Somnambulism și Alzheimer

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vecina

foto personală

Zgomotul insistent al mașinilor care gonesc pe sub ferestre îmi alungă muza. Apă, un strand amenajat pe mal, foarte multă verdeață, răcoare, un cer cu nori interesanți, soarele care așteaptă să se împăștie norii să își facă și el programul... Peisajul ar fi aproape superb dacă n-ar fi ele, mașinile, care să-mi zburătăcească gândurile și să mă determine să-mi doresc să nu fi fost inventate. Cel puțin acum.

Specie pe cale de dispariție

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vecina

Până acum câțiva ani aveam foarte multe căpșuni, atât de multe încât nu puteam să le consumăm. Le făceam dulceață, căpșunată, înghețată, mai făceam un fel sirop concentrat (îndulcit, desigur) care ținea luni de zile, dăruiam din ele în stânga și-n dreapta la prieteni, colegi de serviciu. Toate astea fiindcă era păcat să le lăsăm să se prăpădească, fiind fructe care nu rezistă odată coapte.  

Amintire cu parfum de crin imperial

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/vecina

Nu stiu cum se face dar cand incep sa-mi amintesc anumite lucruri, gandurile fac ciudate conexiuni si ma duc la alte si alte amintiri. Ca intr-o cascada.

Asa cum deja am mai spus intr-o alta postare, anul acesta primavara si mai ales vara, au venit cu o bogatie rar intalnita de flori. Lucru care se intampla si in gradina mea de flori.

Crin imperial (Lilium regale)  

Am foarte multe flori: incepand cu ghioceii si zambilele si terminand cu crizantemele.

Printre toate minunatiile care ma farmeca si uneori ma tenteaza sa-mi doresc sa dorm in gradina de flori se afla si doua varietati de crin: crin alb si crin imperial sau regal.

Daca varietatea de crin alb o am in gradina aproape de cand ma stiu, mama aducand cativa bulbi de la o prietena de familie, care ii era si colega de serviciu pe vremea aceea, cu crinul imperial e o intreaga poveste. 

Lui i-a fost ceva mai greu sa ajunga la noi. 

Ca pe lume existau si alt fel de crini decat cei albi am descoperit cand aveam vreo 6-7 ani. 

O familie de pe strada noastra avea in fata casei o frumoasa gradinita de flori, in care, printre altele, am observat unele mai deosebite, care pareau a semana cu crinii si nu prea, pentru ca aveau niste lujere incredibil de subtiri pentru o cupa