Clipa încremenită [1]

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

Primăvara își înfrânsese de mult timiditatea instalându-se definitiv. Dichisită în smaraldul foșnitor al frunzelor în infinite texturi și forme și-n catifelate culori și nuanțe florale, natura se afla iremediabil sub vraja sa. În tot și toate: pământ, ființe și plante, se simțea o noua energie, cu fiecare zi mai copleșitoare, căreia nu i se puteau împotrivi.

În moțul patului

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

Foto personală

Am doua sacoșe foarte grele. Simtindu-le cum imi trag mainile din umeri, ma târăsc cu ele câteva zeci de metri prin zona pietonala ca sa ajung pana la strada unde am acces la taxi. Il sun pe domnul T. pe care chiar îl intâlnisem mai devreme si cu care discutasem prin geamul coborat. Părea a fi in lungul convoi funerar ce se indrepta spre marea biserică din zona. Nu era, apucase prins intre masinile din convoi și zâmbind mi-a spus: "Sunt pe-aci..." 

Acum realizez ca nici n-am avut curiozitatea sa vad cine era persoana decedata, daca era barbat sau femeie, ori ce varsta avea. Imi amintesc ca altadata macar o curiozitate de genul ăsta mai aveam. Nu mai am, se pare.

La triatlon...împotriva sorții

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

Imi plac proverbele. Iar acum imi vin in minte chiar mai multe decat ar fi cazul pentru a descrie ceea ce mi s-a intamplat. Cand? Pai...de curand. Chiar in noaptea de joi spre vineri, cand am plecat de acasa si am ajuns in gara sa iau trenul spre Constanta.

Trenul a venit dupa ce a intarziat cateva zeci de minute, CFR-ul nevrand, probabil, sa ne schimbam cumva parerea despre el in alta buna. 

În liniștea ploii...

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

De aproape două săptămâni nu mai contenea. Cădea peste oraș dimineața, la amiază, seara, iar noaptea parcă și mai cu spor.

În fiecare zi o lua de la capăt, fără odihnă. Cu mici intermitențe, cerul strecura printre norii gri o mulțime de picături, mulțime ce părea fără sfârșit. Ploaia de sfârșit de primăvară și început de vară reinventase definția infinitulului...

Până și umbrelele deveniseră aproape inutile...Tot aerul era umed...

Ștergătoarele de parbriz se mișcau continuu în liniștea monotonă a ploii. Le privea ca hipnotizat. Se afla într-un taxi și era mulțumit că taximetristul nu era unul cu poftă de vorbă. Liniștea îi făcea bine dar n-ar fi vrut nici să să fie complet singur. Îi ajungeau propriile gânduri. Deși...poate ar fi fost mai bine să fie unul vorbăreț?!? Nu mai era prea sigur. De nimic nu mai era sigur de o vreme. Viața era ca o cutie cu surprize, cele mai multe nu plăcute.

Pe de altă parte, nu se simțise capabil să scoată din garaj mașina. Unde mergea el acum avea nevoie să fie liniștit, cât mai liniștit. Nu era nici pe departe dar încerca pe cât posibil să-și impună să fie. Pentru el dar mai ales pentru Ea. Și niște curaj îi trebuia, o doză uriașă. Da, lui, bărbat în toată firea, la peste 40 de ani...

La vie en rose

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

Într-una din zile...ziua fiind aceasta...m-am gândit...

M-am gândit că aș scrie despre diverse trăsnăi, fiindcă îmi trec sute de gânduri prin cap, uneori in doar câteva minute. Nu m-am hotărât să scriu despre nimic.

Dar pot să spun că am constatat că stau prost cu citirea cărților pentru pădurice fiindcă n-am timp. Mai am o rezervă de vreo zece zile...Sper să mă adun. Apar tot felul de provocări, zilnic. Nici măcar jumătate din zi nu am la dispoziție pentru mine, personal. 

Parfum necunoscut

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/taxi

Bucureștiul noaptea

- Salut, Ovi! Ce mai spui? Ce mai faci?

- La datorie! îi răspunse și zâmbi, cu toată fața. Un zâmbet larg, ce-i făcea vagi gropițe în obraji.

- Ești de mult? se interesă brunetul înalt și corpolent.

- Abia ce-am venit, de vreo oră. Am lucrat numai noaptea săptămâna asta...Sunt cam obosit.

Nu prea erau clienți la ora aceea. Știa. Mai vorbeau, mai glumeau între ei. Ce sa facă? Rămăsese pe față cu un zâmbet abia schițat. Hmm...Curând se făceau doisprezece ani de când își alesese meseria asta. Curând, adică peste aproape două luni. Acum doisprezece ani credea că n-are sa facă mulți purici în taximetrie. Picase de două ori la Automatică și azi se gândea ce-i trebuise lui facultatea aia. Poate pentru că îl îndemnase tatăl lui, pe vremea aceea șef de secție într-o uzină mare. A lucrat apoi vreo 2 ani în uzină. Pana ce uzina s-a închis. Nu știa cum dintr-odată nu mai erau comenzi. De fapt