Somnambulism și Alzheimer

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/antrenamente

foto personală

Zgomotul insistent al mașinilor care gonesc pe sub ferestre îmi alungă muza. Apă, un strand amenajat pe mal, foarte multă verdeață, răcoare, un cer cu nori interesanți, soarele care așteaptă să se împăștie norii să își facă și el programul... Peisajul ar fi aproape superb dacă n-ar fi ele, mașinile, care să-mi zburătăcească gândurile și să mă determine să-mi doresc să nu fi fost inventate. Cel puțin acum.

Cineva, acolo sus, mă iubește

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/antrenamente

Ieri, când tocmai aveam eu niște treabă prin casă (noroc că la ora aceea aveam prin casă, fiindcă atunci când sunt pe afară telefonul nu prea e cu mine), a sunat telefonul. Ha, ha! Previzibil, după cum am început să povestesc, nu?

"Buna! Elly...?"

"Bună! Da.", răspund.

"Loredana sunt, de la Blogal." 

O fugă sănătoasă

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/antrenamente

sursa

Să vă spun cum n-am ajuns eu la Jocurile Olimpice...

Cred că trebuie să încep cu povestea încă din perioada școlară când n-am ajuns la niciun club sportiv și asta nu pentru că nu știam drumul până acolo. Mama nu a considerat niciodată sportul decât cel mult ca pe o pierdere de vreme. Fiindcă eu, pe vremea aceea, zicea mama, aveam altceva cu care să-mi pierd timpul: să învăț. N-are sens să vă ascund că în școală am avut abonament doar la premiul intâi. Acum, privind în urmă, nu îmi dau seama la ce mi-a folosit exact "abonamentul" ăla.