Sunday, March 10, 2013

Poveste neștiută...hipnoză...mimetísm




Într-o zi, la mijloc de ianuarie, treceam pe lângă o casă din alt cartier, aproape părăsită, destul de degradată și a cărei poveste e ciudată. Povestea casei mă preocupă de mai mult timp fiindcă locatarele, o mamă și o fiică, au dispărut de ceva vreme și încă n-am reușit să aflu cum, unde...

Nu m-ar fi preocupat atât, sau poate că preocuparea mea pare neobișnuită însă nu este așa. Fiica avea un handicap locomotor și nu se deplasa decât cu ajutorul destul de vârstnicei sale mame, care o susținea. Erau un cuplu trist, care îmi provoca un adânc sentiment de compasiune atunci când îl vedeam. Se observa cu ochiul liber că au mijloace destul de modeste de trai deși fata, de poate vreo 35 de ani, aflasem că preda ca profesoară undeva, la un liceu dn oraș și de câte ori avea ore mama sa o ducea și aducea până și de acolo.
Observasem relativ târziu că nu mai locuiesc în acea casă, de abia în toamnă. O vreme m-am gândit la ce putea fi mai rău. În cursul iernii, am întrebat o persoană din vecinătate și mi-a spus că ar fi auzit de la altcineva că s-ar fi mutat în altă localitate. Dar foarte sigur nu știa nimeni nimic...circula doar un zvon.

Casa respectivă, cu ferestrele blocate cu șipci de lemn, cu tencuiala partial căzută, nezugrăvită de ani de zile, vizibil părăsită, am constatat în acea zi de ianuarie că era cu ușa de la intrare deschisă pe jumătate. Înăuntru se observa din stradă abandonul: gunoaie, praf, moloz, obiecte aruncate la întâmplare și în grabă...multă mizerie...o imagine deplorabilă, care m-a speriat și pus și mai tare pe gânduri. Rar se poate vedea atâta mizerie...în niciun caz în interior.

La întoarcere, mergând pe același drum, mi-am aruncat privirea din nou spre acea casă, a cărei ușă de la intrare acum era închisă, legată cu o sârmă, răsucită de vreo 2-3 ori. Nicio altă mișcare... Schimbarea se petrecuse în intervalul de aproximativ trei ore, cât au durat drumurile mele.
Pe lângă casă, venit cu siguranță din vecini, am întâlnit un motan sau pisică. Habar nu am ce hram purta, dacă era de rasă birmaneză sau doar o corcitură. Birmanez dacă era ar fi trebuit să aibă ochișorii albaștri...și după cum bine se observă, nu-i prea are. Dar înfățișarea pare aceea a unei pisici de rasă birmaneză deși nu mă pricep foarte bine la rasele pisicești.

Interesant a fost că de abia l-am văzut, cred că se ghicește de ce. Ochii au fost cei care mi-au atras atenția. Ochii săi, verzi-gălbui și hipnotici parcă. În toate imaginile e mai mult decât vizibil un mimetísm aproape perfect.

Despre fostele locatare ale casei părăsite nici până azi n-am aflat nimic...




Life in Pictures este o provocare adresată tuturor. Totul a pornit de aici, de la Costin Comba. 
Tema se întinde pe trei ramuri: fotografie, muzică și poezie.



34 comments:

  1. Replies
    1. Stiu ca-ti plac pisoii :)
      Dar, de fapt, pe mine ma framanta povestea acelor femei...

      Delete
    2. asta e ca in bancul ala cu evreii si blonda. amirale amirale sa nu-ti ploua in gat, de-aia ai capul acolo

      Delete
  2. incearca sa afli ce s-a intamplat cu ele...si motanasul,o fi al lor?are cine sa-i dea sa manance?
    Elly,uite...pentru tine,cu drag...http://www.youtube.com/watch?v=oVS43S97FJs

    ReplyDelete
    Replies
    1. Inca n-am mai gasit pe nimeni pe acolo, pe care sa-l intreb. Dar am in minte mereu chestia asta. :)
      Motanul nu poate fi al lor, sau, chiar de a fost, s-a oplosit pe undeva. Parea destul de bine hranit.
      Fermecatoare intinderile cu primula japonica! Splendid clip, pentru care iti multumesc din suflet. De vis...la fel si muzica. :)

      Delete
  3. E un pisoi frumos și o poveste interesantă. Crezi că una din locatare s-a transformat misterios în pisică?

    ReplyDelete
    Replies
    1. E un oarecare mister acolo...dar cred ca e mai simplu. Ma voi interesa si va anunt ce am aflat :)
      Multumesc :)

      Delete
  4. cate ar putea povesti pisicul......

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mona, tu chiar ai dreptate. Cu siguranta el stie multe. Pacat ca nu stie vorbi :)

      Delete
  5. O poveste plina de mister, am citit-o cu mare atentie ptr ca ma captivat!
    Chiar nu stii unde sunt cele doua femei, sau este o poveste..... despre o pisicuta frumoasa?
    Te pup draga mea, o duminica faina în continuare!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu, povestea e foarte adevarata. Nu stiu unde sunt si inca n-am gasit pe cineva mai informat. Dar voi gasi. Si va anunt.
      Iti multumesc, Minnie, pentru interesul aratat. Te pup!

