Saturday, March 24, 2012

Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor



Răsucind între degetele mâinii stângi un şerveţel cam murdar, unul dintre cei doi fraţi vorbea întruna şi cu o mulţime de paranteze.
Cineva îi spusese cu ceva timp în urmă: "Până ajungi să-mi povesteşti tot, mă alergi prin toată ţara. Ia-o pe scurtatură!".
Fără să-i pese de eventuale întreruperi, cu rostogoliri neaşteptate de fraze, omul îi conducea printr-o istorisire cu conţinut aproape ireal
Povestise mai întâi cum au ajuns să muncească ei doi, departe, pe micul şantier din Spania. În timpul petrecut acolo, căraseră atâtea găleţi cu mortar încât, în prima zi, la un moment dat le şi pierduseră şirul. În fiecare zi, doar acele celor două ceasuri, clepsidre nemiloase, ce le aminteau de simultanele de şah pe care le jucaseră cândva la turneele şcolare, le spuneau că timpul trece...şi tot trece. 
Ce vremuri, domnule! Turneele de şah, la care participau ambii fraţi, dar la care el, cel ce vorbea, fusese de multe ori învingător, deveniră imediat o altă pistă pe care maestrul parantezelor intră cu dezinvoltură. Îşi aminti, cu nedisimulată mândrie, cum la unul dintre simultanele respective obţinuse, pe lângă premiu, o tabla de şah cu autograf de la un mare maestru internaţional la şah al vremii. Avea pe vremea aceea doar vreo 17 ani şi un viitor ce părea promiţător... Trecuseră de atunci aproape 15 ani. Şi vieţile lor se schimbaseră, dramatic, de câteva ori. Sări apoi cu povestirea la accidentul părinţilor...

...Acaparase complet asistenţa. Povestea foarte colorat, cu atata naturaleţe, încât celor prezenti la acea masă începuse să le facă plăcere să-l asculte şi niciunul dintre ei nici nu îndrăznea dar parcă nici nu voia să-l oprească... Fără să realizeze, erau cu toţii prinşi de povestire, ca-ntr-o plasă invizibiă. Oricum, tânărul bărbat era de nestăvilit...
"Ar trebui sa incerci sa scrii o carte!", exclamă, furat de atmosferă, un tip mai în vârstă... Tânărului doar îi trecu peste chip un zâmbet discret ce-i lumină ochii căprui, dar îşi continuă relatările.
Ştia că are un efect ca de hipnotizator asupra celor din faţa sa...



Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.

24.03.2012

16 comments:

  1. Mi-a placut textul tau...O zi frumoasa! :))

    ReplyDelete
  2. Frumos. :) Mi-a captat atentia.

    ReplyDelete
  3. :) şi pe mine mă amuză maeştrii parantezelor...

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))
      Sunt "maestri" care povestesc extraordinar, cu o coerenta uimitoare, tinand cont ca te alearga atata...si altii...care plictisesc...
      Cunosc persoane din ambele categorii :)

      Delete
  4. Interesant. M-ai făcut să-mi doresc să-ţi cunosc personajul:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Carmen. Ma flateaza aceasta dorinta :)

      Delete
  5. Mai vreau povesti de la tine! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. :))
      Sa vad ce pot sa fac ;)
      Multumesc, Simona! :)

      Delete
  6. bun găsit şi bine-ai intrat în joaca noastră!
    un frate vorbăreţ cât şi pentru frate-său, care pare mut...fie poate şi numai de uimire; sper să-i atragă cineva atenţia că a mărunţit şerveţelul şi că-şi freacă degetele pe gol acum.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bine-ai venit si tu pe blogul meu!
      :)) Vad ca servetelul a creat cea mai puternica imagine vizuala :))
      Multumesc!

      Delete
  7. Despre orice viaţă se poate scrie o poveste, cu multe paranteze - şi cu atât mai captivantă cu cât mai mult talent are povestitorul.
    Iar povestea celor doi fraţi mi-a stârnit curiozitatea, sper c-o să te mai întorci la ea şi cu alte ocazii :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca o sa mai am ocazia...cine stie? Posibil :)
      Multumesc pentru comentariu.
      Mi-a placut mult articolul tau...m-a amuzat teribil :)

      Delete