Ieri îmi contabilizam sumar o
listă, cam lungă, cu diverse lucruri pe care le am de făcut. Tragic este
că, de ieri până azi, lista s-a mai mărit cu încă vreo 3-4 chestii. A,
să nu credeţi ca lista asta e un lucru aflat fizic pe undeva prin casă, afişată pe frigider
sau mai ştiu eu unde. Nu, e doar în capul meu, ce presimt că în curând va fi mare cam cât o amforă la cât de multe trebuie să ţin minte. Nu fac o listă pentru că lucrurile din ea detest
să le văd scrise şi apoi să le bifez ori să le tai cu o linie dacă le-am
rezolvat. Mi-ajunge că mama e pe post de reminder. Mi-a albit părul reamintindu-mi de una sau de alta.
Nu ştiu când voi reuşi să le termin. În ritmul în care le rezolv, presupun că niciodată.
De ce spun asta? Pentru că nu am
tragere de inimă pentru multe dintre ele. Pentru că nu pot să mă urnesc, să mă mobilizez. Parcă elanul mi-ar fi tăiat de o ancoră ce mă ţine fixată într-un abis. De prea mult timp mă simt anapoda, în gândul şi sufletul meu e o arsură dureroasă ce nu se vindecă.
Majoritatea sunt chestii de
făcut pe-acasă, adică prin curte, prin casă. Diverse mărunţişuri le zic
eu, de importanţă capitală spune mama. Îi tot amân/amăgesc pe mama, pe
tata, că le fac azi, că le fac mâine, că poate în weekend... Şi asta se
întâmplă de multe luni de zile. Altele sunt lucruri pe care ar trebui să
le fac pentru mine. Nici ele nu se bucură de o mai mare atenţie.
Ştiu că spunând aşa, voalat, că încerc să le rezolv, provoc adâncul sentiment amărui al dezamăgirii. Uneori chiar mie însămi.
Ca
să fiu sinceră, nu-s chestii aşa de complicate şi nici care mi-ar
consuma prea mult timp; pe unele le-aş face atât de rapid cam cât mi-ar lua să plimb un arcuş peste nişte corzi. Însa dacă am apucat să le amân şi zilnic se
adună altele, totul în viaţa mea fiind într-o alunecare-rostogolire perpetuă, nu ştiu când le va mai veni rândul. Ele aşteaptă, acolo, cuminţi, anosmice, fără proteste, dezlegarea.
Uneori sunt
tentată să cred că vorba aia care spune "Dacă un lucru nu se rezolvă de
la sine în 30 de zile nu merită să te mai ocupi de el" este adevarată.
Pentru că au existat în lista mea şi lucruri pe care am făcut bine că
le-am ignorat ori amânat. Şi cred că încă există. Aştept să treacă peste
ele cele 30 de zile "regulamentare" ca să mă conving.
Dacă
această To-Do List se va extinde peste masură şi voi ajunge la
concluzia că pe unele dintre ele nu le mai rezolv niciodată am să le
declar "probleme de rezolvat istorice", aşa, ca datoriile istorice ale
companiilor.
Şi o să solicit şi eu să îmi fie şterse. Guvernul cel nou oare nu s-ar putea ocupa şi de problema asta a mea? Mă întreb şi eu...
Acest articol constituie un răspuns la provocarea de sâmbata, numită "Duzina de cuvinte".
Articole care au răspuns provocării au mai scris şi cei din tabelul de la finalul postării gazdei, Psi. 12.05.2012
Pan'sa se ocupe guvernul io zic sa deschizi larg una dintre ferestre,sa iei primavara in brate si abia dupa ce ai respirat un verde crud sa te intorci la lista.
ReplyDeleteCrede-ma,are efect. :)
Asta cu Guvernul e asa...pentru un zambet :)
DeleteIn rest...cat as vrea sa iau primavara in brate...
Lucrurile sunt ceva mai complicate :) Dar ma voi stradui :)
Multumesc pentru vizita. O zi placuta sa ai!
Eee, eu am un sfat mai bun, l-am primit şi eu, l-am pus în practică şi i-am descoperit tâlcul abia după aceea, că la început n-am prea înţeles care i-ar fi rostul şi folosul. Şi are avantajul că se poate aplica în orice anotimp.
ReplyDeleteZice aşa: Când ai prea multă treabă, du-te şi te culcă!
Când s-o întâmpla să-l urmezi, dă-mi de ştire dacă a avut efect! :))
Mi-au plăcut "probleme de rezolvat istorice". Cred că simpla includere în categorie le trece în arhivă, la cazuri nerezolvate sau nerezorvabile... aşa că guvernul cel nou poate dormi liniştit, în timp ce se aşterne praful pe ele.
Am sa incerc si sfatul tau, Carmen. In ziua cand voi putea dormi...caci nici asta nu prea pot face...