      Delete
  6. pisoiul e frumos tare si ochii lui sunt cu adevarat spectaculosi...
    sper ca nu a ramas acolo parasit...
    vreau sa cred ca celor doua doamne le este cu mult mai bine acolo unde se afla acum...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu cred ca e al lor, nu avea cum rezista fara mancare atat de mult timp. E al vreunui vecin, probabil, parea destul de bine hranit. Sau poate al lor dar s-a "lipit" si el pe undeva...
      Si eu vreau sa cred dar daca ai fi vazut mizeria care era in casa...pur si simplu infioratoare.

      Delete
  7. ce ochi pătrunzători are :X!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca nu era astfel, nici nu-l observam. :)

      Delete
  8. Nu ma omor dupa animale,dar ele sunt tare apropiate de mine.Daca ma opresc ne imprietenim repede.Asta e un motan frumos.Eu sunt o baba indrazneata.Daca am o nelamurire eu caut vecinii,ii abordez,vobesc cu cine, cu necine ,pana ma lamuresc.Fica mea ma bombane uneori ,daca se intampa ca trebuie sa ma lamuresc de ceva.Astept povestea.Zile cu soare,afara si in suflet!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Vezi? Ele te iubesc :) Da era un motan frumos, mai ales blanita de la gat era spectaculoasa. Si ochii :) Nu am avut niciodata timp sa fac cercetari mai amanuntite. Dar voi afla, acum ca vine vremea buna, caci vor fi oameni iesiti pe afara. Din pacate in zona locuiesc multi oameni de o anumita varsta si iarna stau in case...
      Multumesc de urare, draga mea! :)

      Delete
  9. Replies
    1. Si tu esti iubitor de pisoi :) Ce frumos! :)

      Delete
  10. Cate lucruri se intampla in jurul nostru,iar noi nu prea bagam de seama decat cand e prea tarziu.
    O poveste interesanta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai dreptate, Angi. Si eu am fost socata cand am descoperit ca acea casa era cam parasita. Am trecut adesea pe acolo...dar am crezut ca sunt plecate o scurta vreme. Apoi vazand dezastrul de acolo...m-am ingrijorat. Poate voi afla unde sunt. Asa, pentru linistea mea.
      Multumesc!

      Delete
  11. Sper ca locatarele sa fi avut un pic de noroc si sa le fie bine acum !
    De mata, ce sa zic...:) Pisica din postarea mea, nu o observasem, dar ochii m-au facut atenta ! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu sper... Erau nefericite, fata e bolnava, de abia se deplaseaza.
      Multumesc de gandul bun :)

      Delete
  12. Intr-adevar, ochii iti atrag atentia, dar colanul din jurul gatului m-a dat pe spate. Are o atitudine inteleapta, asa cum numai pisicile par sa aiba uneori D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Era un motan frumos...cred ca era motan :)
      Da, colanul chiar superb, am cautat sa mai vad un astfel de pisoi dar nu am vazut nici pe net. Arata ca si cand ar fi avut un guler dn acela, ca din Evul Mediu :)
      Intelept...ca toti motanii seriosi :)

      Delete
  13. E frumos pisoiul...poate are legatura aparitia lui cu "disparitia" celor doua...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Adriana draga! Nu as crede :)

      Delete
  14. Sper ca vei afla pana la urma ceva despre soarta celor doua femei. Poate ca s-au mutat intr-un loc unde le este mult mai bine...
    Cat despre pisoi, incredibil ce ochi are. Bine zis, hipnotizanti... Ce atenta esti tu, Elly, la detalii. Nu-ti scapa nimic. :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Chiar im doresc sa aflu. Si sper sa le fie mai bine caci nu le era.
      Ochii sunt fantastici, pare un motan vrajit :) Asa, cam paranormal :)
      Daca nu avea ochii atat de frumosi nici nu-l vedeam, aproape ca se confunda cu mediul :)
      Multumesc, Nice!

      Delete
  15. Oarecumva asemanatoare e povestea unui ciine care-si face veacul si acum pe linga spitalul unde lucrez...Cred ca locurile incarcate de durere atrag asemenea 'povesti' de viata, fie ele chiar si ale unor patrupede.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu pot totusi sti daca motanul are legatura cu ele sau doar in acea zi se afla langa casuta in care au locuit...
      Dar faptul ca astfel de locuri atrag anumite fiinte sau chiar spirite...il banuiesc si eu...
      Multumesc :)

      Delete
  16. O poveste tristă. Şi sunt atâtea "poveşti" de viaţă, aproape de noi şi care se sfârşesc în tăcere, atât de discrete, neştiute de nimeni...
    Sigur pisica ştie ceva. Dar mai mult decât "vorbitul din priviri", nu ştie mititica de ea...
    O săptămână frumoasă, dragă Elly! :-)

    ReplyDelete
  17. Sper sa fie un "cotoi" plecat la plimbare si sa nu fie ramas in urma celor doua femei. Stiu ca se intampla ca animalele sa fie lasate in urma atunci cand cineva se muta, dar ar fi pacat. Tare imi doresc ca motanul sa fie un plimbaret aristocrat iar cele doua femei sa-si fi gasit un trai mai bun in alta parte.

    ReplyDelete
  18. Eu as prefera sa nu ne povestesti continuarea, atunci cand o vei afla, daca nu are un final fericit. De fapt, sunt onvinsa inca de pe acum ca au avut o soarta trista, ca nu vei afla vesti placute.
    Motanul este dragut, dar cred ca nu este prea prietenos. ;)

    ReplyDelete