Nu servim blonde!

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/razboi

              Din nou despre cercetătorii britanici             

De-a lungul timpului am constatat că multe ni se trag de la cercetătorii britanici. Multe chestii rele, desigur. O să vedeți imediat ce vreau să spun.

Miezul nopții. Nu se mai poate, trebuie neapărat să-l sun pe electrician.

Trădarea

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/razboi

Din timp in timp cate ceva mai trosneste usor in sufragerie, iar de sub praful gros, asternut de prea multi ani, parca s-ar auzi lemnul podelei oftand trist...

Chiar si peretii, impodobiti cu tapet cu bronz auriu, preparat cu albus de ou si aplicat cu rola, candva ultimul răcnet, par sa sopteasca ceva tainic, doar de ei inteles.  

Răzbóiul celor Dóuă Róze

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/razboi

Mi se părea că anul acesta vor întârzia... Dar probabil că au așteptat să treacă Paștele cu tot alaiul său. Știau ele ce știau. Spectacolul pe care îl oferă ochilor uimiți și însetați de frumusețe și culoare trebuia să se afle în prim-plan. 

Ce știți despre Ordinul Iezuit?

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/razboi

Ignatius de Loyola

Alegerea lui Francisc I (cel de-al 266-lea papă) a adus în prim plan multe discuții. Nu referitoare la alegerea papei, dar probabil și în această zonă de interes, cât mai ales referitoare la ordinul iezuit.

Nu știam mare lucru despre acest ordin decât vagi informații ce mi-au parvenit, în timp, despre spaniolul Ignatius de Loyola (1491-1556), beatificat, canonizat în 1622 si devenit sfânt, principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus, cum se numește ordinul iezuit și alte informații despre ordin.  Multe nu foarte liniștitoare.  

La fel ca în cazul Francmasoneriei (de a cărei inființare ordinul iezuit n-ar fi strain) despre care, ca  și despre iezuiți, circulă tot felul de legende, zvonuri, teorii ale conspirației. Doar un click și se pot găsi o mulțime de site-uri cu diverse informații.

Telefonul..."dragostea" mea...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/razboi

...Suna telefonul ...

Trec cateva secunde...continua sa sune...pierduta cu totul in dosarele de pe birou, zambesc si astept....

Mai astept putin...suna...cu incapatanare...

Presupun ca la capatul firului careva si-a pierdut deja rabdarea...

Patru colegi de birou am...toti barbati... nici macar unul dintre ei nu schiteaza vreun gest, cat de firav, care sa tradeze ca ar avea de gand sa raspunda... incepe sa ma umfle rasul...

Mormai pe un ton ingenuu:  "Oare cine ne suna?!?"... tot sperand ca Gelu, care-i cel mai aproape de telefon, sa binevoiasca sa raspunda... "Aproape" inseamna ca telefonul "domiciliaza" exact pe biroul lui...n-ar fi nevoie decat sa-si intinda bratul catre el...

Gelu insa, mimeaza preocupare extrema...la fel si  urmatorul in ordinea vecinatatii, Dan...care pare sa fie subit lovit de surzenie...

Ceilalti doi, Liviu si Florin, sunt pozitionati fata de telefon cam la aceeasi distanta ca mine...normal ca si ei cauta una-alta, tasteaza ceva...ar face orice, numai sa nu fie nevoiti sa se deplaseze pana la telefon...

Persoana care suna, insista...deja ma agaseaza si soneria telefonului, si atitudinea lor jucata...situatia, in general.

Am sa cedez...tot eu...a cata oara ?? 

A cata oara numai azi !!...Nu mai tin minte. Asta pentru ca intr-o zi de munca, telefonul suna frecvent. Fara a lua in calcul multimea de apeluri pe mobile...Suntem un serviciu important, fara noi nu se misca mai nimic in firma...asa ca suntem la mare cautare.

Fac cei vreo 7-8 pasi pana la telefon... 

"Secretariat manager" anunta micutul ecran al telefonului.

Eu stiu ca asta e buba si incep sa rad. Si colegii mei stiu. De aici comportamentul lor de "strut". De parca daca nu raspunzi la telefon poti amana inevitabilul. La noi in firma, a te solicita insusi managerul nu este cel mai invidiat moment al unei zile...acolo intri...dar precum spus-a Dante "Lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"... nu se stie cand iesi...si cum...

Ridic receptorul...vocea fara variatie de ton si vag iritata a Luizei, secretara, cauta, in numele managerului, pe Liviu...

Omu' e invitat "sus"... ii spun, isi ia agenda si pleaca intr-acolo tarsaindu-si picioarele si cu o lipsa de chef atat de evidenta... ca dupa ce trage usa dupa el, izbucnim toti in ras...

Nu radem toti din acelasi motiv. Colegii mei...de-o lasitate copilareasca...dar mari viteji in urma razboiului, cred ca nici ei nu prea stiu de ce rad. Eu...cam rad de ei. De toti...

Ca o perdea trasa pe fuga, se lasa repede linistea. Avem, de fapt, mult de lucru.

Ramasa cu un zambet ghidus in coltul gurii...de-abia astept urmatorul apel cu surprizele aferente....pana la ora 17 mai este...