DeleteDa...de ce n-ar putea fi "istorice"? :)) Mi-ar conveni ;)
Inainte ma agitam excesiv pentru toate nimicurile, ma enervam daca nu reuseam sa termin tot ceea ce imi propuneam(si aveam niste stachete...), dar acum le aman pana cand, vorba ta, nu mai e cazul sa le rezolv. :))
ReplyDeleteNu m-am agitat niciodata foarte mult. In fond, ziua nu are decat 24 de ore. Dar in ultima vreme, din cauze pe care deja cred ca le-ai inteles...am tendinta de a neglija lucruri, mai ales daca mama ma piseaza la cap cu rezolvarea lor :))
Deletee clar ca femeile sunt explozive in organizarea vietii, problemele se acumuleaza in avalansa in loc sa fie rezolvate!
ReplyDeletescuze pentru lipsa de modestie dar eu (barbat, de!), in fiecare zi fac mai mult decat imi propun!
dimineata spun tare: AZI NU FAC NIMIC!
seara imi strang mana, cand vad ca m-am intrecut pe mine...
week-end placut!
Prea multi au cam multe asteptari de la mine...inclusiv eu :))
DeleteAsa ca...mai dau si eu cu tifla ;) :))
Adevarul e ca atunci cand simti ca traiesti de azi pe maine (in sensul ca mi se pare ca fiecare zi ar putea fi ultima) nu ai motivatia sa faci mai nimic... Cand nu exista bucuria de a trai...crede-ma, e greu. Poate ca acum catva timp n-as fi inteles exact...nici macar eu.
:)))) nu stiam termenul celor 30 de zile :)) Vreau sa aplic si eu metoda asta!
ReplyDeleteL-am aflat si eu de la altii si mi-a convenit fiindca venea in sprijinul meu :)
DeletePoti s-o aplici. Sa vezi ce multumita vei fi! :))
eşti sigură că nu ai scris despre mine? :))
ReplyDeleteam atâtea de făcut şi eu nu mă dezlipesc de calculator.
la mine metoda "30 de zile" a intrat în vigoare, mai am fix jumătate+1 din ea...şi nu-s decât un biet om!
Ce bine ca mai am o "sora" intru suferinta :)
DeleteNu ma mai simt neinteleasa...
Multumesc!
:)))Nevoia de curatenie ,putem sa spunem ca, exceptand cateva cazuri, curatenia ca activitate nu prea face placere ba din contra.De fapt curatenia nu e apreciata, ci lipsa ei e remarcata si genereaza disconfort. Adica cata vreme ea exista face parte din decor si e remarcata atunci cand lipseste. Putem spune deci ca starea de curatenie face parte din starea normala de confort, precum caldura sau aerul conditionat si nu e privita in general ca un lucru pentru care trebuie sa facem un efort deosebit sau ca un lux.
ReplyDeleteAtunci cand lipseste imediat simtim nevoia nu placerea sa facem ceva pentru a indeparta disconfortul.
Ufff!! Elly,am inceput sa filosofez despre curatenie...Deci, weekend minunat!!
Ce iti veni cu curatenia? Sa fac curatenie in lista? :))
DeleteDa-o-ncolo de lista! Sunt momente cand incerc sa uit complet de ea. Ghinionul meu cu mama, care e pe post de reminder, cum spuneam.
Sincer, eram curioasa daca se mai afla si altii in situatia mea...
Multumesc. Weekend-ul a trecut dar sa ai o saptamana reusita iti doresc!
To do list? Never! Fac ce şi cînd vreau. Am scăpat de marile urgenţe. :)
ReplyDeleteDaca as fi singura, de capul meu...cred ca mi-ar fi putin mai bine :)
Deletehaide maaa, ca o sa reusseti tu..cand, nu stiu si nici tu nu stii, greu e sa pornesti.
ReplyDeleteChiar ca e asa de greu in cate-o zi... extrem de greu!
Deletehai mai, ca le faci tu, doar sa incepi...eu te sustin din spate :))
ReplyDeleteAtunci...astept sustinerea :))
Deleteeu încerc să combin lista cu amânarea... uneori nu pot să las pe mâine lucruri care depind de mine, dar întotdeauna prefer să fac ceea ce îmi aduce plăcere întâi.
ReplyDeletesfaturi în acest sens nu prea cred că există, dar cel al lui carmen pare numai bun.
Sfatul e foarte bun, numai ca eu nu dorm decat cand sunt extrem de obosita si cad efectiv...2-3 ore pe zi... nu pot mai mult.
DeletePlacere...doar ceea ce fac aici, pe blog, printre voi toti, e ceva ce as putea spune ca imi aduce putina bucurie. In rest...prefer sa nu discut...:(
30 de zile?!!! Aşa de mult?!!! Eu o ştiam altfel: "ce poţi face azi nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine, că poate până atunci nu mai e necesar". :lol:
ReplyDeleteCred ca e o extindere a acelui termen ceva cam scurt ;)
DeleteAplic cu succes aceasta regula cu cele 30 de zile...si se dovedeste chiar buna. Acu' nu zic ca trebuie sa treaca 30 de zile exact, uneori si dupa vreo 20 de zile constat ca unele chestii pot sa le las nefacute pe vecie...ca tot asa ma cheama.
Imi place mult cum gandesti ;) :)))