Bătăi în ferestre...cu fiecare minut mai violente. Cineva cere să intre. Bătăi tot mai dese și șuier turbat. Foșnet învălmașit de frunze și...alte bătăi.
Vuuu...vuuuuu...vuuuuuuuu....șuier progresiv și din nou bătăi insistente.
Amalgam de sunete: fire de cabluri gata să se rupă, ramuri lovindu-se de tot ce nimeresc, ferestre care sigur trebuie
etanșate, frunze amăgite de vântul cu care vor să plece nu se știe unde, un cocoș guraliv ce simte iminența dimineții brusc răcite, șuierăturile aproape continue ale acoperișurilor de tablă, șoaptele răutăcioase ale frigului, spaime ale naturii luate prin surprindere...
Un amalgam ce bagă frigul și spaima pana în oase.
Prin întunericul aproape deplin, nimic nu se zărește nici afară, nici în case. Mai nimic. Afară doar niște raze anemice, dinspre lumina artificială a unui stâlp electric, raze care se preling printre ramurile cu frunze învălmașite, amețite, turbate și întoarse și-n dungă, de o sută de ori pe minut, de vântul șuierător. Ramurile se lovesc oarbe de casa aflată în obscuritate.
În toată casa e un singur spot palid de lumină. De departe așa se vede. Curioșii se pot apropia. Daca te apropii, vei constata că nu-i nimic ciudat. Doar lumina slabă a unui ecran.
În casa, deodată devenită parcă neprimitoare, e o ființă solitară. Cu un laptop în față.... O ființă ușor zgribulită, cu două pulovere (deja). Zgribulită mai ales fiindcă șuierul, acum ceva mai înfundat (a închis bine ferestrele și ușile), încă pare să ajungă la ea prin geamurile gemene. Deși n-ar mai fi motive, încă-l simte...vântul pare să fi pătruns până și în casă.
Nu, nu se înșeală. Prin fante, prin găuri de chei, prin gânduri fisurate...vântul s-a insinuat și parcă bate și în camera ei. Rebela suviță din partea dreapta, care-i tot alunecă de obicei peste ochiul drept, acum, când tastează, pare și mai rebela. Mâinile ating rapid tastatura ...cu degete reci.
Vuuu...vuuuuuu... șuieră fără milă vântul și un țânțar rătăcit, călător în timp din vara de ieri, bâzâie imperceptibil...
Miorlăitul scurt și ascuțit al unui pisoi, călcat parcă pe coadă, o face să tresară din liniștea rece.
Nu mai e mult până dimineață. Știe ce va găsi. Covor dezordonat de toate culorile și formele, covor din frunzele înșelate de vântul nestatornic...
Care tot bate-n ferestre, acoperișuri, ziduri și frunze. Cu răutate. Cu dușmănie și obstinație. De săptămani unii o tot
anunță. Culorile o tot anunță. Căldura nefirească o anunța.
Da... Știe că, instalată de azi cu drepturi depline, când va deschide ușa, va da nas în nas cu Toamna.
A venit toamna? La mine sa instalat vremea frumoasa! Acum pot sa ma bucur o saptamana (dupa spusele lor) de toamna linistita! Era cazul! Dupa 2 furtuni si nu stiu cate zile cu ploaie.... La noi e un pic altfel, sa traiti! :)))
ReplyDeleteO saptamana frumoasa draga mea!
Aici da, asa, peste noapte. Acum s-a mai ameliorat dar noaptea trecuta au fost niste ore in care vantul a batut ca turbat.
DeleteMerci la fel, Minnie!
Astazi am simtit si eu ca a venit toamna...este ceva mai racoare afara si soarele nu prea si'a facut simtita prezenta pana acum, dar chiar si acum este timid.
ReplyDeletePai asta era noaptea. S-a mai ameliorat in cursul zilei...
DeleteE prima data cand simt realmente ca a venit toamna, simt fizic caci psihic imi e la fel de cald ca vara pentru ca am persoanele potrivite care sa imi incalzeasca spiritul.
