Fragile...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/03/fragile.html

 

...O zi de februarie ca o zi de primăvară... Soarele era prietenos, pe cerul albastru pluteau norisori de vreme bună și-l brăzdau, din timp în timp, pâlcuri de păsări, poate porumbei, foarte dezinvolți, cu toată aglomerația marelui oraș. Ar fi strigat de bucurie. Mirosul de pământ reavăn îl moleșea însă. Poate și fiindcă era obosit peste măsură. Avusese penultimul examen din sesiune, încercare ce se sfârșise foarte bine deși nu reușise să parcurgă toată materia. Mirosea a primăvară, calendaristic însă, mai era destul de mult până acolo.

O văzuse împreună cu o colegă a lui văru-său. Erau braț la braț, vesele, aproape explozive. Colege, a aflat chiar atunci și ambele colege cu George, vărul.

Ea râdea cu lacrimi. Cine știe ce glumă bună spusese cealaltă fată! Sau poate radeau de ei?!? Parcă era cumva invidios pe veselia lor. George era o fire posacă. După ce văru-său le-a făcut cunoștință el ar mai fi stat, ar fi dorit s-o cunoască mai bine, dar i-a fost imposibil. George îl grăbea, trebuia să ajungă amândoi la mătușa care era ca un ceas elvețian. Făcea un bot până în pământ dacă întârziau. Chiar si pentru cinci minute.

Nu-i zisese nimic lui George. Își spusese că e imposibil să n-o mai vadă prin zonă. Dar treceau zilele și nici urmă de tipa subțirică, cu ochi negri. Negri ca niște tăciuni dar zvârlind parcă flăcări. Așa îi păruseră, știa că nu se înșelase. A, îi mai plăcuse și părul ei cârlionțat, în bucle mari, sigur naturale. De-un castaniu închis, strălucitor...

Liviu n-avea mare lucru în comun cu vărul lui. Decât că stăteau în aceeași cameră de cămin, erau în același an de facultate dar nu la aceeași, că tații lor erau frați și aveau un nume de familie greu de purtat. La auzul căruia mulți zâmbeau. Unii chiar râdeau, nu se puteau abține și întrebau: "E poreclă, nu?" Acum, la aproape 21 de ani, era obișnuit dar când era micuț chiar și el râdea sau se supăra, după situație. Iar în cartier și în timpul anilor de școală fantezia copiilor îi adusese tot felul de porecle: Bucătaru', Cratiță, Farfurie, Ceaun...toată bucătăria și vesela ei, ale lui erau. 

În rest, nu aveau nimic în comun. George era un stâlp de telegraf de cca. 1,95 m, taciturn și brunet, aproape tuciuriu, el, în schimb, era delicat ca o fată, de vreo 1,75 m, vesel, extrovertit, șaten, cu ochii căprui-verzui. Uneori doar verzi. Iar la picior purta marimea 37, încât de abia de își găsea încălțăminte. Nici n-ai fi bănuit că în vene le curge parțial același sânge.

Mergea pe stradă sau prin campus și câte-o buclă castanie, zărită pe fugă, sau vreo siluetă de trestie îl făcea să-și iuțească pașii. Dezamăgire, de n-ori dezamăgire. Alarmă falsă. Încă una. Și iar, și iar. Trecuseră mai bine de două luni de când o întâlnise. Nici urmă de Sonia... O chema Sonia... Ce nume frumos! Superb! 

Era clar că Sonia n-avea program comun cu el. Se gândise să-l roage pe George...nici el nu prea știa ce. Ce știa era că trebuia să treacă la acțiune. Ori să lase destinul să facă el ceea ce știa cel mai bine?!? 

Pe moment însă trebuia să meargă să mănânce ceva. Mătușa plecase din nou în Italia, cu un contract într-o clinică privată, de data asta în Milano. Pentru trei ani. 

Era o autoservire aproape, unde mai mâncase. Plecase în grabă, trebuia să se întoarcă repede, avea de lucru la un proiect. Era ora mesei și autoservirea era plină-ochi. Cu tava în mână își aruncă ochii în căutarea unui loc. Parcă era un loc, mai în spate. Era bine oriunde, nu prea era de ales. Grăbit și cu ochii țintă spre, poate ultimul loc din sală, aproape că se lovise de cineva. Gata sa-și ceară scuze, ochii săi întâlniseră o pereche de ochi negri. Și un chip amuzat. 

Sonia... Adică mâncaseră la aceeași autoservire și nu se întâlniseră niciodată... Ciudate mai erau căile vieții! Se convinsese, o dată în plus, că destinul face și desface. Fără ca oamenii să poată face nimic uneori.

Prima întâlnire și-o dăduseră la Grădina Botanică. Simfonia de flori a primăverii târzii le fusese aliat, complice. Nu se dădea el în vânt după flori dar lângă Sonia parcă avuseseră alt farmec. Existau, erau minunate! Trandafiri, garoafe, stânjenei, iasomie, mulți trandafiri...un ocean de trandafiri... Toate miresmele primăverii-verii erau în jurul lor. Sonia însăși era o floare. Veselă, frumoasă. Prima întâlnire a fost perfectă. Sonia era perfectă.

Perfectă era și azi Sonia, după cincisprezece ani. Era o femeie matură dar fragilă, elegantă, dulce și echilibrată, pe care o vedea și azi cu ochii de atunci și pe care o iubea și mai mult parcă. Peste o saptămână aniversau doisprezece ani din ziua când Sonia spusese "Da". Îi făcuse și un dar splendid: o fetiță frumoasă care împlinea curând zece ani, brunetă, cu ochi mari, verzi. 

Le mersese bine, în general. 

Fragile de Jean Paul Gaultier

O singură mare supărare le umbrise fericirea. Scandalul care se declanșase când își anunțase părinții că renunță la numele de familie, nume vechi de oameni cinstiți și vrednici. Cumplit se supărase tatăl său. Nu-i vorbise mai mult de doi ani. Apoi, după venirea fetiței, încet-încet, tatăl său se mai înmuiase, se mai domolise. Oricum nu avea cine să-l ducă mai departe...

Adevărul era că dacă el era obișnuit și resemnat cu numele său, simțise că nu putea s-o oblige pe Sonia să se numească Sonia Tigaie în loc de Sonia Petrescu.

Amintirile îi trecuseră ca o serie de flash-uri prin fața ochilor. Tocmai ce îi cumpărase Soniei parfumul ei preferat, Fragile de Jean Paul Gaultier, o minunăție florală care o făcea să miroase precum florile acelei Grădini Botanice, ale acelui Eden de la prima lor întâlnire adevărată. Nu îndrăznea să facă experiențe cu parfumuri noi. Învățase, în cei cincisprezece ani, că femeile știu cel mai bine ce le place. În niciun caz experiențele iar Sonia era destul de conservatoare dar și pretențioasă în gusturi. 

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Parfumul primei întâlniti a fost propusă de Irealia.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela, Irealia, Carmen, Nina, Vania, Vienela, Diana, Lili, Catalin, Silving, Lolita, Anca, Mala, ghurhu,
    Minnie, Gandvis, Roxana, Sara,   Lolita, KARMAPOLICE,