.
ReplyDeletealtfel crezi ca-ti raspundeam ???
tot mai trag nadejde ca si tu intelegi ca postarile mele sunt un fel de terapie. pentru mine si pentru toti cei ce se vor regasi in ele...
Sigur ca inteleg... si sper ca tu sti vorba aia desteapta: Fa ce zice popa.. nu ce face el :)).
ReplyDeleteo iubire omori doar cu o alta iubire. In rest ... sfaturile sunt de prisos
ReplyDeleteSi isi va face loc o iubire noua in viata cuiva care nu vrea sa traiasca prezentul? Cat timp nu te eliberezi de trecut - oricat ar parea el de dureros - nu poti sa vezi mai inainte ... vezi doar inapoi.
DeleteSingurul izvor de iubire este Creatorul sub orice denumire il preferi. Oamenii de la sine nu pot iubi.
ReplyDeleteMeditează la asta.
Alexandru,
ReplyDeleteFiecare e Creator in viata lui :)
Noi suntem IUBIRE ... bucurie, zambet, fericire ... daca ne dam voie.
Iubirea o ai mai mult decat oricand atunci cand o darui... si izvorul acesteia suntem chiar noi.
Iubirea e frumoasa!...Caci datorita ei te ridici si mergi mai departe ca sa-ti demonstrezi ca desi in suflet porti durerea, inca pasesti, inca zambesti, mai plangi un pic...oftezi pana intr-o zi;
ReplyDelete...Cand fara sa vrei, fara sa crezi ca se poate intampla inima iti va bate cu putere. Caci doi ochi te privesc cum suferi, doi ochi te vor face sa zambesti, doua maini te vor strange in brate chiar atunci cand crezi ca totul s-a sfarsit.
Cand iti vine sa plangi cauta sa privesti cerul, sa adori soarele si sa-ti pui intrebarea: Doamne...merita sa-mi irosesc din anii tineretii timpul acesta pretios, suferind ?!
Incet, incet...te vei lumina. Si o vei lua de la capat!
Asa e viata uneori pentru unele dintre noi. Dar crede-ma nici un sacrificiu nu ramane nerasplatit!...O seara frumoasa!
Ps: M-a impresionat articolul tau!...Si totodata am nascocit prin amintiri ce se regaseau in povestea ta. Azi sunt o femeie fericita alaturi de "doi ochi" care mi-au oferit ceea ce cautam.
e o vreme in care nu pot face nimic altceva decat ceea ce exact fac acum. terapie prin suferinta...
Deleteprobabil, candva, va veni si ziua cand se va "insenina" in sufletul meu.
nu doresc sa ucid iubirea ca iubire...ci doar aceasta iubire...
multumesc :)
Orice e posibil ... trebuie doar sa VREI ... ori tu probabil simti ca ultima legatura ce o poti avea cu el sunt regretele si suferinta ...daca incetezi sa mai suferi ... i-ai dat drumul, nu? ... si nu vrei nici in ruptul capului.
DeleteSe intampla de multe ori asa.
Trebuie sa treci peste, tu existi si fara el ... ai existat si inaintea lui, ai zambit, te-ai bucurat de viata ...
Exista viata si dupa el ... si dupa oricare alt barbat.
Elly, si eu ma bucur ca incep sa te cunosc. Nu-s simpla, nu, desi mi-as dori.
ReplyDeleteMultumesc mult pentru aprecieri.
Am ras mult citind dialogul de mai sus.
Ciprian, cand o femeie are un barbat in minte, in suflet, in sange, nu poate sa faca nici sex cu altul. Sau poate, dar simte fix NIMIC. Pe cuvantul meu. Nu vorbesc din imaginatie.
Si da, cred ca Elly are dreptate. Esti prea barbat :)Da' stau eu si ma intreb: cand pe un barbat il doare sufletul, il ajuta sexul? Parca totusi as paria ca nu....
Mirandolina...
DeleteIntradevar.. psihic, nu conteaza foarte mult sexul in aceasta situatie. INSA, fizic, face o mare diferenta. Si prin bunastarea fizicului, psihicul isi revine mai rapid si mai silentios.
Nu face nici fizic nicio diferenta. Ai fost tu intr-un trup de femeie? Ei bine, cand o sa fii, mai discutam.
