Poate ca era mai bine sa adorm pe veci in somn...m-am trezit insa si azi...mai trista decat ieri...
Mai trista decat alaltaieri......Si cu mult mai trista decat acum cateva luni...atunci cand...cand tu ai hotarat sa te imbolnavesti de uitare...
Cred ca este o boala grea...Am cautat cu infrigurare sa citesc despre ea. Si am aflat cu groaza: nu exista niciun leac. E cumplita, pare incurabila.
Ce ma macina zi de zi si, mai ales, noapte de noapte, cand oricum nu prea dorm, este ce s-a intamplat cu amintirile tale despre mine...Amintirile tale in care locuiam eu. Oare le-ai aruncat ?...Si pe unde ?
Eu imi imaginez ca au ajuns in Recycle bin-ul gandurilor tale...si ma tot gandesc...oare nu-i posibila comanda "Restore all items"? Naiva, cum numai tu ma stii, ma iluzionez ca ar da rezultate...ca ar merita incercat...
Caci, da, as incerca sa le salvez...apoi sa ti le returnez impachetate frumos in hartie poleita...cu inimioare si cu funda rosie ca sangele ...Pentru ca nu vreau sa uiti...
Nu vreau sa uiti cum ne-am cunoscut, in sfarsit, in acea seara desi, de aproape un an, ne tot "ciocneam" in diverse imprejurari...
Cum nu vreau sa uiti nici clipa in care ti-am spus ca eu nu-s ca niciuna dintre cele care mai poposisera prin viata ta pana atunci, o ora...o zi sau poate mai mult... Si n-am fost. Si nu voi fi. Pentru ca tu erai sufletul meu pereche...
Nu vreau sa uiti cat de mult te-am iubit si ca uneori m-am umilit...nu din lipsa de demnitate ci doar din mult prea multa iubire.
Nici cat de multe ti-am iertat nu vreau sa uiti...si nici ca ti-am fost unicul sprijin in clipele dificile...care n-au fost putine.
Si nu vreau sa uiti cum ma abandonam tie...cum ma pierdeam in bratele tale...pana la contopire...
Cum simplul fapt ca ma atingeai...ca ma imbracai in zambetul tau... ma facea sa ma simt frumoasa, speciala... unica...femeia ta...
Mai tin la niste amintiri: muzica pe care-o ascultam impreuna. E inca ceva ce-mi doresc cu disperare sa tii minte. Ma bazez pe multimea de CD-uri si DVD-uri pe care ti le-am daruit... vor fi complicele mele...stiu ca pe ele nu le vei arunca in acel cos...esti prea materialist ca s-o faci...
Spre deosebire de tine insa...eu vreau s-o uit. In orice secunda in care mi-ating sufletul, fie chiar si franturi minuscule din muzica "noastra”, imi provoaca o profunda stare de rau. In momentele acelea as da o lege ca muzica transmisa in eter sa fie prohibita...Pentru ca instantaneu, muzica, aproape toata acea muzica, se asociaza cu un zambet, cu o atingere, o soapta...cu un sarut...cu o replica...cu ceva numai "al tau" ori numai "al nostru"...vreau s-o uit...si cu ea toate gesturile dureroase... De cand ai plecat nu mai ascult muzica nu pentru ca nu vreau ci pentru ca imi este imposibil. Sufletul meu...este in doliu. Agonia lui respinge orice urma din fosta fericire...
Si, mai ales, sa nu uiti ca asa cum esti acum...cum sunt acum...este pentru ca ne-am intalnit...
Nimic nu vreau sa uiti, dragul meu. Ca sa te bantuie tandru amintirile...sa loveasca soptit la poarta sufletului tau...sa-ti apara precum ingerii in vise...
Sa nu ma uiti.
Mi s-a spus ca ceva nu-i in regula cu mine...ca nu-i firesc sa nu-ti doresc raul... unii m-au suspectat ca as fi falsa.
M-am resemnat. E greu de inteles, de explicat...si am obosit sa ma justific....Eu sunt fericita ca nu m-am inrait, ca am pastrat in mine un suflet ca de copil. Nu pot dori raul omului langa care am trait fericirea de a iubi total...langa care am visat...
