Tuesday, October 30, 2012

Promisiuni

Sunt parolistă. Daca am spus ceva, chiar de se va petrece peste un timp nedefinit, se va petrece. Prin a fi parolist se mai intelege ca esti punctual dar pentru mine nu-i un sinonim. Nu pentru ca n-as fi de acord cu punctualitatea, Doamne fereste! ci, pur si simplu, pentru ca am un defect: nu pot fi foarte punctuala. Mai mereu ajung undeva in ultima clipa sau cu foarte putin in intarziere. Nu mult, 5, 10, poate si 15 minute, dar mi se intampla. Relativ des. 

Mi s-a mai intamplat ca, stiindu-ma astfel, unii sa incerce sa speculeze acest aspect al caracterului meu. Si sa vrea sa ma determine sa le promit ca voi face un anumit lucru... Adica mai exista si profitori. Pe care, daca simt ca nu pot face acel ceva, ii refuz cat se poate de politicos. Daca vad ca insista le si spun ca inteleg despre ce este vorba...cat mi-ar fi de mila de fața de persoană adânc ofensată pe care o afiseaza.

Lucrurile pe care am spus ca le voi face, intotdeauna le-am indeplinit, chiar si cand omul caruia ii fagaduisem uitase el insusi. 
De exemplu, am promis ca voi citi un articol, undeva. N-am mai ajuns sa-l citesc nici pana azi, desi a trecut ceva timp, insa stiu ca intr-o buna zi, sper curand, cu siguranta ca o voi face. Pentru ca urasc sa dezamagesc.
Problema este ca ma confrunt cu lipsa de timp, acesta fiind motivul pentru care nu reusesc sa fac intotdeauna ceea ce-mi propun. Nu-mi place sa fac lucruri de mantuiala, chiar si cele mai simple, de aceea probabil ca pentru mine timpul este  mereu o problema.

Referitor la acel articol, este un articol lung, elaborat, pentru care, pe langa ceva timp, am nevoie si de o stare mai speciala. Fiindca stiu ca acel articol merita mai mult decat o citire pe diagonala. Ceea ce eu nu fac. Niciodata.
Stiu ca trebuie sa merg "acolo". Pentru ca persoana s-ar putea sa aiba nevoie de un feedback, oricum ar fi el. De ce? Pentru ca viata sa trece prin niste transformari, printr-un mare zbucium. Nu ca eu as fi vreo fericita si n-as avea prea multele mele framantari, dar oricat ar putea parea de fals, ma ingrijoreaza, ma preocupa zbaterile celor din jur...


24 comments:

  1. Replies
    1. :) Multumesc mult, Carmen.
      Nu stiu de ce, am impresia ca exact asta incearca sa speculeze cate unii...
      Ma bucur ca ai trecut pe aici... :)
      O seara frumoasa!

      Delete
  2. eşti vie! rămâi aşa, orice-ar fi!
    mă bucur că "te-am cunoscut"!
    o seară frumoasă!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Anastasia, iti multumesc.
      Placerea e reciproca, crede-ma.

      Delete
  3. Frumos scris! Si mie imi place sa ma tin de cuvant si imi plac oamenii care fac la fel. Fireste ca este omenesc sa mai uiti, dar sunt unii care uita cam des :)). Sunt de acord cu ne-facutul lucrurilor de mantuiala, oricare ar fi acelea. Despre punctualitate, nu stiu ce sa spun, e bine sa fii punctual, dar nici mie nu-mi iese de fiecare data :)). Uneori ajung prea tarziu, alteori culmea, prea devreme, dar rareori la timp...dar ma straduiesc. Seara buna draga Elly :)!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Daca suntm nascute in aceeasi zi...trebuia sa avem ceva in comun :)
      Chestia asta cu punctualitatea...am suferit de cand ma stiu de ea. Si in clasele primare ajungeam de multe ori la scoala deodata cu invatatoarea. La prima ora, dimineata, desigur :) O data, imi aduc aminte ca am ajuns dupa doamna invatatoare. Si stiu ca mi-a crapat obrazul de rusine. Nu m-a certat, era buna si eu eram cuminte si invatam dar mi-a fost rusine. De atunci am constientizat ca am o problema dar nu reusesc sa fac mai mult. Adica am impresia ca am timp...dar mereu supraestimez cu cateva minute...;)
      Multumesc, Larisa!

      Delete
  4. Îmi pare foarte bine că ai 'întârziat'. În felul ăsta mă pot bucura de sinceritatea căldurii tale sufleteşti, pe care mi-ai transmis-o în locul feed back-ului. Dacă n-ai fi întârziat, poate că n-aş fi simţit asta din partea ta, şi sincer să fiu, articolul ăsta şi ultimul tău comentariu de pe blogul meu fac mai mult decât orice altă încurajare pe care ai fi putut să mi-o adresezi.
    Mulţumesc Elly. Probabil că noi ăştia 'albaştri', rezonăm mai bine între noi...

