Acum două zile am întâlnit pe net o știre micuță despre Bulgaria. Despre valul de sinucideri din Bulgaria din cauza sărăciei.
Criza din ultimii ani a generat multe schimbări în societatea europeană. Schimbările majore se concretizează într-o sărăcire accentuată, cu precădere în statele din sud-estul Europei: Grecia, Cipru, Bulgaria, România.
Sărăcia, lipsa de orizont și stresul cauzat de acestea duc la depresii profunde. Statisticile din ultimii ani arată că rata sinuciderilor a crescut îngrijorător. România nu face excepție. Nu suntem încă pe primul loc. Pentru acest prim loc pare să se dea o bătălie acerbă între bulgari și greci.
Știrea respectivă mi s-a părut o diversiune și încă mai cred ca este câtă vreme nici noi, românii, nu stăm deloc bine la acest capitol.
Poate că nu mă revolta micul articol dar în el se menționa că psihologii bulgari, adunați într-o conferință la Burgas, avertizau asupra pericolului pe care îl constituie sărăcia și stresul care îi împing pe bulgari la sinucidere. Și îi îndemnau pe concetățenii lor să recurgă la psihologi atunci când constată că sunt deprimați și îi încearcă gânduri de sinucidere.
Deci oamenii, care sunt atât de săraci și debusolați intrând din cauza asta în depresii profunde, trebuie să aibă un singur gând: să meargă la psiholog.
Bulgaria este poate cea mai saracă țară a Uniunii Europene. Dacă sărăcia e atât de mare de unde bani pentru ședinte de psihoterapie?
Cândva mă gândeam că nu ar fi rău să urmez psihologia. Dacă însă astfel gândește un psiholog...cu siguranță nu era o meserie pentru mine. N-aș putea gândi atât de îngust, n-aș putea minți oamenii. Ce-i poți spune, ca psiholog, unui om care nu mai are nimic? Și care simte că viața sa nu are niciun sens și nu mai vede nicio ieșire din situația grea în care se află?
Sinuciderea este un act controversat. Un act prin care o persoană își provoacă propria moarte. Nu vreau să fac considerații despre sinucidere, nu sunt în măsură. Pot doar să spun că o văd ca pe un fenomen foarte complex și care nu înseamnă decât în rare cazuri o afecțiune psihiatrică, așa cum destul de simplist se vede și se judecă din afară. În ultimii ani sinuciderea a devenit o problemă socială gravă, greu de înțeles și de evaluat.
Cert este că sinuciderea există și niciun psiholog sau psihiatru nu pot ajuta în situațiile disperate. Sunt destul de rare cazurile când consilierea poate ajuta. Dar când oamenii nici măcar nu și-o permit?
Știu că și în România există aceeași problemă. Oameni rămași fără loc de muncă sunt zi de zi mai mulți. Oameni care nu-și găsesc de lucru, deși ca pregătire sunt chiar supracalificați, sunt foarte mulți și numărul lor tot crește. Aceste situații sunt receptate, resimțite ca un insucces personal fapt ce duce la depresii profunde în cele mai multe cazuri.
A îndemna acești oameni să meargă la psihoterapie când nu au cu ce să se descurce de pe o zi pe alta mi se pare o batjocură. Mai ales când tarifele pentru asemenea ședințe sunt la acest nivel.
Vorbeam de diversiune. Ce poate fi altceva când România se luptă cu aceeași problemă dar ne facem că discutăm despre Bulgaria? N-ar fi mai bine să vedem bârna din ochiul nostru?
Mai este vorba și despre o mare ipocrizie pentru că rezolvarea se află în cu totul altă parte, nu la psiholog/psihiatru. Poate că armatele de psihologi, căci în ultimii ani psihologii s-au înmulțit precum ciupercile după ploaie, ar trebui să se îndrepte cu avertizările către cei ce dețin puterea de decizie într-un stat. Acolo, la acel nivel, ar fi necesară o consiliere...
Armate de pshihologi, teologi, politicieni, care doar se hranesc pe ei insisi, in realitate nu misca un pai pentru ceilalti.
ReplyDeleteO seara buna!
Imi pare bine ca ai citit articolul, draga Robert. Stiu ca, din nou, e ceva greu de digerat... Despre un subiect delicat si, deocamdata, fara solutii.
DeleteO seara buna si tie!
