Rafinament în Micul Paris
 |
| Construcția Casei cu statui, cum mai este cunoscută clădirea, a fost începută de către Dimitrie Cavadia în 1873 și a durat cam 10 ani fiind terminată de către celebrul arhitect Richard Kraft. Clădirea, flancată de cele 4 statui realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea într-un atelier italian, îmbogățește strada Stavropoleos, este declarată monument istoric și a fost restaurată de către Șerban Sturdza iar din 2011 este locație a unui restaurant rafinat, cu bucătărie franțuzească: Restaurantul NEGRESCO. |
=======================================================================
Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.
Dacă
dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o
imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o
oglindă retrovizoare.
Frumos.... ce bine ar fi daca s-ar avea grija de toate cladirile de acest gen... nu numai din Bucuresti... si in Timisoara exista zeci de cladiri de genul si aproape toate sunt in paragina....
ReplyDeletePe unde exista hotarare si fonduri...se mai face cate ceva. :)
DeleteIn toate orasele noastre exista dar e ceva mai greu cu mobilizarea.
Merci, Adriana!
Ce bine ar fi dacă ar urma și restaurarea altor clădiri valoroase din "Micul Paris". Cele bune. ;;-)
ReplyDeleteSe face...se face... :) Se lucreaza in continuare.
DeleteEste o cladire frumoasa si bine conservata! Felicitari Elly pentru fotografii!
ReplyDeleteO seara linistita!
Au incercat s-o renoveze pastrandu-i stilul si spiritul.
DeleteMerci, draga mea!
Imi plac la nebunie postarile de genul asta! Cred ca am s-o spun de fiecare data. :)) Imi place sa aflu lucruri noi si mai ales cand e vorba de lucruri si locuri pe langa care am trecut de atatea ori... :) Frumoase imaginile si interesante explicatiile. Multumesc! :D
ReplyDeleteSeara frumoasa!
Multumesc, draga mea! La fel!
DeleteFrumoasa cladire. Imi aminteste de cele din Baile Herculane, care sunt intr-o stare jalnica. Cladirea din poza ta a avut mare noroc!
ReplyDeleteDa, cladirile din Herculane...pacat de ele. Aceasta se afla in Centrul Vechi. Merci!
DeletePlecăciune în fața frumosului!
ReplyDeleteMultumesc, Doru!
DeleteAre o eleganta deosebita!
ReplyDeleteSeara placuta Elly!
Eleganta cladirilor frumoase de acum un secol... :)
DeleteMultumesc, Melly!
nu stiu daca nu cumva, vara trecuta am avut o experienta deosebit de neplacuta chiar în acest restaurant, pe care l-am ales tocmai pentru frumusetea locatiei. Trebuie însa sa o mai întreb o data pe prietena mea Alina, pentru ca nu as vrea sa lasez vorbe urate fara substrat, la adresa acestui local. Ma interesez si voi reveni, la tema aceasta ;)
ReplyDeleteCat priveste arhitectura cladirii, este fara doar si poate o bijuterie!
Un start bun în weekend îti doresc, Elly draga!
Carmen, e posibil orice. Eu nu-i fac reclama restaurantului. Mie imi place cladirea si istoria ei. Ca si in cazul nostru, al oamenilor, si localurile pot avea zilele lor proaste, cand dezamagesc... :)
DeleteMultumesc mult! La fel!
am revenit! cu scuze :) Nu este vorba de Negresco în trista mea amintire, ci de un alt local cu specific frantuzesc, din apropiere de Ateneu. Alina tocmai mi-a comunicat pe mail, dar numele exact al localului nu si-l mai aminteste nici ea :) Si e bine asa - de ce sa ne ocupam memoria cu elemente negative ;)) te pup
DeleteÎntr-adevăr, un mic rafinament din epoca "Micului Paris", "prins" foarte reprezentativ de fotograful nostru amator spre...profesionist chiar!
ReplyDeleteRămân totuşi cu o deziluzie : denumirea nu e deloc nouă.Nu cumva "băieţii" s-au inspirat după celebrul hotel "NEGRESCO" de la Monte Carlo ?
Numai bine!
De ce ar trebui sa fie deziluzie? :)
DeleteDa, asa este, nu e noua. S-a ales acest nume probabil deoarece se doreste sa aminteasca de acea epoca. Desigur ca restaurantul nu aspira la gloria palatului lui Negresco. Doar se hraneste putin din gloria sa ;)
Multumesc! La fel!
Uşoara deziluzie : patronii puteau fi mai originali, mai...inventivi în denumiri.Să zicem că nu alegeau "NEGRESCO".Totuşi :
Deletea. Dacă îl botezau..."IONESCO", ne-am fi gândit la Eugen Ionescu,
b. Dacă îl denumeau..."POPESCO", ne-am fi amintit de celebra Elvira Popescu,
c. :))) Seară bună !
O adevărată frumuseţe arhitecturală. Păcat că nu sunt toate renovate şi întreţinute ca ţi aceasta. Şi mai mare păcat, că lângă aceste clădiri cu adevărat frumoase, au apărut în multe locuri nişte "hidoşenii" cu pretenţii de modernitate, care se potrivesc ca "nuca-n perete" cu vechile clădiri.
ReplyDeleteFrumos și sper promițător !
ReplyDeleteSă revină,îndreptățită,asemănarea cu Micul Paris!
Frumoase fotografii !
Felicitåri pt. foto si info. Si mie imi plac mult clådirile in acest stil, mai ales dacå au avut norocul så fie bine conservate sau restaurate.
ReplyDeleteVise frumoase
Ultima data cand am fost in Bucuresti am vazut atat de multe cladiri vechi, cu o arhitectura uimitoare, dar lasate toate in paragina. Pacat ca nimeni nu face nimic, chiar si pentru a le transforma in restaurante, numai sa poata fi pastrata in stare buna arhitectura, dovada ca oamenii iubeau candva frumosul.
ReplyDeleteŞi prin Timişoara există astfel de case. Sunt frumoase, spun multe despre trecut...
ReplyDeleteAm auzit de Negresco.Suna luxuriant , arata si bine pe dinafara..
ReplyDeleteUn loc cu adevarat primitor si placut:)
ReplyDeleteeste o cladire plina de spirit care respire eleganta si echilibru...
ReplyDeletefrumos ai surprins-o draga Elly! :)
pup!
Arhitectura in fotografie e speciala si aparte, poate tocmai datorita elementelor de compozitie de care trebuie sa se tina seama. Tu ai reusit sa aduci acel parfum de vechi, clasic si valoare in fata ochiului privitorului. Frumoase si extraordinar de expresive pozele.
ReplyDelete