Se spune ca Iubirea ar trebui sa fie o binecuvantare. Chiar daca pentru mine, iubirea asta n-a fost decat un blestem...si-a devenit o lacrima cat un ocean...o tristete cat eternitatea...cel putin, am avut-o. Unii poate ca n-o intalnesc niciodata...
Si totusi...
Poate ca azi era mai bine sa adorm pe veci in somn...sau sa ma trezesc intr-o alta viata...
am avut si eu o intamplare asemanatoare tie , si secretul a fost, sa trec peste , m-am gandit ca poate asa a vrut Dumnezeu , si imi va oferi ceva mai bun :) .
ReplyDeleteM-ai avertizat că nu prea îți place poezia, dar ca să ilustrez că am trecut și încă mai trec prin asta mai postez un link, sper că prin asta nu întorc cuțitul în rană... Dar în eventualitatea că..., te rog să mă cerți, că știu că mă vei și scuza... :)
ReplyDeletehttp://ciprianpseudolirice.wordpress.com/2010/11/30/nopti-reci/
cred si inteleg...
ReplyDeleteam sa citesc. multumesc. :)
Sunt triste intamplarile astea...ceva gen am patit si eu...si sa spun sincer...a trecut mai mult de un an si eu nu am reusit sa uit o anumita persoana..nu am reusit sa'i uit vorbele..obiceiurile...dar...viata trebuie sa mearga inainte intre'un fel sau altul:)...poate esti mai tare ca mine si intr'o zi o sa reusesti sa treci de tot peste acea persoana
ReplyDeleteSi imi place stilul tau de a scrie..se observa ca te implici total sentimental cand scri:) good job:)
inteleg...stiu ca nu sunt unica "posesoare" a unei povesti triste.
Deletenumai timpul va rezolva...intr-o zi...candva...
multumesc mult pentru apreciere :)
Stiu, tendinta e sa o ardem umanist. Dar ce sa vezi eu nu sunt genul umanist in sens clasic si metru antic.
ReplyDeleteSa facem un exercitiu de imaginatie si sa presupunem ca costelus sau cum il cheama pe luceafarul noptilor tale a simtit o sincopa in relatie si a ales sa isi continue viata pe alte coordonate.
Cum mai suna toate marturisirile tale in lumina acestei realitati? Suna profund egoist. Vai eu vreau dar tu nu, ce urat, ce naspa.
In situaita descrisa de tine nu exista victime si vinovati exista realitati. Pentru cineva ceva nu a functionat e mai bine decat sa ne prefacem ca altfel. Viata e dinamica si ofera multe posibilitati si intre noi fie vorba multe suflete perecehe.
O sa fie bine ;).
daca vei citi ce-am mai postat...poate ai sa-ti reevaluezi comentariul malitios...
Deletein rest...nu are sens sa te combat...ai pornit de la o premisa falsa.
Comentariu malitios?
DeleteMa intelegi gresit. Eu am fost sincer, nu rautacios. Am citit ce ai mai postat si nu vad nici o inadvertenta in ce am spus.
Nu iti neg dragostea pt el, nu spun ca ar trebui sa fie usor sa mergi inainte. Dar nici nu spun ca nu se poate.
Nici nu spun ca trebuie sa omori iubirea aia ca sa mergi mai departe. Spun ca trebuie sa iti asumi faptul ca atunci din motive personale el a ales altfel. A te lupta cu iubirea neinfaptuita e total nepractic si distructiv pentru fibrele tale interioare. Mai bine o lasi sa curga unde vrea ea, iubeste-l cat simti sa-l iubesti. Descurca-te cum poti cu lipsa lui. Nu presupune ca nu se poate ci doar concentreaza-te pe ziua in curs. Daca iti place sa retraiesti amintirile retraieste-le iar candva pe neasteptate ceva o sa se schimbe si va ramane doar sentimentul de iubire pt el fara senzatia aia de dependenta si dor nesecat.
nu am spus ca n-ai fost sincer.
Deleteadevarul e ca acum vreo doi ani as fi vorbit cam ca tine...
dar...intre timp...
ai idee cum ma simt ? ca si cum am trecut concomitent printr-un cutremur si un foc....asa ca...nu am ce face cu sfaturile.
le stiu si eu, sunt de bun simt...dar oricat mi-as dori...nu functioneaza...
