Prima data am luat contact cu ele de pe net cand inca nu era invadat.
Apoi, foarte concret, dintr-un fel de publicatie, un magazin american
ilustrat. Era plin de povesti din categoria respectiva. Atat de plin ca
dadea pe dinafara. Si pe coperte avea cate ceva, cate-o bucata de
poveste sau macar titluri. Unele povesti erau/pareau interesante. Inspiraționale.
Ceva gen povestea din Limba romana de acum multi-multi
ani, care relata destul de sumar o intamplare de la inundatiile din anii
'70, in care o mama si-ar fi salvat copiii de la inec legandu-si parul
lung de ramurile unui copac.
Prin 2006 am facut
cunostinta face to face cu publicatia asta prin casa celei mai bune
prietene. Zic "prin" fiindca avea cateva numere aruncate prin diverse
locuri din casă. Magazinul informativ se numea Reader's Digest.
Vazandu-ma frunzarindu-le, deci oarecum interesata, desi citisem doar
fiindca era ceva nou in peisaj si nici timp de vreo lectura mai de cursa
lunga nu avusesem in cele cateva zile ale vizitei, m-a cadorisit cu
unul din numere.
L-am citit mai in amanunt acasa. L-a citit si
tata. Ne-am si amuzat. Pentru ca dupa ce am citit cam totul am inteles
ca povestile dintre coperte erau croite dupa acelasi tipar.
Inspirational, desigur.
Avea și glume. Dădea și bani pe cele mai bune glume trimise de cititori. Acum, făcând o paralelă, imi pare că aducea cu un fel de blog dar tipărit.
 |
| foto personală - numerele Reader's Digest în țiplă |
Asta se intampla pe la sfarsitul
lui august 2006. Prin octombrie ma trezesc in cutia postala cu un numar
din Reader's Digest, ambalat frumos în țiplă albăstrie. Era pe numele meu si in primele
secunde am ramas interzisa. Nu facusem nicio comanda. Cateva minute bune
mi-am framantat creierii. Pana ce s-a produs un declic.
Am sunat-o pe prietena mea si-am intrebat-o direct daca stie ceva despre fenomenul inexplicabil.
Stia.
Era cadoul ei pentru mine, de ziua mea. Un abonament anual. Ziua mea fusese cu cateva zile mai inainte.
Era o surpriza.
Ce sa fac? Am multumit foarte frumos, nu numai
fiindca inca n-am invatat sa multumesc urat, dar gestul era deosebit.
N-aveam decat sa le citesc. Impartindu-le la doi, cu tata.
In
toamna lui 2007 s-a terminat abonamentul. N-am suferit, mai ales ca
sarcina citirii ii revenise tatalui meu, eu doar le vedeam cand veneau.
Tata mai gasea prin ele informatii de interes pentru el.
A
venit anul nou 2008. Cu el, un nou abonament-surpriza. Aproape ca mi
s-a parut normal de vreme ce se bucurase de atata "succes".
Am dat din nou un telefon. De data asta sa-i multumesc lui Mos Craciun pentru "cadoul minunat". Stiu sigur ca Mos Craciun s-a bucurat. Si totul a fost bine.
Din
toate numerele anului 2008 s-au citit/frunzarit primele sase insa luna
de luna cu mai putin entuziasm. Magazinul Reader's Digest devenise
indigest, ca sa fac un joc de cuvinte. Incepand cu luna iulie au ramas
in țipla in care au venit. Nimeni din casa n-a mai avut curiozitatea sa
le desfaca nici macar in scopul unei frunzariri.
Ma si mir ce oameni suntem si eu, si tata. Ar cam trebui sa ne fie rusine ca nu le-am mai citit.
Pacat! Erau scrise atat de frumos, atat de...inspirațional...
Mi-au picat si mie cateva numere din publicatia cu pricina...
ReplyDeleteNu mi-am facut abonament fiindca au un stil american de marketing foarte insistent. Imi place sa te lase sa si alegi, nu sa devina o obligatie.