ReplyDeleteSaptamana usoara!
Nu-mi place toamna aceasta, cu vanturi si frig...cea care de abia a venit. Oricata caldura sufleteasca ar emana cei din jur :)
DeleteMultumesc! La fel!
Eu ii spun: "Bine ai venit Toamna !". O iubesc pentru culorile ei !
ReplyDeleteO saptamana frumoasa!
Pentru culori ai dreptate sa o iubesti :) Insa...ma uit peste tot, deja a inceput sa piarda culorile acelea foarte interesante de pana mai ieri.
DeleteMultumesc. La fel!
si eu o simt si imi e atat de draga! abia o asteptam...:)
ReplyDeleteCa toti pasionatii de fotografe :) Te inteleg.
DeleteEu o astept dar parca cu mai mult drag daca ar veni fara vanturi si ploi nesfarsite :(
Un poem in proza...
ReplyDeletePe mine toamna m-a luat pe nepregatite, desi stiam ca e aici deja. Frigul mi-a desteptat niste ganduri nu tocmai prietenoase pe care le tineam in amortire
Merci, Dana.
DeleteSi pe mine, cumva. Noaptea in care am scris a fost oribila...vantul suiera, aveam impresia ca vine chiar iarna...
"[...] covor din frunzele înșelate de vântul nestatornic..."........................................................................................................................................................................................
ReplyDeleteAtingerea geniului nu vine niciodată adusă de valurile raţiunii, ci este întotdeauna purtată de căldura inimii. Aşa că ŞTIU ce fel de inimă a scris o asemenea minunăţie...
Eu cred ca asa si este...sau poate parea ;)
DeleteMultumesc fiindca ai remarcat. Tin mult la aceasta metafora. S-a nascut in introducerea la text...si am definitivat-o...
"Călător în timp din vara de ieri..." este oricum cel mai frumos titlu de articol pe care l-am citit de când am eu blog (Februarie 2012)...
ReplyDeleteAcel tantar exista. Si...asa l-am simtit.
DeleteIn acea clipa, parea un ratacit...cand vantul batea si suiera de credeam ca va lua acoperisul casei ;)
Minunat de frumos, Elly!
ReplyDeleteImi place cum ai descris vantul "turbat", frunzele ametite si toate celelalte! Frigul de afara face sa para mai primitoare caldura din casa, caldura unui alt suflet... Si pisoiul - Tiger :) ? - e agitat si el... nu pentru ca afara e vant, ci, poate, pentru ca simte agitatia din sufletul "fetei cu laptopul" :) Zambeste! Agitatia Naturii ar trebui sa aduca liniste in sufletele noastre! Lasa Natura sa se zbuciume pentru tine! Lasa gandurile sa zboare si sa se duca unde se duc frunzele uscate! In mintea ta, in sufletul tau - nu doar in ale tale :) - trebuie sa fie loc pentru mugurii unei noi Primaveri!
Zambeste! De rezolvat nu se rezolva, poate, mare lucru dar nici tristetea nu ne aduce rezolvari! Lasa Toamna sa faca ordine in sufletul tau!
Viata fericita, Elly!
Cu drag,
Ma bucur sa aflu ca as fi reusit :)
DeleteAm sa te intristez putin dar Tiger sta afara. Eu stau la casa si catelul si pisoiul stau impreuna. Cand vremea e rea ei dorm impreuna. Nu am tinut niciodata animalute in casa. Desi pe Tiger...mai ca l-as cam tine. Dar nu ar vrea nici mama si pe de o parte nici eu, ar fi prea complicat si i-as face un rau cata vreme are unde sa se plimbe, sa faca ce doreste el :)
M-a zbucuiumat putin si vantul...pe langa ceea ce am eu deja. Nu eram foarte trista, nici nu sunt...e ceva foarte complicat, Diana. Dar iti multumesc din suflet pentru vorbele atat de frumos asternute special pentru mine.
O seara minunata!
