...Suna telefonul ...
Trec cateva secunde...continua sa sune...pierduta cu totul in dosarele de pe birou, zambesc si astept....
Mai astept putin...suna...cu incapatanare...
Presupun ca la capatul firului careva si-a pierdut deja rabdarea...
Patru colegi de birou am...toti barbati... nici macar unul dintre ei nu schiteaza vreun gest, cat de firav, care sa tradeze ca ar avea de gand sa raspunda... incepe sa ma umfle rasul...
Mormai pe un ton ingenuu: "Oare cine ne suna?!?"... tot sperand ca Gelu, care-i cel mai aproape de telefon, sa binevoiasca sa raspunda... "Aproape" inseamna ca telefonul "domiciliaza" exact pe biroul lui...n-ar fi nevoie decat sa-si intinda bratul catre el...
Gelu insa, mimeaza preocupare extrema...la fel si urmatorul in ordinea vecinatatii, Dan...care pare sa fie subit lovit de surzenie...
Ceilalti doi, Liviu si Florin, sunt pozitionati fata de telefon cam la aceeasi distanta ca mine...normal ca si ei cauta una-alta, tasteaza ceva...ar face orice, numai sa nu fie nevoiti sa se deplaseze pana la telefon...
Persoana care suna, insista...deja ma agaseaza si soneria telefonului, si atitudinea lor jucata...situatia, in general.
Am sa cedez...tot eu...a cata oara ??
A cata oara numai azi !!...Nu mai tin minte. Asta pentru ca intr-o zi de munca, telefonul suna frecvent. Fara a lua in calcul multimea de apeluri pe mobile...Suntem un serviciu important, fara noi nu se misca mai nimic in firma...asa ca suntem la mare cautare.
Fac cei vreo 7-8 pasi pana la telefon...
"Secretariat manager" anunta micutul
ecran al telefonului.
Eu stiu ca asta e buba si incep sa rad. Si
colegii mei stiu. De aici comportamentul lor de "strut". De parca
daca nu raspunzi la telefon poti amana inevitabilul. La noi in firma, a te
solicita insusi managerul nu este cel mai invidiat moment al unei zile...acolo
intri...dar precum spus-a Dante "Lasciate ogni speranza, voi
ch'entrate"... nu se stie cand iesi...si cum...
Ridic receptorul...vocea fara variatie de ton si
vag iritata a Luizei, secretara, cauta, in numele managerului, pe Liviu...
Omu' e invitat "sus"... ii spun, isi ia
agenda si pleaca intr-acolo tarsaindu-si picioarele si cu o lipsa de chef atat
de evidenta... ca dupa ce trage usa dupa el, izbucnim toti in ras...
Nu radem toti din acelasi motiv. Colegii
mei...de-o lasitate copilareasca...dar mari viteji in urma razboiului, cred ca
nici ei nu prea stiu de ce rad. Eu...cam rad de ei. De toti...
Ca o perdea trasa pe fuga, se lasa
repede linistea. Avem, de fapt, mult de lucru.
Ramasa cu un zambet ghidus in coltul
gurii...de-abia astept urmatorul apel cu surprizele aferente....pana la ora 17
mai este...
Presupun că dacă reușesc ceva deosebit, colegii tăi așteaptă să le intonezi: ”Ui ar dă ciampions” :))
ReplyDelete:)) sunt doar niste copii mari...barbati, adica ;) :)
ReplyDeletesi tocmai pentru asta imi sunt dragi :)
Deci dacă vrei o părere sinceră... Sharon Stone spunea despre noi, bărbații că suntem o prelungire inutilă a penisului lor, asta fiind cea mai dură definiție pe care am auzit-o...
DeleteEu spun, în schimb că noi, bărbații suntem niște copii mari (așa cum spui tu), cu nevoi sexuale! :))
Sharon Stone a mai spus si urmatoarea chestie, cat se poate de reala: "Poate că femeile sunt capabile să mimeze un orgasm, dar bărbaţii pot mima o întreagă relaţie" ;) :))
DeleteDe cand a devenit Sharon Stone un punct de reper in maxime? zic si eu asa
ReplyDeletede cand e recunoscuta ca fiind una dintre cele mai inteligente blonde de la Hollywood... ;) :)
DeleteRevin cu drag pe blog ,pentru ca-mi place modul de a aborda lucrurile .Succes in continuare!
ReplyDeletemultumesc pentru apreciere.
Deletete mai astept! :)