Thursday, October 11, 2012

Fara pereche


Urasc caciulile, fesurile, bastile. Insa doar pe acelea care ar fi posibil sa le port eu. Altfel imi plac, daca le vad purtate de alte persoane. Nu-mi plac toate, desigur, unele stau pe cap ca niste oale, altele ca niste glugi de coceni sau ca niste capite de fan. Nu mai spun de castile de protectie. La fostul loc de munca am primit, din a doua zi, o casca de protectie pe care n-am purtat-o niciodata, decat pret de vreo 5 secunde, in oglinda din birou. Am vazut in oglinda o persoana cu mutra de tampita si mi-am zis ca niciodata n-o sa vreau sa arat asa umbland prin sectiile de productie.

Doar cand eram copil am purtat caciulite. Cu multa revolta impotriva modei sau vremii si uneori parca si impotriva mamei care mi le indesa fortat pe cap fara sa-i pese ca aproape plangeam. Veneam acasa cu ele in ghiozdan si mi le puneam pe cap cand ajungeam la poarta. Pana pe la vreo 10 ani cand i-am spus: "STOP! Eu nu mai port caciulita!" Si de
atunci n-am mai purtat, am declarat grevă pe termen nelimitat caciulilor. 
De fapt, urasc frigul.

Căpiță de fân și glugă de coceni
Am avut o singura caciula pe care am suportat-o cat de cat, una de vulpe argintie, in facultate. Am "aranjat-o" rapid, s-a udat pe interior fiindca a cazut in apa si pielea s-a deteriorat (s-a strans) cand s-a uscat.
Ceea ce totusi agreez sunt hanoracele sau un cardigan cu gluga sau chiar paltoanele cu gluga. 

Cand eram micuta, poate pana pe la 11-12 ani, stiu ca ma deranja mai putin frigul, ma tavaleam prin zapada cu toti copiii si mai ales, pierdeam in fiecare iarna poate si 3-4 perechi de manusi. Manusi tricotate, bineinteles. Curios, niciodata nu pierdeam si caciulile.
Am tot purtat manusi tricotate pana am ajuns la facultate. Uneori si doua perechi odata, fiindca sunt o friguroasa. Si mereu le pierdeam, de cele mai multe ori numai cate una. Aveam acasa o intreaga colectie de manusi desperecheate.
Cand eram la liceu, enervata ca, din nou, tocmai pierdusem o pereche de manusi, in vacanta de iarna mi-am facut cadou o pereche. Nu, nu le-am cumparat.

De fapt aici am vrut sa ajung. 
La Mona pe blog am gasit, acum ceva vreme, o postare cu manusi tricotate. Postare care mi-a adus aminte de manusile mele, despre care vreau sa va vorbesc acum.
Multa vreme am tricotat tot felul de obiecte: fulare, ciorapei, botosei pentru prieteni de familie, tot felul de tricotaje mai mici sau mai mari.
Intr-o zi mi-am luat inima in dinti si m-am hotarat sa-mi tricotez si niste manusi. Nu era chiar usor, cine cunoaste cat de cat cum se face asa ceva stie despre ce vorbesc. E nevoie de andrele dar si de 5 carlige (ace) si, bineinteles, de fire. In plus le-am vrut tip jacquard. Mi-am conceput si un model...si am trecut la treaba. Ce e de necrezut este ca am constatat ca inca le mai am, nu le-am purtat foarte mult, mi-a fost mila de ele si de cat de mult muncisem la ele. Atat de putin le-am purtat incat nu am avut timp sa le pierd. Si daca tot le-am gasit, sa vi le si arat:


Detaliu model
Si dupa aceea am mai tricotat diverse printre care foarte multe pulovere, unele pentru mine, altele pe care le-am vandut. Pana m-am plictisit. Acum nu cred ca as mai avea rabdare.

Azi am descoperit ce puteam sa fac cu manusile mele desperecheate. Macar cu unele.

Dar sa stiti ca tot urasc frigul...