Psihologii, psihoterapeuții, etc, sunt pentru cei bogați. Nu știu câți oameni își pot permite o aspirină la nevoie, că deja a devenit un lux chiar și un medicament banal, ce să mai povestim de psihoterpie sau consiliere psihologică?! Statul, da, statul ar trebui să ofere salarii bune acestor specialiști, iar bolnavii fără venituri să beneficieze primii de ajutor gratuit. Dar prevăd că și de-ar face statul acest gest, tot cei avuți s-ar strecura cumva să beneficieze de consultații și tratamente fără plată, că așa a fost mereu, sar la gratuități și când e vorba de excursii cu reduceri, etc, sunt primii, de parcă n-ar avea cât pentru mai multe vieți. Iar ceilalți plătesc pentru sănătate mai mult. Dacă au...E valabil, universal valabil. Trist...Un subiect care ar putea fi dezbătut în amănunt și te felicit că l-ai abordat aici. O seară frumoasă îți doresc!
ReplyDeleteAdaug doar că am auzit că se pot face progrese cu o consiliere psihologică de calitate, oamenii fiind îndrumați către domenii noi, în care pot face față mai bine, sunt încurajați să aibă mai multă încredere în ei și în ceilalți, să fie mai optimiști. Asta se poate, dar costă...mult.
DeleteAi dreptate, Mirela. Eu nici cand lucram nu mi-as fi permis tarifele care se practica. Am recurs la cea mai ieftina terapie, cea prin blog. Si a dat rezultate. Dar nu toti oamenii pot face asta. Unii de abia constientizeaza ca au o problema si asta uneori destul de tarziu.
DeleteSunt multi psihologi foarte buni, e foarte adevarat. Oricum, in articol eu nu pun la indoiala daruirea si pregatirea oamenilor din aceasta profesie. Mi se par insa multi iar potentialii clienti/pacienti relativ putini si fara mijloace financiare iar programele sustinute de stat sunt si ele cum sunt...mai mult inexistente.
Multumesc pentru apreciere!
Eu fac terapie gratuit. Am gasit un medic care, in baza trimiterii de la medicul de familie, ma vede de doua ori pe luna.
DeleteEsti norocoasa, Lavinia. Se mai intampla, dar ar trebui sa fie initiate programe serioase, speciale pentru cei multi care au nevoie.
DeleteInsusi Colegiul Psihologilor spune ca: "Pacienţii români pot beneficia de servicii de psihologie clinică, psihoterapie, consiliere psihologică sau logopedie doar dacă plătesc, întrucât CNAS nu încheie contracte cu cabinetele medicilor de profil, deşi zilnic sunt aproape opt sinucideri"...
Da, am gasit un doctor de treaba. A gasit o portita in sistem:) Nu mi-a explicat cum procedeaza. A durat mult timp pana l-am gasit dar vorba ceea, cine intreaba nu se rataceste.
Deletenu pot vorbi despre ceea ce nu am habar...dar sunt sigura ca fiecare meserie isi are scopul. Nu suntem noi insa in masura sa vedem comlpexitatea acestor joburi, dar sunt sigura ca a fi psihiatru aduce la fel de multe satisfactii sau stress ca alte meserii, spre exemplu statistician sau profesor, procuror sau medic generalist.
ReplyDeleteAm o prietena, aici, în Germania - care isi pierduse încrederea în propriile puteri, începuse sa se ascunda, sa-i fie frica sa intreprinda ceva sau chiar sa deschida gura. Acum doua luni ne-am intalnit în oras, pentru o cafea si povesti, ea a venit cu initiativa :) Stralucea! Parca întinerise! Mi-a destainuit despre teama care o doborâse si faptul ca a apelat la ajutorul unui psihiatru. Casa de sanatate a preluat costurile si rezultatul se vedea de la o posta! Tare mult m-am bucurat pentru ea.
Mai am o prietena, care in urma divortului nu si-a putut reveni prin forte proprii. A apelat deasemenea la ajutorul unui psihiatru si si-a reluat cheful de a trai si de a se bucura de viata. Ma uimeste de multe ori prin comportamentul plin de entuziasm si felul sanatos in care gandeste si actioneaza. O admir mult!
Cat priveste actul sinuciderii... mintea mea nu poate concepe asa ceva! Pur si simplu îmi este imposibil sa înteleg cum se poate ajunge intr-o astfel de situatie... Chiar aici, prin blog, am cunoscut o femeie tanara, frumoasa, cu copil de gradinita. Locuieste în Germania si sufera de doi ani de depresii... a incercat de cateva ori sa-si puna capat zilelor. Mi se rupe sufletul, dar zau nu stiu ce este de facut în asemena situatii.