Nici nu ti-am dat vreun sfat, pentru ca stiu ca nu exista. Am zis descurca-te cum poti :)), si incearca sa nu faci presupuneri despre ce va fi maine. Cred ca am fost, mai mult sau mai putin, unde esti tu acum.
ReplyDeleteA si de fapt am un sfat.
Respira, cat mai profund si lent. Concentreaza-te pe asta, cand toate chimicalele alea amare iti inunda pieptul, respira meditativ si nu te mai gandi la nimic. Ajuta sa depasesti momentul critic.
elly weiss , ai un nume .."alb" (weiss) ceea ce inseamna ca esti o fiinta pura , o fiinta curata...nu pot si nu vreau sa ma bag ,pentru ca nu am nici un drept, sau sa iti dau sfaturi aiurea,pentru ca stiu ca ai primit destule...dar gandeste-te la cat a suferit Domnul nostru Iisus Hristos , pe cruce, pentru noi..sper sa te poata ajuta treaba asta , ca in rest, degeaba iti zic, alte povestioare adevarate, prin care am trecut si eu ca... nu stiu cat ar putea sa te ajuta , chiar daca au fost destul de "triste"..daca ti-ar arata Dumnezeu ce pret nespus ai in ochii lui , daca ti-ar arata Dumnezeu putin cat de pazit esti de puterea lui Dumnezeu...
ReplyDeletemultumesc pentru sprijin... :)
DeleteOricand ! Prietenii stiu de ce! :)
ReplyDeleteApropo ti-am adaugat link-ul la blogroll-ul meu , ca sa te gasesc mai usor , si sa incerc sa te sprijin de fiecare data, cand o sa ai nevoia:)
ti-am facut o vizita, am vazut. merci. sper sa nu fie nevoie prea des... ;) :)
DeleteDe cate ori va fi nevoie, sper ca voi putea sa te sprijin moral :)
ReplyDeletevamos con migo todosssssssss ai si eu te pego :> super piesa;))
m-am regasit 100% in cele scrise de tine...poate si pt ca sunt zodia racului...si am o veste proasta: n-o sa-l uiti niciodata si nici n-o sa treci peste... indiferent ca vei avea familie, copii...daca mai ai timp, lupta-te pana la capat!altfel doar vei exista si nu vei mai trai cu adevarat niciodata...noi ne-am reintalnit intamplator dupa 9 ani, dar e prea tarziu
ReplyDeletedeocamdata ma lupt cu amintirile, cu suferinta...dar sunt peste sapte luni si nimic nu e spre bine. doar mimez ca traiesc.
Deletestiu sigur ca nu va trece niciodata. sper doar ca timpul sa mai atenueze cat de cat durerea. ca lucrurile e posibil sa se intample ca si la tine...de asta imi este si mie teama...
Anonim de ce esti asa sigur ca nu va putea sa treaca peste ? ce inseamna pentru tine fericirea ? tine minte ca nimic nu-i imposibil :)
ReplyDeleteAlin, stiu ca incerci sa fii tonic, sa ma incurajezi. si iti multumesc din nou pentru intentie :)
Deletemai exista si situatii ca a mea...ca a lui Anonim...(nu conteaza daca e femeie sau barbat)...oricui i se poate intampla...
uneori viata ti se poate frange...si nimic, absolut nimic nu ajuta... doar timpul face si el ce poate...
Dupa 9 ani v-ati reintalnit .... in timpul asta daca a fost atat de special, eu cred ca se putea face ceva. si nu doar din partea ta, pentru ca, cand iubesti cu adevarat, ierti! la fel ca si iubirea Domnului Nostru Iisus Hristos , pentru ca ne-a iubit asa de mult , s-a rastignit pentru pacatul nostru.
ReplyDeleteAh... pacat , ca nu suntem vecini ;)) . Mi-ar fi placut la nebunie ! Cred ca cu siguranta, intr-o saptamana petrecuta cu mine, te-as fi scos din starea care te aflii acum :).. iar eu , as avea misiunea indeplinita. Un sufler ,pur,curat ca al tau , ar fi fost salvat! :D
ReplyDeleteBuna,de o vreme iti urmaresc agonia si vroiam sa stii ca inteleg prin ce treci ...dar parerea mea e ca ignori multe aspecte ...si ca te legeni in iluzii false ............daca a fost atat de nemernic incat sa plece,nu inteleg ce mai astepti de la un om ce ti a intors spatele ......situatia ta difera de a lui ...tu inca il iubesti in timp ce el a ales sa plece...si probabil ,acum e cu altcineva ...cata umilinta esti in stare sa duci?il vei putea primi inapoi ,daca se va intoarca,dupa ce in viatza lui a fost o alta femeie?care a fost mai reala decat ai fost tu ........gandeste te la toate implicatiile inainte de a te rastigni sg pe crucea sacrificiului inutil .......viatza nu te asteapta pe tine ......viatza ,in general,nu asteapta.