40 comments:

  1. Nici eu nu port caciuli. Mi se trage tot de la fesurile ciudate pe care eram obligata sa le port in copilarie... :))
    Si rau fac ca nu mai port. Asa reusesc sa racesc mult mai des decat mi-as dori... :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Inca nu am probleme, nu racesc. Se pare ca sunt norocoasa. Mai mult se intampla sa racesc vara decat iarna. Daca am sa vad ca am probleme, voi lua masuri ;)

      Delete
  2. Capita de fan parca e o caciula de blana:). Multe lucruri pentru iarna le aveam facute de bunica. Oamenii aveau mai mult timp atunci:)

    ReplyDelete
    Replies
    1. De aceea am si postat o foto cu gluga si capita :))
      E drept, aveam mult timp in copilarie si adolescenta...

      Delete
  3. eh, nici eu nu port caciuli nici glugi, nici nimic! :)
    nu le suport si nici nu le-am suportat. la fel procedam si eu cand eram mica; mama ma obliga sa-mi iau caciula dar o data iesita o scoteam...
    in ceea ce priveste lucrul cu andrele, cand eram tanara mi-am mai impletit diverse, acum insa nu cred ca as mai avea rabdare...
    am si crosetat mileuri si goblene am facut si in masina de cusut ma pricepeam! acum...nimic :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vezi ce mult semanam? :) Eu inca ma pricep sa fac de toate. Rabdare nu mai am. Acum stau pe blog ;)

      Delete
  4. N-am nevoie de caciula, m-a inzestrat natura cu un surplus de par.DAr de copil am urat caciulile, eram bolnavicioasa si ma obligau sa port caciulile alea hidoase cu fular.Din primele salarii mi-am luat o caciula de vulpe argintie pe care n-am purtat-o niciodata.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am vazut cat iti ia sa il piepteni ;) Le-am urat din cauza ca nu-mi placea cum imi stateau. Pana le-am condamnat definitiv :))

      Delete
  5. Eu am avut alt traseu din acest punct de vedere. În copilărie nu purtam, abia de câţiva ani am început să port (sunt şi eu foarte friguroasă). Şi nu-mi prea pasă ce port, frig să nu-mi fie! Ajung uneori la situaţia hazlie în care sunt îmbrăcată elegant şi port o căciulă de schi (pentru că este singura pe care o găsesc în grabă).
    Dar, cunoscuţii s-au obişnuit cu mine (oricum mă prezint din start ca fiind defectă... :)), iar de necunoscuţi nu-mi prea pasă - dacă judecă la prima vedere este pierderea lor! :)

    Haioase mănuşile tale, ca şi "reciclarea" lor, de altfel.
    O zi caldă, Elly! îmbrăţisări..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu-mi place frigul dar la cap nu prea am probleme, decat daca e foarte ger. Atunci folosesc o gluga...am intotdeauna un hanorac, ceva, care sa ma ajute.
      Multumesc, Anastasia!

      Delete
  6. Atunci cand cumpar o geaca sau un palton am grija sa aiba gluga. O singura haina mai lunga de piele o am fara gluga!
    Manusile în schimb nu îmi lipsesc!
    O iarna calda îti doresc Elly draga! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si tu tot cu gluga? :))
      Nu am gluga la orice dar suplinesc cu un hanorac.
      Merci, Minnie! :)

      Delete
  7. http://simplyuniqueword.wordpress.com/2012/10/11/liebster-blog-award/
    Te astept cu raspunsurile tale. :)

    ReplyDelete
  8. Mai bine deschizi un magazin on-line sa-ti vinzi creatiile ... te asociezi cu Mona si cine stie de business iese :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt destule bloguri handmade. Nu vreau sa le fac concurenta. Raman aici, adica la scris ;) Dar iti multumesc pentru idee :)