In caz ca prind un client acela trebuie sa "valoreze" cat zece.
Nu poti fi leader pe piata in felul acesta.
As fi vrut chiar sa am o colaborare cu ei, mi se pare ca le-am trimis si o poveste, pentru ca aveau o rubrica pentru cititori, chipurile sa se faca cunoscuti.
Si uite asa aveau si materiale gratuite...
Cu comentul asta mai fac si eu un articol :))
O zi buna
N-am avut niciun contact cu echipa redactionala din Romania. Aveam cu totul alte preocupari pe atunci. Abonamentele, primindu-le cadou, le-am primit cu drag dar din pacate, desi tiparite frumos, scrise la fel de frumos dar cam gaunos, nu am putut rezista sa citesc prea mult timp genul acela de informatii si mai ales literatura. Problema e ca acel pattern a invadat lumea virtuala, a invadat Facebok, blogosfera, tot. Influenta americana isi spune cuvantul. Lucruri aparent frumoase insa fara substanta...
DeleteMultumesc, Anca! La fel!
Mda... Tot ”pe vremea mea” circula revista ”Ecran Magazin” tipărită în Brașov... Era cu tot felul de informații despre diverse personalități, aveau câteva rubrici de dialog cu cititorii... Era...Se adresa adolescenților și tinerilor. A fost chiar un fenomen, încât devenise cea mai citită revistă de gen, departe de a fi tabloid. Bătea la tiraj ”Bravo” ”Popcorn” și alte importuri traduse în română...
ReplyDeleteA dispărut... Poate a rămas generația ”Ecran Magazin”.. :)
Nu cunosc deloc astfel de reviste, acum aflu despre ele :)
DeleteDe fapt nu despre Reader's Digest am vorbit chiar de pare... Ea a fost scuza, pretextul. :)
Eh, prin '92-'93 am văzut importurile în lb. maghiară, fiindcă aveam colegi de liceu de etnie și ni se păreau ”super”... Culoarea, calitatea hârtiei... Dar costau prea mult... Așa că ziariștii brașoveni au intrat pe nișă și au făcut-o bine...
DeletePoate voiai să spui, în sens mai larg de sfârșitul erei Guttemberg în raport cu cerințele omului contemporan... Sau mă înșel eu?
Senzational articolul tau! Pacat ca multa lume il va intelege din perspectiva revistei respective...
ReplyDeleteCred ca asa se intampla in toate domeniile de activitate. Rar vedem exemple de stabilitate si statornicie. Totul se schimba, se transforma, incercand sa se muleze pe...ce? Si culmea, procesul nu este dinspre rau spre bine, ci invers.
Iar asta am observat-o si pe blog-uri. Tendinta e de a se face trafic cu orice pret, trecandu-se peste orice urma de bun simt si decenta, si ajungandu-se la blog-uri la tipla, nedesfacute, nerasfoibile, imposibil de citit, dar pline de vizitatori care bifeaza condica zilni.
S-a stricat sangele. In tot si toate...
Da...foarte posibil. :)
DeleteAsta este daca ne-am obisnuit sa citim o fraza sau doua si alea... inspirationale.
Nu degeaba am facut aluzie la acea publicatie ca fiind asemanatoare unui blog. Chiar era atunci. Azi nu stiu ce hram mai poarta. Dar m-as mira sa se fi schimbat "reteta". Ea e verificata in zeci de ani de aparitie in America asa ca trebuie sa mearga peste tot. Daca nu merge...va merge ;)
De ce am zis ca era ca un blog? Pentru ca se dorea interactivitate: glume trimise de cititori iar cele mai bune chipurile ar fi fost recompensate cu o suma de bani, povesti potrivite specificului publicatiei, anumite comentarii sau scrisori de la cititori, poll-uri, informatie gen Discovery, Nat. Geogr., concursuri acolo dar si din cele trimise prin posta, vreo 2 ani m-am luptat cu diverse oferte/premii care imi veneau pe nepusa masa si altele, si altele.
