Saturday, May 19, 2012

De vorba cu mine


Mi-e greu sa ma evit. Eu, pe mine insami. E greu pentru ca ma intalnesc cu mine peste tot. Poate daca nu m-as intalni cu mine atat de des, lucrurile altfel ar sta, poate ca n-as fi silita sa vorbesc atat de mult.
Vorbesc mult. Prin tacere. Multe zile...multe taceri. Foarte multe, atat de multe ca uneori mi-e teama ca ori eu am ramas muta, ori el, chinuitul meu suflet, a amutit pe vecie.
Tac. Cel mai adesea. Pentru ca dupa toate nenorocirile din viata mea, uneori doar momentele in care ma uit la mine si tac mi se pare ca ar mai putea vindeca ceva. Porţiile de tacere. Terapie prin liniste.
Ore intregi tac. Tac cu un talent nemaipomenit, cu o gratie pe care nu mi-o stiam, pe care nu o inteleg. Pentru ca as avea ce sa-mi reprosez. As avea pentru ce sa fiu suparata pe mine insami. Pentru ca am fost prea buna, prea intelegatoare, prea blanda, prea naiva. Prea EU. Atitudini care nu par a merita laude.
Un om a scos tot ce-a fost mai bun din mine. Nu stiu cum a reusit. Doar el stie secretul. Nu inteleg insa cum de a mai ramas totusi ceva. Caci a ramas si inca destul. Sunt la fel de blanda, de naiva, de increzatoare in oameni. Pana cand? Nu pot sti. Poate pana la ultima suflare.
Exista si momente cand incerc sa-mi  vorbesc. Acelea in care, efectiv, stau de vorba cu mine. Nu in fata unei oglinzi ci in fata oglinzii sufletului meu. Se intampla cand sunt complet singura. Singura cu mine, facand abstractie de orice se afla in jur. De zgomote, de oameni, de muzica, de absolut orice, decuplandu-ma de la realitate. Sunt rare aceste momente. Uneori dimineata cand merg la job, daca nu intalnesc pe cate cineva cu care, inevitabil, vorbesc vrute si nevrute. Sau uneori cand, in sfarsit, imi spun ca ar trebui sa dorm putin si, desi, extrem de obosita, se intampla ca nici atunci sa nu pot adormi iar cele 10 ori poate 20 de minute de chin sa fie un dialog tacut cu mine. Oricum este degeaba. Oricum nu mai rezolv nimic. Oricum greselile nu mai pot fi indreptate, Daca greseala inseamna sa ai suflet, sa iubesti din suflet, fara preconceptii, fara limite. Deci la ce bun? Tot tacerea imi da cea mai mare satisfactie. 
De cele mai multe ori, ca sa nu fiu tentata a ma invita la vreun dialog cu sufletul meu, petrec ore pe blog, citind bloguri sau comentand. Ori petrec timp, pur si simplu asternand virtual ganduri, dorindu-mi sa fie citite de oameni care sa ajunga la sufletul meu. Ganduri sub toate formele. Ganduri intr-un articol. Poate chiar acesta...

Nota: Acest articol poarta acest nume datorita unui camarad intr-ale blogging-ului, Vasile, pe care azi imi pare rau ca l-am descoperit atat de tarziu. As putea spune ca doar pasiunea sa pentru viata, fotografie si mai ales pentru muzica, a facut sa ne intalnim. Blogul sau se numeste chiar asa: ...De vorba cu mine... 

Articol participant la concursul Blog Power, ediţia 22, tema "Cuvinte cu mine. Ce mi-aș adresa dacă m-aș întâlni cu sufletul meu? Pentru ce m-aș certa? Pentru ce m-aș lăuda? Mi-aș ierta greșelile?" fiind propusă de Biancacâştigătoarea ediţiei precedente.