L-am simtit si eu azi noapte... Cat de frumos ai descris venirea toamnei pe meleaguri romanesti, cu unul din elementele sale de baza, vantul rece, pribeag. Oare cand vor aparea si primii stropi de ploaie? :D
ReplyDeleteAzi a fost o minunatie de cer deasupra orasului racorit, ideal pentru fotografii. Despre apus nu mai vorbesc. Regret ca am amanat iesirea in parc.
Doua pulovere deja? Zgribulita? Hai sa-ti spun, am plecat azi in tricou cu maneca scurta, dar erau fete si mai decoltate de atat. :P
Tu esti, in sfarsit, multumita, stiu! :)
DeleteIn campie vantul bate nebuneste...are si unde :))
Cand am scris era noapte, Nice. Nu zi si vremea era chiar oribila, parea sa soseasca iarna si chiar ma luase cu frig dupa ce iesisem vreo 5 minute la fereastra. Am publicat tarziu...n-avea rost mai devreme. Nici nu gasisem o imagine potrivita pe care abia dimineata am gasit-o.
dar e toamna cu sclipiri de soare caldut si cu frunze uscate , nu? :)
ReplyDeleteAtunci, noaptea, nu parea deloc asa, Hapi! :)) Parea sfarsitul lumii sau pe-aproape ;)
DeleteDar chiar nu-ti place deloc toamna! :)) azi m-am gandit la tine! si a m fost nevoita sa-ti dau dreptate atunci cand am iesit din casa dimineata, pe intuneric, in rafale de ploaie si rotocoale de vant turbat! :)
ReplyDeleteAi crezut ca glumesc ;)
DeleteDa, dimineata a fost foarte urata. Insa la noi n-a plouat, era mai bine.
O descriere atât de sugestiv redată încât mi s-au derulat şi imaginile însoţitoare, bineînţeles în alb-negru, prin faţa ochilor în timp ce citeam.Parcă vedeam o secvenţă dintr-un film de Alfred Hitchcock...Sau celebrul "Lumină de gaz"...
ReplyDeleteApoi, citind fraza "Mâinile ating rapid tastatura ...cu degete reci.", mi-am amintit scena din pădurea îngheţată când Jean Valjean o întâlneşte pe Cosette târând găleata cu apă, şi el o ajută ca un părinte ocrotitor...
Splendidă mostră de talent literar nepus (încă!) în valoare!
O paralela mai frumoasa nu speram. Comparatia cu niste capodopere cinematografice. As zice ca Gaslight e mai tare decat filmele maestrului Hitchcock.. Dupa parerea mea. Pe mine m-a lasat masca cand l-am vazut.
DeleteIti multumesc din suflet pentru apreciere. Ma bucur ca ma citesti din cand in cand. :)
ai scris cu caldura despre friguroasa dar frumos colorata toamna...
ReplyDeletema duc sa inchid fereastra...parca s-a facut frig...
Am scris cum am simtit. Multumesc mult, Pandhora!
DeleteLa mine pana si gaurile cheilor sunt astupate, nu se aude si nu se simte nimic din toamna rece despre care vorbesti atat de frumos, desi nu iti place.
ReplyDeleteDar se vaita Ionut aseara de vantul nemilos, cand s-a intors de la paine.
:))) Nu-mi place s-o simt...e ceva mai complicat. Privita pe fereastra insa e chiar frumoasa. :)
DeleteAsa era si in noaptea cand scriam: Un vant nemilos.
In tot felul de peisaje ce sunt pline de intuneric, uneori fiintele sunt cele ce aduc lumina, deci nu avem ce face decat sa ne bucuram de prezenta unora dintre fiintele minunate ce traiesc pe acest pamant.
ReplyDeleteMersi pentru post, mi-ai amintit de cateva lucruri frumoase!
Imi face placere ca am trezit anumite amintiri iar daca sunt frumoase sunt cu atat mai fericita. Si eu iti multumesc :)
DeleteDaaaa :D a venit toamna!!! In sfarsit ma simt in elementul meu :))))
ReplyDelete:) Si tu ai (re)venit odata cu toamna ;)
DeleteMa bucur! Te pup!