Duzina de cuvinte - Maestrul parantezelor (2)

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/03/duzina-de-cuvinte-maestrul-parantezelor_31.html

 

Apusul catifelat, cu cromatica sa inconfundabilă de tonuri galben-roşiatice, trecuse neştiut şi aproape neobservat, ca un abur, peste frunţile tuturor... Se aflau deja la ceas vesperal...

Toţi ascultătorii lui erau de acord. Bărbatul povestea aşa cum rar mai văzuseră şi auziseră. Aproape că-şi doreau ca ziua, în forma aceea, să aibă o repetiţie...

Adunarea lor acolo nu era deloc întîmplătoare. Erau la un turneu de bridge.

Andrei, "maestrul parantezelor", cum deja îl catalogase unul dintre cei de acolo, venise cu Victor, frate-său, la turneul de bridge, ca răspuns la o invitaţie a unui amic, cunoscut întâmplător, cu ocazia unei călătorii cu trenul. Pe drumul acela de întoarcere, descoperise că erau originari din acelaşi oraş. Tipul cunoscut în tren în urmă cu câteva luni, îi devenise cât de cât amic şi era pasionat de bridge, participând la mici turnee, bisăptămânale, în parcul oraşului, cât era vară.

După ce se terminau partidele, la o masă mare, unde se bea multă bere amestecată cu alune prăjite şi se mâncau, de

regulă, mititei, se încingeau, ore întregi, discuţii, se schimbau impresii...se analizau concentrat şi chiar cu patos sălbatic, partidele. Apoi, după ce orgoliile se mai domoleau, se programa pana în cel mai adânc detaliu, următoarea întâlnire. Pe care toţi o aşteptau, cu dorinţă şi plăcere nespuse, ca şi când acolo scăpau din nişte lanţuri, poate şi pentru că jocul ce-i pasiona, le dădea un profund sentiment de libertate.

Andrei era azi la prima participare. Era bun jucător de şah...încă...deşi nu mai participa deloc la turnee....ca-n adolescenţă. Descoperise, că în comparaţie cu cei întâlniţi aci, şi care-l adoptaseră fără reticenţe, era şi bun jucător de bridge. Poate nu cel mai bun...dar deocamdată, pentru propriul standard, mulţumitor. 

Victor, fratele, care, cum bine remarcase un altul, era cam mutălău, evalua totul ca un spectator neutru, având mai tot timpul o dispersie de zâmbet fin, incolor, pe chip. Doar ce îl însoţise pe Andrei. Deşi ceva bridge mai ştia şi el, nu se înscrisese la turneu...era un timid...aştepta să se obişnuiască cu acei oameni, în mijlocul cărora aterizase doar datorită lui Andrei...Andi,cum ii spunea el de când se ştiau...

Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".

Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi.


31.03.2012