Insa ce definea publicatia era atmosfera aceea zen, gen toate bune si frumoase...ceva edenic, posibil cu doar putina concentrare. ;)
Atmosfera aceea s-a multiplicat si s-a mutat pe multe site-uri, bloguri...intr-un cuvant: indigest.
credeam că e doar părerea mea... dar văd că şi voi sunteţi "prăfuiţi" :)
DeleteAna, bine ai venit in clubul celor care pastreaza revistele la tzipla. ;)
DeleteAm răsfoit şi eu un număr odată, dar nu mi-a atras atenţia. Nici pozitiv, nici negativ.
ReplyDeleteDaca e sa vorbim strict despre Reader's Digest nici nu avea ce sa te dea pe spate :) Era exact cum spun. O publicatie americana aterizata pe plaiuri mioritice, dar care a nascut o moda. Idei de acolo se regasesc in multe lucruri care se petrec in media romaneasca indiferent de suportul pe care se desfasoara...azi. :)
DeleteNu mi-a cazut niciodata in mana un exemplar. Prin liceu mai cumparam banalele Bravo, Cool girl, ca de asa e la tinerete:)))
ReplyDeleteMda, sunt ziarist şi-ţi pot spune că nu pierzi nimic necitind publicaţia respectivă. În ce priveşte premiile cu care încearcă să te momească, cele mari nu se dau. S-ar putea să primeşti o ojă cu o culoare imposibilă sau altceva asemănător.
ReplyDeleteÎn legătură cu blogurile, priveşti chestiunea din interior. Te-ai schimbat şi tu, Elly, nu numai blogurile, fii sigură! Acum vezi altfel acelaşi articol care ţi-a plăcut cu ceva vreme în urmă. S-ar putea să ţi se pară fad acum. Te-ai schimbat şi ca cititor, şi ca autor.
De asta, acum, s-ar putea să-ţi placă mai mult blogurile noi. Stilul e altul, proaspăt, informaţia e mai interesantă, fiindcă noi toţi scriem din experienţa noastră de viaţă. După o vreme, această sursă va seca, nu prea mai ai ce srie interesant din ceea ce ai trăit. Ai scris deja.
Şi atunci, ce-ţi rămâne de făcut? Să te refugiezi într-o nişă anume, cum sunt atâtea: ştiri, muzică, film, literatură, animale de companie etc. şi-ţi vei forma alt cerc de cititori. Orice ai face, nu vei mai avea prospeţimea de la început, când aveai atâtea de spus.
Şi, în acest timp, ai citit atâtea şi atâtea de pe alte bloguri. La un moment dat, faci ordine în ceea ce vezi. Nu mai citeşti pe oricine şi nici orice. Apoi, e de aşteptat ca şi blogurile pe care le urmăreşti de obicei, să nu te mai atragă. De ce? Ţi-am spus de ce: nimeni nu-i un Balzac, să scrie romane-fluviu, eventual, cu aceleaşi personaje, dar să nu plictisească cititorul.
In opinia mea, sunt 4 tipuri de bloggeri:
Delete1) Cei care sufera din diverse motive, si aleg sa-si refuleze trairile interioare mult prea intense, in articole menite sa le usureze suferinta;
2) Cei care au blog-uri cu un specific anume, si nu ies din tipar, scriind doar cu si despre un anumit subiect. Ex: muzica, filme, monden, carti, gaming, sport, sex etc.;
3) Cei care doresc trafic constant, si pentru asta posteaza un articol dimineata, unul la pranz si unul seara - fiecare construit pe schitze gen Facebook, adica "Talk a lot about nothing", dar cu ajutorul carora isi fac un boost interesant in graficele care inregistreaza vizitatorii;
4) Cei care scriu despre tot ce le trece prin minte, inclusiv literatura, mergand pe ideea de jurnal online, in care sa-si 'inregistreze' memoriile, parerile, inspiratiile.