ReplyDeletebuna. stiu ca intelegi...doar ce am vazut...:)
Deletenu ignor nimic...sunt constienta de tot si toate. iar ipocrizia nu ma caracterizeaza...deci l-as primi...
nu-i vorba de-un sacrificiu atata timp cat nu pot face altfel...chiar de aparent nu merita...
Fiecare cu alegerea lui. Cat despre durere la fel ...fiecare o traieste altfel. E ok sa ierti si sa il primesti inapoi daca il iubesti. Dar tine cont, "ridica-te" si traieste ... vesela, puternica ... regaseste-ti increderea daca ai pierdut-o ... nici un barbat nu se va intoarce la o femeie plina de durere si suferinta ... iti spun din experienta.
ReplyDeleteam tot citit ce ai scris,te-am inteles intr-atat de bine ca stau si ma intreb daca nu cumva am iubit acelasi barbat?! sper ca nu!
ReplyDeleteIti urez curaj spre resemnare,o sa vezi ca dupa cativa ani se mai atenueaza. Ideea e ca mai bine iubesti pe cineva toata viata decat sa urasti din tot sufletul. Fii bucuroasa ca ai trait asa ceva si traieste iubind in continuare, fie ca va fi vorba de acelasi tip, fie ca nu...O viata plina de iubire iti va aduce echilibrul in cele din urma, chiar daca pare greu de gasit acum.
PS: Ai grija cu somnul, are si el rolul lui...Good luck!
si eu sper ca nu...:)
Deletenu stiu daca ma voi resemna vreodata...acum mi se pare ca niciodata, pentru ca voi percepe acest episod ca pe un esec personal...cel mai mare esec, pentru ca stiu ca nu am vreo vina....
de asemenea, am dorit sa pot sa urasc...mi-a fost imposibil...imi lipseste "gena"...
multumesc mult pentru comentariu. unii oameni reusesc sa-ti atinga sufletul ce ceea ce stiu sa spuna la momentul potrivit. si tu stii :)
Sa nu!
ReplyDeleteCum sa nu te trezesti?
Ba sa te trezesti, draga mea. Si sa iti fie bine. Din ce in ce mai bine. Sa fii vie.
din pacate...am perioade cand ma bantuie ganduri intunecate...
Deletema bucur enorm ca esti aici...stiu ca stii... :)
Eu sunt in partea cealalta a baricadei :)
ReplyDeleteNu iti dau sfaturi in dragoste, ca oricum nu functioneaza. Iti doresc doar ca dupa ce treci peste asta nu te reintalnesti cu el.
am primit o multime de sfaturi. cu care nu am ce face si, desi te afli de partea cealalta, vad ca tu stii ca sunt inutile. pentru ca retete nu exista... iti multumesc pentru mesaj.
ReplyDeletebuna...te'ar interesa un schimb de banner/link ?:)
ReplyDeleteEu muzica as pastra-o!
ReplyDeleteIn urma cu ceva timp (waaw aproape 6 ani) am adunat intr-un post un strop de melodie! Intre timp s-a asternut praful (dupa ce mai intai... s-a ales praful) iar astazi am constatat ca pentru unele melodii pana si YouTube a ajuns sa protesteze scotandu-le din ... grila!
http://seasonstraveler.wordpress.com/2008/02/10/right-click-open-in-new-window-and-love-me/
Si acum ce-ar trebui sa fac? Pentru ca sunt mai intelept :) : NIMIC! Si tot pentru ca sunt mai intelept acum, stiu: In viata daca nu vrei sa ai dezamagiri invata sa nu ai asteptari!
Era o vreme (imediat dupa) cand as fi putut emite judecati de valoare la fiecare cinci minute (toate cu pretentii de cugetare adanca)!!