Greutati avem, am avut si cu siguranta vom mai avea fiecare... si eu am trecut prin momente crude, poate mai crude nici ca exista... dar m-am ridicat, încercând sa refac ce se poate din viata si sa traiesc fiecare clipa cat pot mai frumos. Fara consultatii la psihiatru... Pur si simplu, cred ca forta exista în fiecare.
Ca bulgarii sau românii, ungurii sau nemtii inregistreaza numeroase cazuri de depresii si sinucideri, asta nu nputem noi sti. Eu nu cred nimic din ce scrie în presa de cancan - ca o statistica serioasa nu a emis niciun studiu pe aceasta tema...
Nu am vreo problema cu psihologii. Nu ei sunt de fapt subiectul articolului si nu m-am exprimat ca nu ar fi necesari.
DeleteNici nu am avut intentia sa arunc cu piatra intr-o breasla ci doar sa trag un semnal de alarma. Cu totul altul este scopul articolului. Sa arat ca ne scarpinam aiurea, si nu numai noi, romanii ci si vecinii nostri, bulgarii. Ca ne pricepem sa deturnam sensul unor actiuni in directia gresita. Ca se indica solutii inadecvate cand de fapt cu totul altele sunt problemele.
Sistemul e de vina dar nu doar cel sanitar ci tot sistemul nostru social. Un om iesit din orice sistem, care nici macar somer nu mai este si nu are asigurari, nu se mai duce la medic. Nu are posibilitati, totul trebuie platit. Iar depresia este ceva pe care multi nici macar n-o constientizeaza decat foarte tarziu cand nu prea mai sunt multe de facut.
Aici, in Romania, toate paturile sociale sunt afectate de somaj, de saracie. Nu exista bani pentu sedinte de consiliere, sunt servicii prea scumpe pentru romani. Fetele despre care spui si-ar fi revenit oricum. Oamenii care cad in depresie profunda si ajung la sinucidere rar isi mai revin. Cunosc cazuri in care chiar cu ajutor de specialitate nu s-a obtinut mai nimic. Doar o usoara ameliorare, nimic mai mult.
La sinucidere se poate ajunge mult prea usor. Cand omul nu vede nimic la orizont, cand nimeni si nimic nu-l ajuta, cand statul si-a luat mana de pe noi...se poate ajunge.
Nu toti oamenii au forta interioara de a trece peste greutati. Multi capituleaza foarte repede. Suntem atat de diferiti, Carmen... si reactionam in moduri complet diferite, uneori aberante.
Inainte de a scrie articolul am facut o documentare. Exista statistici publicate despre situatia sinuciderilor. Niciodata nu scriu ceva din burta, cum sa spune. Si nu din presa de cancan am citit.
Cat despre serviciile psihologice iata: "Pacienţii români pot beneficia de servicii de psihologie clinică, psihoterapie, consiliere psihologică sau logopedie doar dacă plătesc, întrucât CNAS nu încheie contracte cu cabinetele medicilor de profil, deşi zilnic sunt aproape opt sinucideri, avertizează Colegiul Psihologilor."...
Romania nu e Germania, din pacate.
Iti multumesc mult pentru comentariul amplu :)
Aceasta este o postare de jurnalist de atitudine care pune clar "punctul pe i".Îmbrăţişez ideile expuse cu atâta realism şi francheţe încât parcă nu mai am ce comenta.Sincer să fiu, nu voiam să găsesc aici aşa ceva, deoarece auzim zilnic de asemenea drame, dar viaţa trebuie cunoscută şi cu aspectele ei neplăcute, extrem de dure.Elly încheie textul cu : "s-au înmulţit psihologii precum ciupercile"...Eu cred că acelea..."parazite".Ca să închei totuşi cu un zâmbet, e drept... amar, aş adăuga la cele spuse de Elly că s-au înmulţit în egală măsură şi...astrologii care reprezintă o alternativă la o consultaţie la psiholog...
ReplyDeleteSincer nici eu nu voiam sa scriu asa ceva insa viata vine peste noi cu de toate. Si cu bune, si cu rele. Dar mai ales cu rele.
DeleteIti multumesc mult pentru comentariu!
