În materie de sfaturi în viață ceea ce este potrivit pentru X poate că nu este și pentru Z... Fiecare poveste de viață e unică, cu greu există puncte de intersecție între poveștile noastre de oameni. Suntem unici.
Ceea ce pentru Y înseamnă un ideal de frumusețe s-ar putea ca pentru altul să nu fie decât ceva care să îl lase complet indiferent... Sau și mai rău...
Un film care are cronici favorabile sau chiar laudative, distribuție bună și poate că și vreun premiu sau mai multe, nu este automat pe gustul oricui.
Ediția trecută WW am fost plecată, de fapt cam mereu în ultima vreme... Mulțumesc tuturor celor care au reușit/binevoit să mă viziteze. Azi sunt aici. :)
Simțiți? Mirosiți? Vedeți? A venit primăvara cu adevărat. Natura se înnoieste: își așterne covoare minunate de iarbă pe pămant, își pune flori în pomi și prin gradini dar și printre firele de iarbă, se decoreaza cu lăstari verzi și cu insecte mai mult sau mai putin zumzăitoare, pune soare pe acoperișuri și în ferestrele caselor, în blana necuvântătoarelor blănoase și pe chipurile noastre; își îmbujorează obrajii cu căldură și-și fardează ochii cu azur. Oriunde privesc, ochii mei se bucură. Natura a angajat Primăvara sa-i facă curațenia generală.
Nu mai stiu de cate zile n-a plouat. Daca ar fi fost temperaturi mai "cumsecade" poate ca nu eram cu totii atat de disperati. Nici macar noaptea nu se mai racoreste. Abia spre dimineata aerul devine respirabil in casa. Dorm de saptamani de zile cu ferestrele deschise si aproape complet dezbracata. Norocul mare e ca nu sunt țânțari. Nu stiu de ce nu mai sunt, ma preocupa prea putin acum, doar ma bucur de absenta lor. Cand eram copil imi amintesc ca erau o multime. Tot timpul eram plina de intepaturile lor, nu scapam de ei oriunde m-as fi ascuns. Era de ajuns sa stau afara dupa ora inserarii ca ma atacau.
Nu stiu ce faceti voi, dar eu aproape toata ziua stau in casa. De spaima caldurii, nu de altceva. De la 1 iulie sunt libera de contract asa ca nu mai sunt macar fortata sa ies. In cate-o zi ies in oras doar pentru cumparaturi urgente sau platit facturi. Prin curte si gradina ies abia spre seara, dupa ora sapte, pentru ca e totusi nevoie. Vita-de-vie a luat-o razna si mai trebuie legata, la fel rosiile, castravetii. De bietele legume ma si mir cum inca nu sunt arse de atata soare. Speram sa le mai ajute sa nu moara udatul aproape zilnic. Mai ies si sa pun rufele la uscat, tot spre seara, chiar daca am spalat in cursul zilei.
Nu de soare mi-e frica ci de caldura sufocanta, de faptul ca transpir instantaneu si ma ingrozeste ca zi de zi e mai cald. Acum se anunta ceva schimbari, usoare scaderi de temperatura dar si posibilitatea unor furtuni. Am ajuns sa-mi doresc sa vina furtuna. Absurd.
"Paparudă, rudă, Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie, Să curgă şiroaie...."
Ce ziceti de incantația asta? Are miros de ploaie? Ar trebui sa aiba...
Cand eram copil, mi-amintesc ca au venit pe strada noastra niste fete, nu cred ca aveau mai mult de 12-14 ani, vreo 4 tigancuse imbracate ca naiba, in mai nimic, decat niste fuste de frunze. Paparude am aflat ca se numeau. Au jucat pe toata strada un dans saltareț, am inteles ca era ceva magic, care trebuia sa induplece ploaia. Si atunci fusese o perioada prelungita de seceta insa nu mai stiu daca era o asemenea caldura. Ca prin ceata imi amintesc ca bateau cu niste bețe in ceva, ca niste vase, si tot cantau cantecelul de mai sus. Era mai lung, mai erau cateva versuri si imi mai amintesc ca lumea arunca cu apa pe ele, apoi li s-au dat bani si cate ceva de mancare. Nu stiu daca chiar dorinta de a ne aduce ploaia le-a manat pe acele paparude pe la noi sau poate doar dorinta de a aduna cativa banuti si cate ceva de-ale gurii. Cert e ca asta era traditia in asemenea perioade de seceta. A disparut de mult aceasta "moda", fetele de varsta aceea acum stau pe Facebook sau cine stie ce altceva fac.
N-am dormit toata noaptea. Dar adevarul e ca, asa cum mi-as dori chiar si o furtuna, parca si niste paparude nu m-ar deranja sa vad, desi stiu bine ca nu ar avea vreun rezultat. Dar ar fi macar o incercare de chemare a ploilor, un ritual ca de poveste, din alte vremuri. Unul colorat si disperat.
Totul e disperare zilele astea. Disperarea ne-o alimenteaza si televiziunile care ne-au zapacit cu toate
culorile de coduri. Habar nu mai am ce culoare de cod a fost ieri, va fi azi, dar nici nu
mai conteaza. Pentru ca e cald, foarte cald, inabusitor de cald si nicio
culoare de avertizare nu mai ajuta.
Poate tot incantatia magica a paparudelor ar ajuta:
