Sand Lizard sau Șopârla cenușie (Lacerta agilis)
Am întâlnit-o pe lângă trotuar, în drumul meu spre casă. O mică șopârlă cenușie, un pui, pentru că nu avea mai mult de 9-10 cm cu totul. Care pare chiar cenușie de departe însă de aproape e superb colorată.
Mergea rapid pe langă trotuar...și am început s-o urmăresc. Am reusit s-o fotografiez.
Apoi, s-a urcat, cu mișcări foarte agile, pe trotuar și, din nou, am putut s-o fotografiez.
Pe trotuar, văzându-mă, nu știu de ce, a încremenit, preț de aproximativ o jumătate de minut. Am putut să fac mai multe fotografii, relativ bune, de aproape.
După ce s-a dezmeticit a fugit din, nou la fel de vioaie.
Nu omorâți micile șopîrle de pe marginile drumurilor, din grădini sau de prin pășuni! Se hrănesc cu limacși, păianjeni, râme, muște, omizi. Acum, începând chiar din septembrie, mica șopârlă cenușie se retrage la iernat, un fel de hibernare. Mie îmi sunt tare simpatice și chiar îmi pare rău că motanul meu mai prinde câte una și-o ucide.
Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.
Ce bine ca ai aparatul foto dupa tine.
ReplyDeleteFoarte rar il uit acasa :)
DeleteSe mai intampla sa-l uit sau sa constat ca are acumulatorii descarcati ;)
Adevarul e ca intalnesc tot felul de lucruri interesante in drumurile mele.
O zi frumoasa, Robert!
Cum sa le omori? Mie-mi sunt drage, nu de putine ori le-am luat cu ajutorul unui bat si le-am pus la loc ferit pentru a nu fi calcate.
ReplyDeleteUnii le omoara, de aceea spun asta. Mai ales copiii, le prind si le mai si chinuie...
DeleteSi e pacat, fiindca sunt foarte frumoase. Si minunate pentru mediu, insa nu multi stiu acest lucru.
Chiar dac nu îmi plac ptr ca sincer mi-e frica sa le ating nu asi putea sa le omor. Isi au si ele rostul lor pe lume!
ReplyDeleteHappy WW Elly!
Stii cat sunt de mici, Minnie? Asta era doar un pic mai lunga decat un deget de la mana. Cu tot cu coada :) La maxim ajung la cca 20-25 cm, la fel, cu tot cu coada. Sigur ca au rostul lor :)
DeleteMultumesc!
Mie mi-e groaza de ele.. nu le omor..dar nici prea tare nu ma apropii de ele...:D
ReplyDeleteNu musca, nu fac nimic. Si sunt si destul de mici :) Nu ar fi cazul sa-ti fi chiar groaza. Serios :)
DeleteBună Elly!
ReplyDeleteFoarte frumoase sunt pozele,mie mi-ar
fi fost frică să mă apropi de ele!
O zi superbă îți doresc draga mea!
Cu mult drag!
Era mica cat un degetel, atat. As fi luat-o si in mana daca eram sigura ca sta :) Dar aveam interesul s-o fotografiez. Ocazii ca asta sunt rare :)
DeleteMultumesc, ELENA!
Mi-e frica de ele :-s in poze par ele inofensive si dragute, dar tot nu-mi plac :-s
ReplyDeleteO zi frumoasa! Hug you!
Chiar sunt absolut inofensive si dragute. Sunt frumos colorate :) Si foarte micute. Cum sa-ti fie frica de ceva cat un degetel cu totul?
DeleteMerci, draga mea! Te pup si eu!
Perfecte!
ReplyDeleteMie imi plac soparlele! Sunt ca niste crocodili in miniatura, dar nu la fel de periculosi! :) (imi plac si serpii)
Prima data cand am vazut o soparla eram destul de mica! Am vazut in iarba ceva verde deschis care semana cu un crocodil - a urcat pe o piatra si s-a oprit la soare. Nu voi uita acea culoare vernil, minunata in Soare! Tata mi-a zis ca e soparala si ca isi "lasa coada" daca un pradator o prinde de aceasta! Si mi-a aratat! A pus degetul pe codita soparlei si soparla si-a lasat coada! Am inceput sa plang, ca o doare! Greu a reusit sa ma faca sa inteleg ca Natura a avut grija sa ii ofere un oarecare mijloc de aparare si n-o doare deloc cand pleaca fara coada si coada se regenereaza!
Apoi, mai tarziu, intr-un bar, cineva avea mai multe soparle - prin buzunare! - si o salamandra! A fost prima si ultima data cand am vazut salamandra in realitate si am atins-o! Era neagra-neagra, cu niste puncte galben-portocaliu, mai mare decat soparlita fotografiata de tine si cu piele oarecum aspra, uscata... Pur si simplu mergea pe bratul meu si privea cu ochii ei negri ca niste margelute!