    P.S.: Am 8 zile de când nu mai pot să ascult muzică. Tu ştii ce înseamnă asta. De fapt, de la tine am 'învăţat' aşa ceva... Nu vreau să cobesc, dar sper să nu... chiar sper să nu...
    Câteodată până şi 'breath in, breath out' pare greu de realizat...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu cum si cand dar trebuie sa fac acel lucru. Adevarul e ca m-am speriat putin de acea dezactivare...
      Stiu ca intelegi ca inteleg. Cand iti va fi mai bine, iti voi spune eu. Voi simti.
      Preferam sa nu "inveti" asa ceva de la mine...de la nimeni...

      Delete
  5. Mai bine mai tarziu decat niciodata...zicala asta se potriveste perfect cu situatia prezentata in articol. Nici nu prea mai conteaza ce incearca ceilalti, tu sa fii impacata cu tine!
    Nici eu nu sunt cea mai punctuala persoana din lume, dar nici nu concep sa nu-mi respect cuvantul dat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cam asa zic si eu. Pentru ca este. Chiar daca mai tarziu.
      Adicatelea...si la punctualitate? :) Stii ca e amuzant? Putin, asa...

      Delete
  6. sinceritatea este una din cele mai frumoase calitati umane si tu o detii! daca înca nu ai reusit punctualitatea, mai ai timp sa exersezi :)) dar daca nu ai învatat în primii 7 ani sa fii curat si sincer, nu poti sa mai inveti niciodata!

    ReplyDelete
    Replies
    1. In legatura cu punctualitatea nu as putea minti cum nu as ptea minti in legatura cu nimic. Pentru ca si tu stii ca am acea mica problema :)
      Am sa mai exersez, sper sa remediez.
      Multumesc mult, Carmen!

      Delete
  7. Replies
    1. Multumesc, Geanina! Cred la fel despre tine :)

      Delete
  8. Eu am o problema cu promisiunile..De obicei imi place sa nu promit nimic, dar atunci cand o fac se intampla sa nu mi le tin..Stiu, e aiurea..Dar asta e firea mea...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Atunci nu promite! E mai sigur :)
      Nu cred ca e ceva iesit din comun, nu cred ca esti singura persoana asa.

      Delete
  9. Toți ne confruntăm cu lipsa de timp!
    Iar cine nu înțelege că unii chiar avem mai puțin timp decât alții, n-are decât! Da, o spun cu duritate, pentru că și mie îmi place să fiu sinceră. Sinceră, nu ”pliată” pe sinceritatea altuia, pe ce pretinde să audă... Cândva am cedat presiunilor. Acum nici nu mă mai interesează aspectul, ignor. Cu promisiunile am mare grijă, dar tot din lipsă de timp. ;)
    Elly, te felicit! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Pai asta mi se intampla, Mirela. De doua zile, fac eforturi sa ma descurc cu blogul desi am fost bolnava. Deloc nu m-am simtit bine. Nici acum nu sunt inca in apele mele. Iata la ce ore raspund comentariilor...
      Nu e bine sa cedezi unor presiuni. Ramai tu, asa cum esti, si o sa fie foarte bine :) Promisiuni nu fac nici eu prea multe. Tocmai de aceea...
      Multumesc mult!

      Delete
  10. Suntem in secolul vitezei... oricat ne-am dori sa facem anumite lucrurile la momentul potrivit.. totul se deruleaza cu o viteza mult prea mare decat cea cu care eram noi obisnuiti... Stii vorba aceea: Grabeste-te incet!
    Mai bine mai tarziu decat niciodata... Fa-ti lucrurile in ritmul tau atata timp cat te simti bine si faci acele lucruri cu drag...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Adevarul e ca nici timp mult nu este pentru cate ne dorim sa facem, ai dreptate :)
      Multumesc, Adriana!

      Delete
  11. Ma mir ca oamenii abia acum observa cat esti de sincera si de directa.
    M-ai facut atat de curioasa, incat imi voi face si eu timp maine sa intru acolo. Nu pot sa cred ca un om atat de vesel astazi pare sa fie la pamant.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca au observat de mai mul timp :) Dar acum s-a ivit o ocazie sa mi-o spuna deschis. :)

      Delete
  12. Esti un om deosebit!.....ceva bun trebuie sa-ti iasa in cale!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Merci, Mona! Esti ca de obicei, foarte draguta.
      Cat despre chestii bune... Poate, cine poate sti?

      Delete