Alte articole participante: Intalnirea lui IO cu eu, Vreau sa-mi impart viata cu mineTaceri printre, cuvinteOglinda, Gandurile sufletului meu, Iubeste-te mai mult pentru ca meriti, Copac rupt, Cuvinte cu mine, Stelele nu ma aduc acasa, Spune-mi de ce, Suflet drag

19.05.2012

22 comments:

  1. Felicitari pentru articol! Este absolut superb!
    Succes in concurs!!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc mult, Aura!
      Succes si tie!
      Sa ai o duminica placuta!

      Delete
  2. Imi place discutia ta cu tine, deoarece spune multe despre tine

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna dimineata!
      Iti multumesc pentru apreciere. Am dorit sa spun ceea ce gandesc, ce simt. Ma bucur ca am reusit sa ajung la sufletul tau.
      O duminica frumoasa sa ai!

      Delete
  3. Tacerea uneori spune mult mai multe decat orice cuvant.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa este, Simona. Prefer sa scriu. Si sper ca fac bine.
      Multumesc.

      Delete
  4. Fara momentele in care stam de vorba noi cu noi am fi doar niste animale fara suflet, fara constiinta.
    Foarte bine scris articolul, te voi vota. Bafta!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna dimineata!
      Asa este, trebuie sa avem dialogul cu noi insine. Insa al meu e mai mult mut din simplul motiv ca inca nu stiu nici azi ce sa-mi spun in legatura cu toata povestea... Inca sunt uimita si dezamagita de tot ceea ce s-a intamplat.
      Cat despre vot, ti-am lasat la "contact", la tine, niste informatii minime privitoare la regulament.
      O duminica placuta :)

      Delete
  5. Felicitari! un articol superb, scris din suflet! foarte personal si foarte sincer! l-am citit pe nerasuflate! sper doar ca in curand sa ne scrii despre fericire regasita! :)

    ReplyDelete
  6. Nu e o greșeală să fii om! Și sufletul păstrează încă ceva, ei bine, pentru că se regenerează...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa cred si eu. Insa nu toti au aceeasi unitate de masura.

      Delete
  7. Îmi place din ce în ce mai mult scriitura ta. Mi s-a întâmplat şi mie să mă minunez în faţa capacităţii de vindecare pe care o avem, să mă mir şi să nu pot face nimic atunci când acord "prezumţia de nevinovăţie" oricui şi o retrag doar atunci când e prea târziu şi trebuie să mă vindec încă o dată. Cred că aşa suntem şi nu ne putem învăţa minte... Mie nu-mi pare rău şi sunt sigură că nici ţie. O duminică cu senin în suflet!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din pacate nu ma invat minte sa fiu cum sunt. Incerc vagi pareri de rau doar in momentele in care inteleg ca chestia asta e interpretata ca o slabiciune.
      Multumesc mult pentru cuvintele frumoase.

      Delete
  8. Ultimul, dar nu cel din urmă. Mi-a plăcut mult. Felicitări Elly.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aceasta apreciere valoreaza mult pentru mine :)
      Multumesc mult, Liviu!

      Delete
  9. articolul tau mi-a rasturnat clasamentul :D

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) M-ai lasat fara cuvinte, Nymph! Ce sa mai spun?
      Iti multumesc :)

      Delete
  10. As vrea sa tac, atat... de vorba cu mmine stau oricum... niciodata nu m-am gandit ca se poate dialoga tacand...
    Niciodata nu m-am gandit ca pot fi o cutie de rezonanta sau doar macar o borna in drumul cuiva...
    E posibil sa ai dreptate, probabil iubesc viata, fotografia, muzica poezia sunt doar forme prin care incerc sa discut cu Oamenii, pentru ca asta imi doresc cel mai mult, sa comunic...
    Ma simt stingher, parca privesti in mine...
    Nu am gresit cu nimic, este un miracol, pentru mine este...

    ReplyDelete
  11. nu ai mai trecut pe aici...
    nici id-ul tau nu e in lista radio, cred ca nu am dat add...
    da un semn, te rog!

    ReplyDelete