Foarte adevărat ce spui. Eu merg puţin mai departe, afirmând că toţi cei care au funcţii de conducere în stat ar fi trebuit să fie obligaţi prin lege ca mai întâi să treacă pe la un cabinet psihologic, să i se evalueze capacitatea de a lua decizii în condiţii de stres. Abia apoi să i se încredinţeze nişte destine. Ei nu-şi dau seama că răspund pentru destinele unor oameni, nu se gândesc la asta.
ReplyDeleteÎn legătură cu actul suicidal, spun de la început că e nu numai disperare, ci şi laşitate în asta. Pe de altă parte, se spune că un om normnal îşi ia viaţa într-un moment de nebunie, pe când un nebun se sinucide într-o clipă de luciditate.
Pe când lucram la un ziar, mi-a trecut prin cap să mă duc la Spitalul nr. 9, să mă informez, pentru a scrie apoi un articol în care să sugerez cum ne putem sinucide, după ce fusese ales un preşedinte, fiindcă altceva nu ne mai rămânea de făcut. Trebuia să iasă o caterincă drăguţă. Ei bine, după ce am vorbit cu câţiva medici de acolo, când am vazut empatia acelor oameni, felul în care vorbesc despre pacienţi, mi-a trecut gândul...
Eu cred ca s-au inmultit toti cei care beneficiaza de pe urma suferintei umane, in diferite modalitati. Psihologii sunt doar o ramura. Populatia Romanieie e saraca si depresiva. Se stie asta. Si cu toate acestea, statul nu misca un deget. Dimpotriva, isi dovedeste incompetenta si dispretul fata de cetatean, punandu-i mereu noi taxe. De asta oamenii sunt agresivi, o agresivitate nu neaparat fizica, ci in special una verbala. Cei care nu is pot manifesta frustrarile sunt expusi sinuciderilor. Prea multa presiune e pe oamenii din tara asta.
ReplyDeleteFelicitari pentru articol, Elly! Sa ai o seara frumoasa!
Exact la ceea ce nu face statul am dorit sa ajung scriind articolul. Si pot sa spun, inca o data, ca m-a deranjat faptul ca se incearca o imbrobodire a noastra, incercandu-se tot felul de manevre, doar-doar uitam ca avemn barna in ochi. Si aratam spre altii... Presiunea pusa pe noi e foarte mare.
DeleteEu vorbesc chiar din punctul de vedere al unui om cu probleme. Sunt somer. Am si alte probleme care m-au bagat in depresie o vreme. Deci toate conditiile sa devin un candidat la sinucidere. Poate ca am fost norocoasa ca am stiut si am putut sa trec singura peste. Caci pentru sedinte de consiliere specializata eu nu as fi avut niciodata bani.
Multumesc pentru apreciere!
Pacat ca se ajunge la asemenea gesturi extreme... nimic nu e mai de pret decat viata... si pacat ca la noi sunt aceste idei preconcepute despre mersul la psiholog...
ReplyDeleteAdriana, draga mea, nu despre mersul sa ne-mersul la psiholog e articolul.
DeleteCi despre cu totul altceva...
Multumesc!
subscriu finalului tau...dar exista tratament?... :)
ReplyDeleteFoarte bine scris articolul!
Noapte buna, Elly!
Guvernantii nostri sa ne spuna. Ei ar trebui sa gaseasca tratamentul. Caci toata tara e bolnava...
DeleteMultumesc mult, Nicole!
foarte bun articolul! ai evidentiat exact ce era mai important! tare mi-e ca si asta o sa se transforme in ceva fara solutii precise!
ReplyDeletePai deja asta este... Deocamdata nu exista solutii. Dar ne prefacem ca le gasim ;) Exact unde nu trebuie.
DeleteMultumesc pentru apreciere, Mona!
Vreau, sincer vreau sa comentez, dar ma abtin! E prea dureros subiectul si apoi eu privesc lucrurile cu ochii omului de afara!
ReplyDeleteSeara buna Elly!
Minnie, iti apreciez franchetea. Si faptul ca stii atat de bine ca situatiile nu suporta comparatie.
DeleteIti multumesc!
Foarte bun articolul tau, dar ma tem ca reprezinta aceeasi zbatere a pestelui pe uscat, ca si articolele mele despre politica... Nu ne aude nimeni, iar singurul lucru pe care-l reprezentam noi pentru ei, este un procent intr-un grafic...din pacate.
ReplyDeleteIdeea cu mersul la psiholog este la fel de buna ca si invitatia lui Basescu, pe care o facea unei babe sinistrate dupa inundatii, sa-si faca asigurare pentru casa. Si i-o spunea aproape certand-o... Ca si cum babuta aia era de vina ca n-a avut jdemilioane sa faca o asigurare pentru caz de calamitate...