In opinia mea, 1) si 4) sunt blogu-uri fragile, care lasa urme atat in autor, cat si in cititor, care te emotioneaza sau nu, in functie de felul in care rezonezi cu autorul, iar 2) si 3) sunt blog-uri care pot face bani, ai caror autori sunt chititi pe trebusoara, dar care au in principal un interes material concret, mai presus de tot ceea ce tine de trairi, sentimente, senzatii, creeatie.
Si pentru ca toate cele patru feluri de blog-uri mi se par perfect digerabile, atata timp cat fiecare are traficul sau, cititorii sai, conceptia sa, mai exista totusi si un al 5-lea tip de blog, pe care nu l-am mentionat initial pentru ca-mi provoaca greata, reprezentat de cei care cauta doar sa atace, sa denigreze, sa injure, sa improaste cu acuze si invective in stanga si-n dreapta, facand din asta o ocupatie.
Ce-mi place insa in articolul de fata, este ca Eli s-a referit la un lucru care afecteaza absolut toti bloggerii. Schimbarea intervine cu precadere atunci cand autorul este instabil. Cand este luat de val fara sa-si dea seama, integrandu-se in turma nu din nevoie, ci pe baza de mimetism. Si totusi cat de minunat este atunci cand observam bloggeri care-si mentin un nucleu al lor, ce dainuie in timp.
O stiu pe Eli de un an. Evident ca s-a schimbat, asa cum si eu m-am schimbat. De altii nu vorbesc pentru ca nu-i cunosc, iar pe tine te stiu de putin timp, asa ca nu-mi pot da cu parerea. Si totusi Eli a pastrat ceva al ei, un nucleu, care depaseste (calitativ vorbind), obscuritatea in care se invart blog-uri cu renume, dar fara consistenta. Eu intotdeauna am aprecia sclipirea de geniu, in detrimentul traficului mare. Daca Eli ma uimeste de 25-30 de ori pe an, e de ajuns cat sa depaseasca in criteriile mele de apreciere, orice ar putea face multi alti bloggeri, care mesteca platitudini constant.
Din punctul meu de vedere, un blog ca asta pe care comentez acu', ma face sa evoluez, pentru tot ceea ce scriu eu, este influentat in bine de catre cei pe care-i asimilez drept exemple pozitive. In sensul asta, schimbata sau nu, Eli continua sa-mi dea suturi in fund, care ma fac sa merg inainte - un exemplu bun fiind si articolul asta, pe care l-a scris cu atata subinteles, incat mie mi-ar fi trebuit 5 mii de cuvinte ca sa-i egalez performanta informativa...
Inteleg ca sunt si oameni care nu sufera niciodata . Nici din diverse si nici din varii motive :) Si nici n-au refulari. Si probabil nici blog, poate nici pisica , sa-i dea un sut intr-un moment de profitabila si perfecta liniste sufleteasca :)
DeleteIar atuul lor cel mai important, e ca nu-si maresc numarul de antipatii atrase prin destainuirile online. :) Ceea ce face viata mult mai frumoasa si mai linistita - atat pe a lor, cat si pe cea a pisicilor lor. :)
DeleteNu am citit niciodata revista.
ReplyDeleteInsa mai multe reviste care le citeam au devenit in timp fade, fara substanta. La fel ca si bloguri, site-uri, filmele, muzica..etc. Pentru ca nu prea mai conteaza se pare astazi calitatea, ci cantitatea, traficul, vanzarile, incasarile. Nu zic ca nu sunt si astea importante, dar macar de-ar exista un echilibru.
Seara frumoasa Elly!
Din pacate (pentru mine, ca nu le diger defel) astfel de reviste, texte sau bloguri inspirationale, motivationale, au mare succes si in ziua de azi. Nu neg ca a fost o vreme cand mai citeam si eu astfel de lucruri, dar apoi, in ultimii ani, mi-au devenit enervante pentru ca totul nu mi s-a parut altceva decat vorbarie goala. Ambalajul frumos, dar cand desfaci, surpriza, inauntru e gol. Fara continut! Exact cum ai spus si tu, prezinta o lume ideala si niste oameni perfecti. Sa fim seriosi, cu totii stim cum e realitatea.