      Delete
  9. Am renuntat si eu destul de devreme la caciuli, ba chiar sfidam orice regula si ma spalam iarna la cap, apoi ieseam cu parul ud afara, de facea turturi la varf. Acum nu prea mai pot, sunt foarte sensibila de cativa ani, dar inca am dileme, nici un fel de caciula nu mi se potriveste. Gluga de la hanorac mai merge, dar palarii si late chestii de genul asta nu.
    Tricotam si eu foarte mult inainte, dar nu mi-a trecut niciodata prin cap sa vand. Le ofeream de placere. :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarul e ca daca ma spal pe cap nu ies afara. M-am ferit de gesturi de genul asta. Palarie nici eu nu am prea incercat. Decat o data, candva, si nu mi s-a parut prea grozav nici cu palarie. In plus, am impresia ca toata lumea s-ar uita la palaria mea. O pereche de ciorapei, botosei, un fular, da, am facut si le-am dat si eu de drag dar un pulover...nu :) E prea multa munca.

      Delete
  10. si io ..la fel..:)
    anul asta am inceput sa port palarii haioase..nush ce mi-a venit...credeam ca niciodata nu am sa pun palarie in cap , dar am constatat ca ma amuza :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate te avantajeaza. Mie nu-mi place cum ma simt cu ceva pe cap de aceea nu port. Nu mi-a placut niciodata. Cred sa sunt defecta ;)

      Delete
  11. Ce dragute sunt manusile!! Stiam si eu sa crosetez cand eram mica, ma invatase bunica, care la randul ei tricota mult, pentru ea, pentru mine, pentru toata familia :))! Nici eu n-as mai avea rabdare acum...nici nu cred ca mai stiu...
    Cat despre caciuli...eu port cand este foarte frig pentru ca altfel efectiv imi ingheata capul si urechile :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Eu de la mama am invatat sa crosetez, tricotez, cos...de toate. Doar stateam langa ea si prindeam din zbor :)
      Daca poti si iti place sa porti, e foarte OK. Eu stiu ca am o problema. Nu inseamna ca e chiar bine ca nu port. :)

      Delete
  12. Nici eu nu prea suport căciulile dar când e mult prea frig afară, îmi mai iau câte un fes pe cap. În rest, mai am o pălărie stil Michael Jackson, pe care o port cu mult drag de câte ori am ocazia.
    Mănuşile sunt foarte haioase!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Palaria aceea cred ca e draguta si parca te si vad cu ea :)
      Merci, ma bucur ca-ti plac manusile :)

      Delete
  13. Si aici ne potrivim pentru ca simt acelasi lucru pentru caciuli ca si tine. Adica nu le suport, nu le port nici la -15 grade C. Am parul lung si imi este de ajuns. In schimb, nu pot sa trec prin iarna fara manusi. :P Ele chiar sunt necesare. :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce sa mai adaug? Nu mai e nimic de spus :))
      Doar ca n-am parul lung...dar cred ca ai vazut.

      Delete
  14. Mie-mi plac palariile,dar acum cel mai mult port tot felul de esarfe cand e mai frig.Norocul meu e ca nu prea am dupa ce sta in frig.:)
    Cat despre inovatiile tale,tare faine si pline de veselie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Atunci e bine :) Si o esarfa e de dorit, din punctul meu de vedere. Si eu mai apelez la asa ceva daca e extrem de frig.
      Multumesc pentru apreciere :)

      Delete
  15. nici eu nu am purtat caciula multa vreme dar acum am tot felul de caciulite haioase sau berete...imi plac mult ca si salurile si esarfele...sunt niste accesorii care mie imi pot inveseli ziua :)
    iti admir tenacitatea in ale tricotajului...eu am reusit o singura data in viata sa fac o bentinta...sunt total nepriceputa :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cu siguranta ai alte abilitati, Pandhora :)
      Eu am invatat de la mama, care se pricepe la toate. Si ma pricep si eu acum. Sora mea, de pilda, mai putin.