Pe scurt: fascinant ce ai fotografiat tu! Prin oras nu am vazut niciodata, nici chiar prin curti... si vara petrec destul timp "in curte" - la unchi si la prieteni, dar nu le-am vazut si nici nu i-am auzit ca ar fi!
Succese! Si la cat mai multe fotografii perfecte! :)
Viata fericita!
Da, sunt mici crocodili, dar foarte-foarte mici si dragalasi. Salamandra n-am vazut, decat la TV sau in poze. Am vazut in schimb o iguana, care era foarte, foarte frumoasa. Sunt cam peste tot, dar trebuie sa fii atent sa le observi. Insa se feresc si ele de noi...traim cumva in lumi paralele :)
DeleteMerci, Diana! O zi buna maine!
Sincer iti spun ca eu nu o observam:))
ReplyDeleteProbabil ca daca nu erau frunzele, n-o vedeam nici eu. Am vazut frunzele miscandu-se :)
DeleteCum sa le omor? Toata vara trecuta, cat a tinut canicula, am avut o soparlita de-asta care intra la pranz in hol la bucatarie, sa sta pe gresia rece de sub un dulap;si spre seara pleca tacticoasa sa-si vada de treburile ei, a doua zi venea punctuala.Ajunsesem sa-i las si prajitura la locul de odihna, era deja animal de companie ;))
ReplyDeleteSi n-a mai venit? N-ai tratat-o chiar cum se cuvine ;) :))
DeleteCred ca pentru racoare venea... La mine vin in gradinita de flori cateodata, pe langa canalizare...
Sunt dragute si foarte linistite.
sunt dragalase...se spune ca aduc noroc :)
ReplyDeleteAsa se spune? Interesant, n-am stiut.
DeleteTocmai spuneam mai sus ca vin in gradinita de flori, uneori. Cand era mai cald veneau la apa, la canalizare :)
Cand eram mai mic faceam experimente pe soparle... chiar nu stiam ca se hranesc cu atatea insecte "enervante".
ReplyDeleteCam ce fel de experimente?
DeleteDa, sunt bune ca elimina atatea mici fiinte deranjante. Pe mine ma bucura ca mananca limacsi...Stii ce sunt?
Pai avea varumeo niste sticlute(medicinale) d'alea din care extragi lichidul cu seringa... si cam de aici cred ca ai inteles:)). Umpleam seringa si injectam soparlele.:))
DeleteMda...nu era frumos ce faceati. Stiu ca acum n-ai mai face asa ceva :)
DeleteFantastic
ReplyDeleteCe ma bucur ca ai putut sa o surprinzi si cum spunea cineva, ca ai avut si aparatul foto la tine.
Si eu am mai vazut soparlite acum cativa ani prin parcuri.
Ceea ce vad eu in imagini e una foarte deosebita. Nu stiam cum se numesc.
Apreciez cultura ta si stiinta si dorinta de a cunoaste cat mai multe
Felicitari
Umblu cu aparatul mai mereu dupa mine, Anca :) Fiindca nu se stie niciodata ce pot gasi.
DeleteImi plac insectele, animalutele...plantele...natura, in ansamblu :)
Multumesc mult!
Ce simpatica este! Si mie imi plac, chiar am vrut sa imi iau una in casa :p, insa nu stiu cum va convietui cu catelul :)) asa ca am lasat-o balta deocamdata! Happy WW Elly!
ReplyDeleteCu pisoii au probleme. Pisoii le prind si chiar le si pot manca partial :(
DeletePoate iti iei vreodata :)
Merci!
Imi place sa le vad,sint foarte frumoase,dar le las in pace.
ReplyDeleteNe salutam si ne vedem de drum,fiecare.
Da,ai avut ceva rabdare s-o urmaresti si sa o fotografiezi cind statea locului.
E normal sa fie asa...Fiecare cu treburile noastre :)
DeleteAm avut noroc mare, as zice :) Multumesc!
Vai dar este de-a dreptul simpatica:D
ReplyDeleteNu-i asa? :)
DeleteFrumoase fotografii, felicitări Elly ! Șopârla e tare drăguță și mi-a plăcut mult de tot apelul tău pentru a fi protejate.
ReplyDeleteMultumesc, Zina! Am facut apelul pentru ca stiu ca nu sunt foarte iubite si nu se cunoaste ca sunt foarte folositoare. Si, in plus, sunt specie protejata prin lege.
DeleteNu e usor sa ai programata o sedinta foto cu o saparla.:)Noroc ca a dat de razele calduroase a blandului soare de toamna,si-a incarcat putin "bateriile',numai bine cat sa-i straluceasca pielea pe spate.
ReplyDeleteSeara frumoasa!
Nu e usor dar daca e un dram de noroc...e bine. Da, era soare si lor le place mult soarele...
DeleteMultumesc!
frumoasă postare! mă bucur că ţi-ai revenit!
ReplyDeleteo seară caldă!
