Firma la care lucram avea tot mai mari probleme. Din blocul tehnic în care își desfășura activitatea o mulțime de personal, foarte diferențiat pe sectoare și acoperindu-le foarte bine în toate gamele posibile, se ajunsese la un moment dat ca toate acele persoane împreuna cu restul celor ce în activitatea lor își sprijineau ochii pe un PC, să fie "cazate" într-un singur corp de clădire. La început mai înghesuiți, apoi, în doar câteva luni, cu destule spații goale. Da, așa dispare o firmă. Ca și când s-ar topi...sau, mai degrabă, s-ar evapora.
Showing posts with label scoala. Show all posts
Showing posts with label scoala. Show all posts
Tuesday, January 28, 2014
Turnul Babel
Firma la care lucram avea tot mai mari probleme. Din blocul tehnic în care își desfășura activitatea o mulțime de personal, foarte diferențiat pe sectoare și acoperindu-le foarte bine în toate gamele posibile, se ajunsese la un moment dat ca toate acele persoane împreuna cu restul celor ce în activitatea lor își sprijineau ochii pe un PC, să fie "cazate" într-un singur corp de clădire. La început mai înghesuiți, apoi, în doar câteva luni, cu destule spații goale. Da, așa dispare o firmă. Ca și când s-ar topi...sau, mai degrabă, s-ar evapora. 
Saturday, July 20, 2013
Ce e ăla șah?
HAPPY WEEKEND! - Ediţia 28 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:
Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:
- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau
- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau
- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă._________________________________________________________________
Și așa a început Ionel școala...
 |
| - Gata! E ultima zi când mă mai ocup eu de educația ta. |
Și așa a început Ionel școala...
Tuesday, May 28, 2013
Cochetă și grațioasă ca un sac de cartofi
 |
| Trandafir în soare... |
E aproape 11,30 dimineața. Mă uit la florile din grădiniță, mai imortalizez câte o floare, o albină, o frunză... Trandafirii au înnebunit, explozia de flori și culori pe care o etalează e copleșitoare.
Se aude un sunet-scârțâit. E poarta vecinilor mei de peste drum. Pe poartă iese tanti Silvia, într-un capot-halat de culoare incertă, cochetă și grațioasă ca un sac de cartofi. Nu prea e o costumație de stradă, mai ales că modelul de capot e unul de purtat mai degrabă într-un spital. Dar tanti Silvia s-a măritat o dată și bine. Ce-i mai trebuie cochetărie?
Thursday, January 24, 2013
Zece mii de lei vechi o fotografie. Sau cinci mii?
"Tanti, poți să ne spui și nouă cât e ceasu'?"
Mă uit în laterală, de unde vine întrebarea. Un băiețel, de vreo 10 ani, cu un ghiozdănel-trăistuță, venea din spate, în mers săltat, urmat fiind de încă doi copii, ceva mai mici: o fetiță, cred (așa pare la prima vedere, deși nu-s sigură 100%) și un alt băiețel. Nu după culoare ci după trăsături se vede că aparțin celei mai importante etnii din țara noastră. Trei copii curăței, destul de bine îmbrăcați.
I-am răspuns celui ce părea și chiar și era conducătorul micului grup: "E 12,12". Conducător se vedea ca este prin autoritatea pe care i-o dădea vârsta.
Tuesday, September 18, 2012
Bine că a început școala!
Am văzut că mulți confrați din blogosferă au dorit să marcheze cumva începerea cursurilor școlare. Mda, pentru cine poate încă n-o fi aflat, deși dacă ai televizor e chiar imposibil, a început școala. La toate nivelurile. De fapt la aproape toate, cele universitare mai având puțin de așteptat.
Am o mare bucurie că, în sfârșit, a început și am să vă spun și de ce. Nu mai puteam!
 |
| Clasa din container |
Mai întâi, televiziunile m-au înnebunit cu goana după rechizite. Goană pe naiba! Erau abia în ultimele zile ceva mai mulți copii cu părinți scormonind și răvășind maldărele de ghiozdane și de rechizite scumpe prin hipermarket-uri și mall-uri. Despre asta am și amintit într-un articol anterior pentru că nu mi-a plăcut ceea ce-am văzut.
Apoi au urmat mini-reportaje despre cum s-au pregătit localurile, școlile adică. Unele s-au pregătit, având cu ce, altele abia de și-au amintit. Ați ghicit, fiindcă n-au prea avut cu ce așa că au mai spălat și ei și au mai lustruit ceea ce bruma aveau. Așa am aflat că unii copii, de prin județul Hunedoara, învață în containere. Am văzut că oamenii de acolo nu erau foarte nefericiți ci chiar, oarecum, mulțumiți. Astea au fost posibilitățile, bine că s-a putut și atât!
Televiziunile ne-au zăpăcit după aceea cu faptul că școlile, în destul de multe localități rurale, nu au toalete moderne, adică o mare discuție și o mirare și mai mare în legătură cu faptul că încă există WC in curte. În unele localități, după
Tuesday, September 4, 2012
Popa Iordache
 |
| Alexandru Ciucurencu - Batoza |
Ăi bătrâni și-l aminteau încă pe popa State. Agonisea și pentru el, că de-aia era popă, știau ei, oamenii. Da' cînd venea vorba de un mic ajutor, de-o vorbă bună, popa State îi înțelegea pe oamenii lui din sat. Poate de-aia nu se îmbogățise, așa, ca alții, deși nu se chema că era sărac.
Popa State se prapădise de mult, să tot fi fost vreo douăzeci de ani și în locul lui venise feciorul, Iordache. Răposatul mai avusese un băiat, care-i murise de copil, la vreo cincisprezece ani, de plămâni, și popa mult îl mai plânsese. Ionică îi semănase și deși, niciodată nu spusese, pe el îl iubise mai mult.
Iordache, feciorul cel mare, se izbise în neamul preotesei, fată de popă, o femeie aprigă și cam afurisită, cu care nu era bine să-ți cauți gâlceavă. Și popa State își cam găsise de
Subscribe to:
Posts (Atom)