      Delete
  16. În copilărie şi în adolescenţă o făceam pe vitazul şi tot dădeam căciula jos, iar acum o port de nevoie, căci nu mai suport să stau în frig cu capul descoperit. Deh....vârsta! :-)

    Tare frumos ai făcut mănuşile. Am avut şi eu unele asemănătoare, făcute de mama.

    Frumoase amintiri, dragă Elly! Numai bine îţi doresc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca ai probleme cu frigul sigur ca nu merita sa faci "vitejii" fara rost :)
      Multumesc, Alex! O seara buna!

      Delete
  17. M-a amuzat revolta ta! ;)
    Nouă ne plac le nebunie aceste accesorii, le personalizăm, le confecționăm chiar, adaptăm, atât pălării de pai, cât și băști sau cordeluțe trendy, din materiale haioase. Eșarfa e accesoriul nelipsit dintr-o ținută, de la Dior și Chanel citire, dar valabil și azi. Anii nebuni au adus bentița și casca în trend, iar eu am impresia că te-ar fi prins acea bentiță pe frunte. Îmi plac mănușile tale, și eu fac, chiar am croit recent o pălărie din catifea imprimată, are are mănuși asortate. Poate o pozez.
    Frigul, ploaia, vântul și gheața să stea în casa și curtea celor care le doresc, nu la noi!
    O zi senină și caldă să ai!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sa stii ca eram foarte revoltata pe vremea cand eram obligata sa le port. Obligata de mama, pe care era foarte greu s-o refuzi sau s-o contrazici :))
      Am esarfe, de nevoie, daca simt ca-mi ingheta totusi urechile, nu sunt inconstienta, recurg la ele. Cred ca mi-ar fi stat bine cu bentita ai dreptate, am uneori un aer retro...de anii '20-'30.
      Multumesc, Mirela! Numai bine!

      Delete
  18. si mie imi plac caciulitele în magazine sau purtate de alte persoane, dar...personal evit sa port orice fel de caciula sau palarie de soare, din pricina ca mi se pare ca-mi turteste parul. Imi cumpar multe, dar nu port decat la schi sau daca stiu ca merg o zi intreaga in aer liber, la ger. Anul acesta mi-am cumparat o caciula de designer, o gramada de bani (70 euro!)... sa vedem daca o voi si purta :)
    Vara trecuta mi-am cumparat o palarie de soare din casa Julietei, in Verona. Mi s-a parut atât de romantic ;) Am purtat-o în acea dupaamiaza si gata cu romanta! acum o mut din dulap în dulap, cu grija sa nu o turtesc :))
    Dar, tot asa ca si tine, iubesc paltoanele cu gluga!
    Despre manusi... oh, si mai rau! nu port decat in situatii extreme! si le pierd... asa ca si tine! (Dealtfel, cu aceeasi viteza pierd si ochelarii de soare!) :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, in magazine sau la altii :))) La fel si mie.
      Pe caciulita aceea ai dat atatia bani incat trebuie s-o porti :) Esti obligata ;) Am uitat, am o palarie de soare, luata din Grecia. N-am purtat-o decat atunci, de vreo doua ori. In rest, la fel, ma mir pe unde s-o pun. E pacat de ea, e draguta, tin la ea. :)
      Pierd si manusile de piele...dar mai rar, din fericire. Ochelarii de soare ii cam rup :)) Eu zic ca e ghinion ;)

      Delete
  19. Adevarul este ca ca si femeie nu deloc prea bine sa porti caciula... bine majoritatea dintre noi avem si parul mai lung sau nu, de acum se aproprie frigul motiv pentru care o astfel de recomandare este mai mult decat bine venita!
    Mersi pentru recomandare!

    ReplyDelete
  20. Dar tu stii cat sunt de dragute??? esti priceputa, nu gluma!!! :) nu bat campii, dar daca ai face cateva modele, in culori diferite, sigur ai avea succes! :)Ma inscriu!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa o fi, Mona, dar sa stii ca se fac greu. Ar trebui sa coste mult ca sa fie rasplatita munca. Nu merita :(

      Delete