Pe aripi de vant, printre ploi marunte...penultima saptamana a lui septembrie a zburat si ea. Asa de capricioasa a fost vremea, incat m-a mirat. Total nereprezentativa
pentru luna septembrie de la care eu asteptam cu totul si cu totul
altceva. Soare, caldura...un fel de vara tarzie. Ce sa mai spun? Septembrie m-a dezamăgit crunt anul acesta.
Am avut o saptamana in care am facut multe si marunte insa daca ma gandesc bine nimic foarte important. Sau poate ca importanta celor realizate zilele trecute se va arata in timp.
Am sa scriu in șoaptă pentru ca in poala mea toarce, abandonat cu desavarsire somnului, micutul meu Snow. E cald, moale, pufos si simt venind dinspre el toata iubirea de care e capabil sufletelul lui de motanel mic.