ReplyDeleteEu am câteva numere americane, nu ştiu dacă cele româneşti sunt pe acelaşi tipar sau nu.
ReplyDeleteÎn orice caz sunt bune de citit ... în baie :D
Pe mine m-au pacalit prin 95 daca nu ma însel sa fac abomament! Noroc ca a fost doar le 6 luni! Dupa o vreme au disparut de aici am înteles ca au dat faliment! Acum sunt la voi? :)))
ReplyDeleteSeara faina draga mea!
Am avut si eu abonament vreo doi ani.:))
ReplyDeleteDaca ma gandesc bine nu cred sa fie vreo revista pe care sa mi-o doresc, toate sunt prea sclipicioase, prea pline de reclame si de monden, prea putine informatii utile si un stil prea...comercial.Cred ca daca ne-am aduna noi, bloggerii(am indraznit sa ma includ si pe mine, dar mai cu teama0 am scoate ceva mult mai atractiv.
In-digeste au devenit mai multe. Eu deschid televizorul numai la culcare, in loc de somnifer si atunci caut un film fara violenta sau tipete! :)) De ziare ce sa mai zic...nici atat...:) Acum, merg la teatru in fiecare sambata si duminica. O surpriza...multe piese imi par la fel :fara subiect; ies de la teatru nauca. Nu inteleg ce am vazut ! Actorii joaca bine, pun suflet si talent, dar cred ca efortul lor a fost inutil. In stagiunea asta cred ca am vazut poate cinci piese bune !!! Poate nu am eu o "cultura teatrala" sau poate am imbatranit, sau poate nu stiu sa aleg piesele la care sa ma duc! :))
ReplyDeleteNu am citit aceasta revisa! In general nu sunt fan reviste....mai degraba citesc o carte. Nu prea am calcat pe la chioscul de ziare in viata asta a mea. Abonamente! Nici vorba....;)
ReplyDeleteAveam o rubedenie abonata la Reader's Digest. Cand ma duceam in vizita imi punea in brate ultimele numere "sa le frunzaresc", doar pentru ca o data ii spusesem ca vreau sa-mi fac o idee despre revista. O publicatie de consum pentru mase, am tras concluzia, o chestie de frunzarit in tren sau in salile de asteptare. Unii mai gasesc si acum sfaturi utile, ca in revistele tip DIY.
ReplyDeleteEu nu pot spune ca am prins asemenea magazine... pot sa spun ca acum cativa ani am gasit pe la tata cateva si curiozitatea adolescentei ma facea sa le rasfoiesc dar cu timpul le-am abandonat...
ReplyDeleteStii care este culmea? Eu am primit de la ei diverse carti si brosuri fara ca cineva sa imi fi facut cadouri. Nici nu veneau pe numele meu. Adica era un amestec pe care naiba stie de unde l-au luat. Era numele de familie al baiatului meu (dupa tatal lui) si prenumele meu. Am dat telefon la numarul gasit prin hartoagele alea si mi-au facut capul calendar cu nu stiu ce concursuri, cu tot felul de minciuni ca raspuns la intrebarile mele de bun-simt: cum au alaturat ei numele meu si al copilului, de unde au adresa mea... Nu mi-au dat nici un raspuns clar, asa ca i-am rugat sa nu ma mai deranjeze. :))
ReplyDeleteE o publicatie de consum intr-adevar, cum spune si Dana , eu o cumparm pentru noutatile medicale. In fond suntem datori sa alegem, nu ni se poate potrivi tot ce scrie acolo si multe articole nici nu ne privesc, dar sunt utile altora
ReplyDeleteNu am inteles- au pus cadou in ea sau adventoriale/reclame? :)