DeleteNU FACE NICIO DIFERENTA NICI FIZIC. Cand iubesti un om, a face sex cu alt om te lasa de piatra.
Daca fizic nu face nici o diferenta, ai probleme psihice serioase. Nu conteaza sexul trupului in discutie.
Deleteatat iti mai spun: conform teoriei tale iubita sau sotia ta poate si trebuie sa poata face sex cu oricine, chiar daca te iubeste pe tine. Pana la urma, e doar un exercitiu fizic, nu-i asa?
Delete~x( Ciprian...din principiu, caut sa imi respect intotdeauna conlocutorul, chiar daca uneori nu avem pareri comune. fara a face diferente intre viata reala sau blog si incercand pe cat posibil, sa fiu politicoasa. iar in timp am invatat ca a cere scuze nu doare...
Deleteps. De ce cred, domnule, barbatii,{sau o mare parte din ei} ca raspunsul la orice este: sex?
ReplyDeleteMira, ma bucur ca "dialogurile" acestea...in blind...cu Ciprian te-au facut sa razi.
Deletebarbatii, nu toti, insa majoritatea, sunt CONVINSI ca sexul e cea mai mare descoperire, mai ceva ca focul ;)
cu Ciprian, insa, am facut pace. eu am devenit muza lui iar el s-a prefacut a ma intelege :P :))
e un targ corect, nu ? ;)
PS - oricum, nu ma asteptam ca tanguirile unui suflet in deriva sa suscite atata interes...
Nu intodeauna raspunsul este sex. Insa in majoritatea cazurilor, sexul face diferenta. Si asta pentru ca in deplinatatea eului nostru, sexul este singurul lucru care se poate controla natural sau incontrola psihic, cum doresti. Si asta ne ajuta la ce?... simplu... te ajuta sa te simti mai bine cu tine insuti.
DeleteAm scris mai sus, poate n-ai citit, Ciprian.
DeleteCand o femeie iubeste cu mintea, sufletul si corpul pe cineva, nu poate face sex cu altcineva.
Sau poate, dar nu simte nimic. Pare neclar?
Nu te ajuta sexul cu absolut nimic. E doar ca o ora de mers in parc, poate chiar mai putin.
No, sigur, nu-i nevoie de razboi, am vazut ca ati facut pace. Foarte bine.
ReplyDeleteMa amuza tare, insa, ca barbatii considera ca rezolvarea problemelor (oricaror probleme) este sexul. Asa incat am iscat o discutie, intreband asta :)
ps. ba, din pacate, suferinta place. Astazi ma plangeam in felul urmator: "Deci cand scriu fictiune va place mai putin decat cand scriu despre mine. Ce ma fac? :)" si mai spuneam: "de unde se deduce dimensiunea voyeur a oamenilor ;)" Asa ca aici e si raspunsul tau :)
prea mult place suferinta.
Deletesi, da, se pare ca trebuie scris despre "tine"...despre "mine"...despre ceva concret si autentic.
omul se bucura cand nu trece el prin ceea ce trece semenul sau... rezoneaza cu durerea acestuia...ori da sfaturi pe care in situatii smilare nici nu s-ar gandi sa le ia in calcul, nici vorba sa le mai si urmeze... :)
Si aici intram intr-un alt univers deja. Durerea place intradevar. Dar solidaritatea e cea care ne face sa spunem prosti prin comentarii. Insa, e bine sa sti ca ai pe cineva alaturi, chiar daca e sub forma unui comentariu, acel comentariu este personalizabil in mintea noastra. In fond insa, nu trebuie sa te contemplezi in aceasta idee.
Deletecine raspunde din solidaritate, n-are decat sa traga.
DeleteEu nu spun decat lucruri pe care le cred, indiferent ca o fac aici sau in alte parti.
Buna seara prieteni :)
ReplyDeleteIubirea............. este o STARE DE CONSTIINTA.
@Adriana ai completat foarte bine " noi suntem
iubire, fericire" rezonez cu ce spui.
