 |
| foto proprie |
Umbra e cu noi tot timpul, nu ne părăsește niciodată. De la primii pași șovăielnici ai copilăriei până la pașii însoțiți de înțelepciunea vârstei...
Se află cu noi când suntem așa de fericiți încât, dacă am putea, am zbura până în înaltul cerului dar și când suntem atât triști de parcă tot de-acolo ne-am fi prăbușit.
Umbra e cu noi când suntem sănătoși dar și cand nu suntem.
...Și cand râdem dar și cand plângem amar e tot cu noi...
Umbra e lângă noi când ne aflăm unde am vrea dar și unde n-am vrea...
E cu noi când visăm...dar și când ni s-au spulberat toate iluziile...
Umbrei noastre nu-i pasă dacă suntem bucuroși sau întristați, bogați sau săraci. Nu face
niciun fel de discriminare.
Umbra e permanent cu noi. Și atunci când credem că nu este, că a dispărut pentru că soarele e sus-sus...
Se află cu noi când suntem așa de fericiți încât, dacă am putea, am zbura până în înaltul cerului dar și când suntem atât triști de parcă tot de-acolo ne-am fi prăbușit.
Umbra e cu noi când suntem sănătoși dar și cand nu suntem.
...Și cand râdem dar și cand plângem amar e tot cu noi...
Umbra e lângă noi când ne aflăm unde am vrea dar și unde n-am vrea...
E cu noi când visăm...dar și când ni s-au spulberat toate iluziile...
Umbrei noastre nu-i pasă dacă suntem bucuroși sau întristați, bogați sau săraci. Nu face
niciun fel de discriminare.
Umbra e permanent cu noi. Și atunci când credem că nu este, că a dispărut pentru că soarele e sus-sus...
Sau cand soarele s-a dus la culcare și a apărut luna. Sau ...n-a apărut luna.
Chiar așa, unde pleacă umbra când apune soarele? Unde este umbra noastră când intrăm în casă? Oare merge și ea la culcare? Sau ne veghează?
Chiar așa, unde pleacă umbra când apune soarele? Unde este umbra noastră când intrăm în casă? Oare merge și ea la culcare? Sau ne veghează?
mi-e mila de umbra...ea este condamnata sa ne urmeze vrea-nu vrea...
ReplyDeletenoi suntem ghiuleaua legata de piciorul ei...sau poate invers,cine stie...
poate ca pentru umbra...noi suntem umbra...
:) E o intreaga filosofie in ceea ce priveste umbra. Parerile mele de aici sunt o nimica toata :)
DeleteSi cum totul e relativ, s-ar putea sa ai dreptate.
Ai sa razi dar copii se tem de umbra! Doi din copii mei se temeau grozav de ea! Dar nu asa un pic, se lasa cu plansete! Asa ca eu cred ca umbra este un fel de bau-bau pentru copii si o tradare ptr oameni. Atunci cand te ascunzi trebuie sa ascunzi si umbra, altfel te da de gol! Gata, am plecat ca am batut campii destul! :)))
ReplyDeletete pup!
Nu rad, stiu ca unii copii se tem de umbre. Umbra e totusi ceva misterios, nu e palpabila, asa ca e de inteles.
DeleteDa, si punctul tau de vedere e exprimat intr-un alt mod si la mine. "Umbra e lângă noi când ne aflăm unde am vrea dar și unde n-am vrea..."
N-ai batut deloc campii... sunt multe de spus despre umbra. Multumesc :)
Umbra se teme de intuneric! :) Cand Soarele apune umbra se lipeste de noi tare-tare, sa nu ne piarda - sau sa nu o pierdem! Cum sesizeaza un licar de lumina, cum se indeparteaza putin :)
ReplyDeleteNu mai stiu unde, exista superstitia ca de calci umbra unui om acela moare in scurt timp. Se mai zice - prin nu stiu ce parti - ca exista oameni fara umbra (acestia sunt morti-vii) Altfel spus, in punctul maxim al amiezii cam toti suntem... morti vii! :)) Si despre umbra exista o multime de legende!
O seara minunata iti doresc!
P.S. Fotografia e super!
S-ar putea spune si asa. Eu am impresia ca umbra este mai mult decat un simplu efect de lumina. Filosofii ii dau alta semnificatie...dar e mult de discutat.
DeleteDa, exista si acea superstitie, mi-ai reamintit-o, caci o uitasem.
Poate ne "spui" o legenda. Mi-ar face placere.
Multumesc, Diana, in fotografie sunt eu, e umbra mea, acum cateva zile, de cand mi se tot "plimba" subiectul asta prin cap ;)
O zi faina!
Umbra noastra ne va insoti intotdeauna, este trecutul nostru, ne va urmari, chiar si in zi si in noapte, sub clar de luna. Poate suna fantastic sub clar de luna, dar chiar si in somn avem himerele umbrelor trecutului.
ReplyDeleteCred ca partea buna e sa fii prietena cu ea, sa o accepti si sa lasati impreuna ceva minunat.
Mi-a placut mult articolul. Are un sens...
O seara buna
Da, Anca, si tu ai dreptate, se considera ca umbra ar fi un fel de alter ego al nostru. Deci, un fel de noi, cu toate bunele si relele...dar mai secret.
DeleteMultumesc pentru apreciere. Asa cred...ca are.
O zi minunata sa ai!
"Ramai sa ne-alungam tristetea
ReplyDeleteSi setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare."
