Șepcuța mototolită

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/10/sepcuta-mototolita.html

Dupa un somn scurt (am adormit dupa ora 6,00), m-am trezit fiindca trebuia sa merg la Oficiul Fortelor de Munca, pentru intalnirea lunara, adica pentru viza de somaj. 

Cum m-am trezit, am dat nas in nas cu un var primar care venise la frate-sau. Care mi-e tot var, normal! Si care locuieste in curtea vecina,  doar ne desparte un gard cu o poarta. Venise sa-l ajute sa taie cu drujba o multime de pomi de prin gradina. I-am spus ca de fapt am iesit doar sa-l salut pentru ca trebuie sa plec in oras, cu treaba. Am facut greseala sa-l intreb ce-i mai fac fetele, adica nevasta si cele doua fete. Era sa nu mai ajung in oras. S-a apucat sa-mi povesteasca cum ii e fetei lui mai mari la liceu, cum face naveta la liceu  (locuiesc la vreo 18 km de oras) si cum se descurca si cea mica in clasa a 8-a. Trebuie sa va spun ca face parte dintre acei oameni care vorbesc despre copiii lor ca si cand ar fi singurii care au copii. Mi-a mai spus ce mai "invarte" el...pe unde s-a mai dus cu negustoriile, ca asta face. Dar e atat de "vorba lunga" ca aproape am regretat ca am iesit sa-l salut. Mi-a mancat vreo 20 minute. 

Dupa ce, in sfarsit, am scapat sanatoasa cu capul, m-am imbracat pe fuga si am plecat. Cand am ajuns la Fortele de
Munca era o coadă cam cat tot culoarul din fata biroului.

Cum n-aveam alta treaba (desi mai bine m-as fi ocupat de blog), a trebuit sa stau la coada cat culoarul. Pe langa cativa pentru viza, ca mine, erau vreo 10-12 bacalaureati, veniti in dinti cu diplomele de BAC si buletinele, sa-si definitiveze dosarele de somaj. Cica intră automat in somaj, platit cu 250 de lei lunar, timp de 6 luni. Auzisem vag pe la TV dar nu credeam sa si vad.

Am stat acolo cu mult mai mult de o ora. In fine, dupa ce m-am cam plictisit de auzit tot felul de glumite de liceeni (nu stiu de ce, cu o singura exceptie erau numai baieti si mai toti aratau de parca inca erau la liceu, prin primele clase), am intrat si eu pentru doua minute. Doar atat. Ajunsesem pe la ora 10,30. Am terminat la aproape 12,00... Pentru doua minute efective. Nici macar nu m-am amuzat, copiii aia nu stiau nicio gluma ca lumea. In plus erau asa de zapaciti ca aproape fiecare a gresit acea hartiuță tip fluturas pe care trebuia sa o completeze. Lucru care m-a facut sa ma indoiesc, foarte serios, ca acei tinerei ar fi capabili, intr-o anume zi din viitor, sa contribuie pentru pensia mea... Ce-o fi aia??

Am mers apoi la cineva care vinde niste branza buna de vaci, atat de buna ca trebuie sa il anunt ca vin, altfel am surpriza sa nu mai gasesc. Am patit-o de cateva ori.

Un ATM al ING ma astepta nerabdator sa-mi retrag somajul. Plina de bani ca broasca de par, am plecat spre casa. Am facut si cateva poze. Unele interesante.

Pe drum am ajuns din urma un bunic cu nepotul, de pe strada mea, desigur, care veneau de la gradinita. De fapt erau cu cateva zeci de metri in fata mea, mergeau insa incet, baietelul are abia 5 ani. Poate nu ma grabeam sa-i ajung dar am gasit o sepcuta putin mototolita si m-am gandit, vazand ca bunicul ducea niste hainute in mana, ca apartine baietelului. Aproape ca am fugit dupa ei vreo 25-30 de metri si i-am intrebat daca au cumva o sepcuta. Nu ma inselasem si m-am bucurat dar si ei s-au bucurat.

Cand am ajuns acasa, vizitatorul, adica varu-meu, inca nu plecase. Ca sa-l pedepsesc ca ma calcase pe nervi mai devreme, l-am pus sa-mi faca si mie niste poze. Alea de pe FB, de ieri. Am mai pierdut vreun sfert de ora, a trebuit sa-i tot spun ce si cum vreau. Abia i-au reusit cateva poze utilizabile. Chiar l-am pedepsit! Inainte sa plece ne-a lasat niste mere. Cado'. Cele din fotografie.

Nici nu terminasem bine pranzul, si in timp ce inghiteam ultima bucatica din felia de tort, a inceput sa sune unul dintre telefoane, ca nebunul. Din poseta, ca uitasem sa-l scot de acolo. Banuiam cine este, puteam si paria. Un amic de familie, a carui fata a inceput facultatea. Boboaca la medicina. 

Douazeci si cinci de minute mi-a povestit toate aventurile din ultimele zile ale fiica-sii. Adevarul e ca, din primavara, m-a tinut la curent cu tot ceea ce s-a intamplat cu fiica-sa de cand inca se pregatea pentru admitere. Asa ca stiu exact cati bani a cheltuit, cat timp si cate meditatii a facut, la ce materii, cand si cum a dat BAC-ul, cand s-a inscris la facultate, cum a decurs examenul, cum si cu cat l-a picat, cum a intrat apoi la taxa (apropos, au intrat cica toti picatii cu medie peste 5 la taxa). Asa ca, 25 de minute m-a informat cum i-a gasit unde sa o cazeze si altele. Va dati seama ca eu chiar stiu tot ce face fata lui? Stiu ca nu am foarte multa rabdare, dar cand il vad cat suflet pune, parca-mi pare rau sa nu-l ascult cand povesteste desi ma cam plictiseste. Pare frate cu varu-meu, si lui i se pare ca fetele lui sunt niste minuni si niste unicate. In plus, are o nevasta cu care nu se intelege de ani buni...dar cu care sta doar din cauza fetelor, fiindca mai are una. Si mai ales a averilor, fiindca la o adica ar trebui sa le imparta.

Mi s-a dus ziua si n-am facut mai nimic. Am intrat pe net si pe blog. Am mai raspuns la niste comentarii, am incercat sa mai recuperez anumite lucruri dar a fost greu. Pentru ca am mai avut si alte mici treburi prin casa, curte.

Si, in plus, toata ziua, de cate ori s-a intamplat sa-mi arunc ochii pe televizor, m-a ingretosat spectacolul de prost gust care l-a avut in prim-plan, de prea multe zile, pe Dan Diaconescu. Si caruia si televiziunile, i-au acordat o atentie cu totul nemeritata. 

Cam asta a fost ziua de ieri. Plina de tot felul de intamplari. Unele plictisitoare, altele perfect banale, altele dragute, unele de doi bani. O zi destul de obisnuita din viata mea...povestita la provocarea Luizei.

Voi ce fel de zi ati avut? Ieri...azi...