Da, acum sunt bine. Multumesc! :)
DeleteMa bucur ca ti-a placut. Sunt fapturi micute si destul de neajutorate :)
Nici eu nu obisnuiesc sa omor animalutele, oricum nu prea am avut ocazia sa dau peste soparle. :D
ReplyDeleteE mai greu sa le intalnesti prin Bucuresti :) Dar prin parcuri, spatii verzi mai sunt. Poate vezi vreuna vreodata. Acum stii cat de frumoase sunt :)
DeleteAm vazut si eu una o singura data in padure. Era verde si foarte curioasa!
ReplyDeleteSeara placuta Elly!
Daca era foarte verde era o alta specie, un guster. Care e cu putin mai mare decat soparla cenusie. Gusterii sunt foarte frumosi si cautati pentru cresterea in captivitate, ca mici animale de companie.
DeleteMultumesc, Melly!
Am văzut una anul trecut, a dispărut repede. Multă sănătate
ReplyDeleteAsa cum spune si numele lor, sunt foarte agile, miscarile sunt extrem de rapide. Multumesc, Zolty! Sanatate si tie!
DeleteCe mimetism! Culorile sunt absolut magnifice, o paletă de invidiat. Happy WW! :)
ReplyDelete:) Imi place cum le vezi: cu ochiul artistului, format pentru culoare si frumos :) Culorile chiar sunt frumoase si sidefii...metalizate.
DeleteMerci, Mirela!
Felicitari ! Eu am vazut una pe langa Palatul Parlamentului si nu am reusit sa o fotografiez ! O seara frumoasa!
ReplyDeleteMultumesc! Am fost norocoasa :)
DeleteO sedinta foto care a avut toate ingredientele necesare pentru ca rezultatul sa fie super!
ReplyDeleteNu, sa nu omoram nici un animal, fie el soparla, broasca, pisica ori catel. Altfel nu ne mai putem numi oameni.
Noapte cu somn usor!
In primul rand, un model deosebit ;)
DeleteAsa este, e mare pacat! Multumesc! La fel!
Ce frumoase fotografii ai reuşit să-i faci.
ReplyDeleteSă ai o noapte liniştită.
Multumesc, Liviu! Ma bucur ca-ti place soparla!
DeleteVery interesting and beautiful these pictures.
ReplyDeleteThanks, dear Leovi! Greetings!
Deletece gingase sint.....
ReplyDeleteSunt fiinte mititele...nici n-ar putea fi altfel. Cea mai mare abia are, cu tot cu coada 23-25 de cm. Multumesc! :)
DeleteCe minunat ai surprins-o! Parcă ar fi intuit admiraţia ta şi s-a lăsat pozată, ca să-i admirăm şi noi frumuseţea. Când eram copil, mă căzneam să le prind şi să le mângâi uşor, cu degetul, pielea rece şi cu solzi atât de fini. Apoi le dădeam drumul în iarbă. Fascinanţi mi s-au părut guşterii, mai mari şi cu pielea aceea atât de verde şi strălucitoare, dar pe aceştia n-am putut să-i prind, că erau tare iuţi.
ReplyDeleteÎmi place cum stau la soare, nemişcate, dar foarte atente la orice mişcare din jur. Dacă-i vânează pe limacşi, cu atât mai mult îmi plac!
Îţi doresc o zi frumoasă, dragă Elly!
Guster am vazut candva si eu, dar demult si nu aveam aparat foto pe atunci. Multumesc, Alex! La fel!
Deletefoarte faine imaginile
ReplyDeleteacestea sunt genul de imagini care imi aminte ca toamna e si frumoasa
Da, nici eu nu sunt fan toamna :) Deocamdata e OK...dar...
DeleteMultumesc mult!
S-a incarcat la soare
ReplyDeletePoate ca da. Putin. :)
Deletecu toate ca nu as pune mâna pe nicio sopârla, de privit, imi place sa le privesc. Le gasesc deosebit de simpatice! Fotografiile tale sunt deosebit de reusite, am impresia ca acum sunt pe trotuar :)
ReplyDeleteSa ai o zi minunata, cu soare si clipe vesele!
Nici nu trebuie sa punem mana pe ele...sa le lasam in lumea lor :) Ca fac bine ce fac ele pe acolo :) Sa stii ca am avut mult noroc, sunt foarte agile.
DeleteMultumesc, Carmen! O zi la fel si tie!
Cand eram copil, prindeam in fiecare zi soparle pe care le duceam acasa, le "hraneam", apoi le dadeam drumul. :)) Puneam soparla intr-un borcan cu capacul plin de gaurele, ii lasam o musca, ba uneori si frunze, apoi stateam sa o urmaresc pana cand ma prindea mama si ma punea sa o duc afara. :))
ReplyDeleteAm incercat si in vara asta sa prind o soparla, dar a fost mai iute decat mine. :))
Hahaha :))) ce frumoasa este :D mereu m-a tentat coada lor, curiozitatea pierderii cozii si inlocuirii cu alta niciodata nu mi-a dat pace :D :D :D
ReplyDelete