(Omar Khayyam)
Ce a vrut oare să spună poetul cu ultimul vers? Acestea sunt năluci? Fantasme sau...plăsmuiri? Închipuiri...fugare ?! Poate fulgerări de gânduri neostoite ? Care ne însoţesc permanent precum o umbră, dar nu ne dau pace nici în somn ? Dacă ne dispare pe moment umbra, ne mai rămâne ..."aura".Dacă dispare şi ea, înseamnă că...nu mai facem umbră pământului...Mai bine să facem, nu-i aşa ?! :)))
Weekend plăcut cu...umbră, adică...însorit! Măcar în gânduri! :)))
Nu sunt sigura, Omar Khayyam a fost un poet foarte profund, mistic. Poate ca asa, cate putin din toate.
DeleteMai bine sa facem umbra :)
Multumesc pentru urare. E vreme cam ploioasa dar voi incerca sa am soare n suflet :)
:)) cand eram mic ma tot chinuiam sa-mi prind umbra. si totusi nu reuseam, eram tare ofticat pana am mai crescut putin si m-am mai luminat.
ReplyDeleteoricum, umbra e o chestie faina.
Eu cred ca aveai umor, eu nu m-am gandit niciodata sa-mi prind umbra :) Si uite, acum imi e necaz :))
DeleteEste...dar si prilej de meditatie, as zice :)
Cred ca umbra nu pleaca nicaieri, ramane vesnic cu noi este un alter ego.Cand intram in casa ea ramane cu noi , este suficient sa ajungem intr-un loc mai putin luminat ca isi ba face aparitia.
ReplyDeleteSi eu doream sa imi "prinf" umbra cr,ed ca majoritatea copiilor fac acest lucru :))
Exact, asa cred si eu. Chiar am vrut sa introduc si aceasta notiune dar intram pe alta carare si nu am vrut sa prelungesc articolul. Mi s-a parut "rotund" asa...:)
DeleteNumai eu n-am facut :( Desi nu imaginatia imi lipsea...
Uneori umbra se ascunde in noi.Alteori noi ne ascundem in umbra...Chestie de camuflaj...
ReplyDeleteChestie de umor ;) Un punct de vedere jucaus. :)
DeleteMerci, Adelina!
saraca umbra! in cate situatii o mai punem.
ReplyDeletebine ca umbra nu poate povesti.... :))
Stii ca ai dreptate? Ma gandeam uneori, ca si un mare rege al Spaniei... ca daca as sti ca umbra mea stie toate cele...secrete, desigur...as vrea sa o fac sa dispara... ;) :))
DeleteEu am umbra si penumbra:). Prietenii mei sunt alaturi de mine tot timpul:)
ReplyDeleteEsti un om fericit, Robert :)
DeleteMulti oameni nu au decat umbra...
Umbra, cel mai fidel prieten al omului. :)) Probabil este mereu cu noi, dar nu o vedem din cauza intunericului.
ReplyDeleteRadeam mult de Ionut cand era mic. Incerca mereu sa isi prinda umbra, sa calce pe ea. :))
Si eu cred la fel. La orice raza de lumina se activeaza...:)
DeleteStiu chestia asta, multi copii o faceau si o fac. Din nou am fost un copil ciudat si mi-e necaz. N-am incercat niciodata desi intotdeauna m-a fascinat. Tocmai de aceea am scris acest articol...
@Vienela
ReplyDeleteSi eu incercam sa-mi calc umbra cand eram copil... :)
Ma faceti sa-mi para din ce in ce mai rau ca n-am incercat. Sa incerc acum? Niciodata nu-i tarziu ;)
DeleteEu cred ca umbra suntem tot noi, doar ca e ca o haina intoarsa pe dos. I se vad toate cusaturile :)
ReplyDeletePutem sa dam foarte multe interpretari. E si asta o idee...:)
DeleteMa gandesc ca este felul in care ne arata Cratorul (oricare ar fi el in imaginatia altora) cat de perisabili suntem....
ReplyDeletePentru ca la "final" asta ramane din noi. O umbra in amintirea cuiva
Deci- cine e cel real....persoana sau umbra? Tema ta m-a pus pe filosofat :))
Daca ramanem... Mi-e teama ca unii, foarte putini, nici atat :(
DeletePentru o clipa ai schimbat zambetul pe o idee filosofica :) E frumos, imi place.
Sa fie umbra cea care exista si noi sa fim doar o iluzie? Daca iluzia e atat de consistenta...si constienta... iti dai seama cum ar fi lumea umbrelor? Mustind de idei...si nici nu indraznesc sa gandesc mai departe...
Hai, ca eu am luat-o chiar razna ;) :))
Nu zambesc mereu! Filosofez des in directia asta dar nu ciobesc veselia aparenta a postarilor de pe blog pentru ca nu scriu pentru mine. Vreau ca cei care vin la mine sa plece zambind
DeleteIn rest ma intristez la fel de des ca orice om :)
Si filosofez
Chiar alaltaieri in drum prin Paris ii ziceam lu al meu c-ar fi tare trist ca dupa ce murim sa nu ne pastram individualitatea si amintirile care fac din noi ceea ce suntem
Banuiam :)...pentru ca am scris "Pentru o clipa"...
DeleteEu nu mai stiu exact pentru cine scriu. Iniatial am crezut ca voi scrie doar pentru mine dar s-a intamplat ca ceea ce scriam sa placa si... Cel mai mult scriu ca sa fie citit, sa impartasesc anumite idei sau intamplari sau lucruri frumoase pe care le-am vazut, sau nemultumiri, adica chestii mai urate de care viata e plina...dar sunt zile cand scriu si pentru mine, mai rar. Foarte rar. Am cateva astfel de postari :)
Si eu ma intreb ce se intampla dupa... Cel mai mult inclin sa cred ca nimic...si ma gandesc atunci pentru ce atata zbatere. Ramanem in memoria celor dragi...cred ca de ajuns :)