Din pacate foarte multi oameni confunda Iubirea cu Atasamentul, despre
IUBIRE nu ai cum, nu poti vorbi, analiza, la fel de bine cum nu poti
vorbi despre un SARUT nu ai cum sa-l descrii....este o STARE, o
EXPERIENTA sau mai degraba o BINECUVANTARE :)
Oamenii pierd ore, zile, ani, Vieti, vorbind si analizand-o... din punctul meu de vedere... IN ZADAR.
Partenerul de o zi sau o viata nu este nimic altceva decat Propria Reflectie in Oglinda.
As adauga:
"Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume.
Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Iubire, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa
insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. - Deepak Chopra "
Iubirea ∞ = Dumnezeu :)
O singura intrebare am pentru tine Elly, daca imi permiti
In cazul tau este atasament sau iubire ?
Va pup cu drag !
Daca mi-ar sta in puteri, oamenii buni ar fi fericiti.
ReplyDeletePe de alta parte, si cand scriu fictiune, oamenii aceia au trairi reale. De unde vine la oameni aplecarea asta pentru trairile mele proprii, de unde setea de a ma dezgoli in sufletul gol, chiar nu stiu. Si ma intristeaza, intr-un fel. Si ma "sperie".
exista o sete nesecata pentru reality show. dovada multimea de asa-zise seriale, cu actori racolati de pe strada sau de pe site-uri de socializare, care populeaza grilele televiziunilor. cred ca si aceste "trairi" publicate in blogosfera s-ar putea incadra, usor fortat, in aceeasi zona...care atrage...
Deletemai este si curiozitatea oamenilor, dorinta de a sti daca si altii trec prin starile lor...cautarea unor raspunsuri la propriile probleme... deci nu cred ca aceste lucruri ar trebui sa te sperie :)
parerea mea e ca aceste articole, fictiune sau mai ales nu, pot ajuta o persoana mai mult decat o vizita la psiholog...
pentru ca "vizita" aici costa doar un simplu click ;)
Asta e pentru ca subconstientul nostru trateaza fictiunea in mod realist, si ataseaza personajelor frustrarile noastre proprii. E normal. Anormal este inversul. Adica sa iti atasezi tie frustrarile maselor. "Daca mi-ar sta in puteri, oamenii buni ar fi fericiti"... ai alege tu cine sunt oamenii buni?... intrebare: Pestisorul de aur iti indeplineste doar 1 dorinta. Care ar fi ea? ar fi pentru tine?.. sau pentru binele omenirii? Si nu te preface ca nu ai fi egoista in acest sens.
DeleteCiprian, am senzatia ca nu intelegi.
DeleteOamenii prefera despre mine, nu fictiune, asta ma ingrijoreaza.
Desi personajele fictive au trairi reale, ei continua sa vrea doar ceva ce e recunoscut ca "al meu".
Cat despre bunatate, exista indicatori foarte clari si indiscutabili. Nu decid eu, ei exista, si nu i-am inventat eu.
Metode pt distrus iubirea? Din pacate nu exista decat o alternativa: Timpul,,,dar pentru o anumita categorie nici ala nu functioneaza si in cazul respectiv e...shut down:(
ReplyDeleteesti printre putinele persoane care inteleg despre ce am scris... multumesc :)
ReplyDeletestii cum e, cine trece prin situatii similare...recunoaste sindromul:) oricum nu e de dorit nimanui fiindca e "the hell on earth"
ReplyDeleteIubirea nu o vei ucide decat cand vei reusi sa depasesti singura momentul sa nu te mai sacrifici sa intelegi ca nu tu esti vinovata si sa treci peste eventual sa iti aduci aminte doar clipe frumoase ca din liceu (peripetii.
ReplyDeleteUn lucru care te-ar putea ajuta sa depasesti momnetul ar fi sa lasi cuiva care tine la tine ocazia de a incerca sa te faca fericita cu timpul te va ajuta sa uiti cealalta persoana.
Invata sa zambesti chiar si atunci cand iti e greu nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau..
Si in plus persoana care te-a facut sa suferi nu merita pentru ca persoanele dragi nu vor vrea niciodata sa te vada suferind.
...sa ucizi iubirea ? In Biblie spune ca Iubirea nu va disparea niciodata pentru Dumnezeu este Dragoste...iar El este din vesnicie in vesnicie...
