Showing posts with label picior. Show all posts
Showing posts with label picior. Show all posts

Thursday, September 19, 2013

Ziua concursului începe cu micul dejun.


Am ramas datoare cu o poveste. Si cu un final... 
Trebuie sa revin la Constanta, pentru a continua povestea. Dupa ce mi-am luxat palma mainii stangi, mi-am lovit destul de rau dar, slava Domnului, doar mi-am julit genunchiul piciorului drept si dupa ce am ramas fara inotator si nici n-aveam bicicleta...de parca toate ghinioanele se abatusera asupra echipei din care faceam parte, pana la urma, in ciuda a tot si toate, a rasarit soarele

A doua zi dimineata, la 7,15 coboram la restaurant pentru micul dejun. La receptie am intrebat daca au coborat si colegii mei si daca micul dejun e gata. O doamna ospatarita, care trecea exact atunci pe acolo, a prins din zbor intrebarea mea și mi-a spus ca n-au pregatit nimic, ca nu li s-a comunicat ca trebuie sa fie ceva gata pentru ora 7. La bucataria restaurantului hotelului începeau programul la ora 8,00... 

Monday, September 9, 2013

La triatlon...împotriva sorții


Imi plac proverbele. Iar acum imi vin in minte chiar mai multe decat ar fi cazul pentru a descrie ceea ce mi s-a intamplat. Cand? Pai...de curand. Chiar in noaptea de joi spre vineri, cand am plecat de acasa si am ajuns in gara sa iau trenul spre Constanta.
Trenul a venit dupa ce a intarziat cateva zeci de minute, CFR-ul nevrand, probabil, sa ne schimbam cumva parerea despre el in alta buna. 

Tuesday, May 28, 2013

Cochetă și grațioasă ca un sac de cartofi



Trandafir în soare...

E aproape 11,30 dimineața. Mă uit la florile din grădiniță, mai imortalizez câte o floare, o albină, o frunză... Trandafirii au înnebunit, explozia de flori și culori pe care o etalează e copleșitoare. 

Se aude un sunet-scârțâit. E poarta vecinilor mei de peste drum. Pe poartă iese tanti Silvia, într-un capot-halat de culoare incertă, cochetă și grațioasă ca un sac de cartofi. Nu prea e o costumație de stradă, mai ales că modelul de capot e unul de purtat mai degrabă într-un spital. Dar tanti Silvia s-a măritat o dată și bine. Ce-i mai trebuie cochetărie?