Un fel de Kama Sutra

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/parinti

Sursa

Am crescut intr-o casa unde s-a pus accentul pe educatie, poate chiar prea stricta intr-o anumita privinta. Ma refer, desigur, la latura ce tinea de educatia sexuala. 

Mama, cadru didactic, a avut grija sa ne dea discret exemple de "asa nu" pe care, atat eu cat si sora mea, le-am bagat bine la cap. Se poate ca mama sa fi exagerat putin. Se poate sa fi exagerat mai ales fiindca nu a gasit o cale de a discuta foarte deschis aceste probleme cu noi ci mai mult folosind niste alegorii sau pilde. 

Fetița fără vacanțe

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/parinti

foto personală

Suntem în miez de vară și de două zile se anunță temperaturi potrivite lunii pe care tocmai o traversăm. Deja televiziunile de știri, neavând pe căldurile acestea prea multe subiecte mai de soi pe care să le discute, o lălăie pe tema caniculei care s-a anunțat. Chiar în urmă cu puțin timp o tinerică realizatoare de la RTV a pus o întrebare, puțin spus puerilă, celei cu care dialoghează, o doamnă Mateescu de la ANM. 

S-au terminat de destul de mult timp cursurile școlare, copiii s-or fi săturat de vacanță. Zic și eu așa, în glumă, căci îmi amintesc perfect, din propria copilărie, că vacanța nu era niciodată de ajuns. 

Noi, cei care știm exact ce înseamnă vacanțele adică distracție, joacă, uneori tabere, excursii sau sejururi cu părinții în locuri frumoase, putem cu greu să ne imaginăm și să înțelegem cum era vacanța unei fetițe de la țară, singura fetiță dintr-o familie de țărani cu câțiva copii, cu ceva pământ, cu animale, cu curtea plină cu orătănii de toate neamurile, vreo 2-3 câini și vreo două familii de pisici...acum peste 60 de ani. Asta ca a să fie peisajul cât mai complet.

Păpușa cu păr de mătase de porumb

https://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/parinti

“N-am avut, când eram mic, nicio jucărie. În Lisa nu funcţiona obiceiul ca părinţii să le dea copiilor jucării. Singurul răsfăț de care am avut parte se întâmpla dimineața, când tata își apropia obrazul de obrazul meu… ceeea ce mă făcea fericit".

Mici jucării personale

Îmi place mult această mărturisire a lui Octavian Paler. Pentru că din ea răzbate un mare și extrem de simplu adevăr. Părinții își pot iubi copiii astfel. Copiii pot simți astfel că sunt iubiți. Astfel, adică simplu, fără artificii, fără nimic intermediar.

Părinții mei au avut o copilărie exact ca aceea a lui O. Paler. Mama își amintește și azi, cu drag, cum și-a făcut, la câțiva anișori, un simulacru de papușică, dintr-un crecan ca de praștie și un alt băț pe post de brațe, niște petece de pânză, un cocoloș de cârpe legat cu rol de căpșor și păr atașat din mătase de porumb. Și a fost atât de fericită! Își mai amintește, cum frații ei își făceau mingi din păr de bou cu care jucau oina, căci a fost o singură fată între patru băieți. Oricât ar părea de ciudat, copiii de atunci erau fericiți. Fără păpuși și mingi, fără mașinuțe și roboți transformers, fără păpuși Barbie cu casuța de rigoare, fără calculatoare. Dar cu puișori de găină, purceluși, miei și