ReplyDeleteDaca ai o Biblie (daca nu poti sa-mi scrii si-ti daruiesc una : ) towardsheaven.me@gmail.com , deci daca ai o Biblie citeste te rog din Scrisoarea intai catre Corinteni a Apostolului Pavel, capitolul 13 si dupa ce vei intelege ce a vrut sa scrie, nu vei mai dori sa ucizi iubirea ci o vei dori cu toata fiinta si o vei apara...
iata un link cu o poezie compusa de mine despre iubire:
http://www.towardsheaven.net/poezii.htm
www.towardsheaven.net
s.t.frate si prieten
Cauti sau cumperi?
ReplyDeletedeocamdata caut...doar daca gasesc...cumpar ;)
Deletestiu la ce te referi...la substituire...nu stiu cati au observat... ;)
nu te vinde,nu fa sex fara sa iubesti,nu renunta la principiile tale...altfel te vei simti murdara
ReplyDeletestiu...exact asta simt...
Deletede fapt...si sa vreau sa fac toate astea...nu pot.
multumesc.
Căutam începutul. Şi l-am găsit. :)) Râsul e cinic şi amar. Bine ai venit în lumea poveştilor! Cele adevărate de data asta...
ReplyDeleteMulta rabdare ai avut...sa faci sapaturi timp de doua luni si jumatate...:)
DeleteImi vine si mie a zambi...doar "incepeam" blogul...ca sa zic asa...si erau atat de putine articole pe-aici, incat nu ma mai mir ca acesta a strans niste sute de vizualizari...adica nu pot crede ca atatia ochi si-au spus ca e posibil sa fiu "dusa"... :) Dupa cum vezi, am primit si cateva sfaturi...niciunul util insa...
Sfaturile sunt raţionale. Iar ceea ce simţi nu are nici o treaba cu raţionalul. Sunt deja specialist în perioade de doliu... Contrar opiniei generale, fiecare pierdere implică o perioadă de doliu, chiar şi a unui dinte. Şi are câteva etape. Tot ce poţi spera este să identifici etapa în care eşti, să poţi elimina o parte din surpriză şi să ştii la ce să te aştepţi. Nici asta nu funcţionează întotdeauna...
ReplyDeleteÎmi pare rău... Fie că vrei, fie că nu, tot vei trece prin ele.
Şi aş vrea să îţi pot spune că te vei reface complet, că soarele va străluci la fel de puternic sau că vei iubi cu aceeaşi pasiune. Ai pierdut inocenţa... Şi asta nu se recapătă.
Sunt rationale...majoritatea...unele m-au amuzat...
DeleteCred ca doliul meu e prea lung...nimic nu ma face sa ma simt cat de cat mai bine. Singurul lucru care imi mai distrage atentia e blogul...de care incerc sa ma tin...:)
Nu ma voi reface niciodata, pagubele sunt prea mari si stiu ce vorbesc.
Astept sa ma ajute TIMPUL...doar in el mai am o nadejde... :)
Doliul tău poate dura până la doi ani... Aşa că nu te îngrijora încă de lungimea lui. Mai ai... Devine din ce în ce mai suportabil, dar visele, în cazul meu, sunt prezente și acum după un an și jumătate aproape.
ReplyDeletePosibil...desi...nu chiar de perioada pe care acest asa-zis doliu se va intinde ma ingrijorez.
DeleteSunt alte aspecte...despre care nu pot spune nimic...trebuie sa ma abtin...
Imi pare rau ca si tu traversezi o perioada dificila...de fapt, intelesesem citindu-te... :)
Am trecut si eu printr-o perioada din asta cand eram studenta,acum,cand ma uit in urma,imi zic ca mare fraiera am fost :)) Timp pierdut din tineretea mea,cu lacrimi si intrebari.Ce prostie.Dar asa inveti macar,e de sperat,ca un barbat care pleaca de bunavoie,nu merita lacrimile tale.
ReplyDeleteAm inteles! Dupa ce am parcurs blogul (nu integral, recunosc! selectiv, de la ambele capete) am inteles cauza noptilor albe!
ReplyDeleteCeea ce pentru fiecare dintre noi este "Drama" pentru ceilalti e doar "Fapt Divers"!
Si da! nu exista panaceu (dar cred ca asta stiai)!
http://seasonstraveler.wordpress.com/2008/07/06/life-has-no-replay/