Da-i in ma-sa!!!
Poti sa crezi sau nu dar nu imi fac nicio iluzie ca articolul meu ar schimba ceva. E insa un semnal pentru cei dn jur, sa stie ce se intampla. Luati cu viata uitam ca langa noi oameni care si-au pierdut busola se zbat in chinuri care-i duc la sinucidere. Si presa scrie tampenii iar statul nu face nimic desi pe televiziuni trambiteaza tot felul de asa-zise masuri si programe sau mai stiu eu ce paleative care nu ajuta pe nimeni. Poate doar pe unii sa se mai pricopseasca.
DeleteDa, paralela cu batrana de la inundatii indemnata sa-si faca asigurare e perfecta. Exact asa suna indemnul sa apeleze la psiholog pentru un om disperat. Cand respectivul nu are nici ce pune pe masa si presiunea sociala si cea din propria familie e imensa...exact acolo ii sta gandul si are si mijloacele necesare. Eu am numit batjocura...acest indemn.
Merci pentru comentariu!
Februarie este peste tot in emisfera nordica luna cu cele mai multe sinucideri din an.
ReplyDeleteAsa o fi, Mihai, dar nu e vorba (doar) despre luna februarie si nu neaparat despre sinucideri... Problema e mult mai complexa si mai grava...
DeleteMultumesc!
Articolul este bun, dar stii cu cati copii din categoriile cele mai defavorizate lucrez eu?Nu sfac parte din categoria celor care profita de pe urma oamenilor sau al acelora care au aparut ca ciupercile...
ReplyDeleteAm 115 copii pe care ii tratez prin diverse metode, a caropr parinti sunt saraci si pe care ii consiliez gratuit.Uneori lucrez cate 10 ore benevol, iar cand vin acasa abia ma pot detasa de problemele acetsor oameni nepastuiti.
Ca sunt psihologi si psihhologi, asta este adevarat.Pot spune ca materialismul ii caraccterizeaza pe cei din noua generatie, dar un psiholog care doreste sa ajute , care se implica , face minuni.
Din pacate la noi mia exista mentalitatea ca daca mergi la psihiatru sau psiholog esti considerat nebun.Mantalitatea asta asta face ca multe cazuri sa nu fie depistate si sa se ajunga la sinucidere.Daca o depresie este tratata din primele sale faze , atunci raul e taiat din fasa, rareori se intampla ca pacientul sa nu constientizeze rolul terapeutului sau in evolutia sa...
Hai s-o spunem pe cea dreapta: daca am avea un sistem medical bine pus la punct, asigurari, oare s-ar mai intampla atatea nenorociri? Dar cata vreme am avut parte doar de guverne incompetente care s-au gandit la binele propriu farasa reuseasca sa puna la punct o minima industrie, un program de orotectie sociala eficient...Nu s-a facut mai nimic in tara asta...
Nu sunt economist , nu stiu solutia la problemele programelor de guvernare ,dar in ce tara omul trebuie sa isi cumpere aspirina cand merge la spital???
Ce doresc sa spun este ca suntem multi care muncim poe bani putini doar ca sa ne facem profesia ...Nu trebuie sa aruncam cu piatra intr-o breasla , cand intreaga societate este putreda!!!
Nu am avut intentia sa arunc cu piatra intr-o breasla ci doar sa trag un semnal de alarma. Cu totul altul este scopul articolului. Sa arat ca ne scarpinam aiurea, si nu numai noi, romanii ci si vecinii nostri, bulgarii. Ca ne pricepem sa deturnam sensul unor actiuni in directia gresita. Ca se indica solutii inadecvate cand de fapt cu totul altele sunt problemele.
DeleteSistemul e de vina dar nu doar cel sanitar ci tot sistemul nostru social. Nenorociri tot s-ar intampla pentru ca un om iesit din orice sistem, care nici macar somer nu mai este si nu are asigurari, nu se mai duce la medic. Nu are posibilitati, totul trebuie platit. Iar depresia este ceva pe care multi nici macar n-o constientizeaza decat foarte tarziu cand nu prea mai sunt multe de facut. Nu ma refer la cazurile care tin de psihiatrie.
Sa stii ca ai noroc sa lucrezi cu copiii. E poate mai greu dar si mai usor. In cazul unui adult stresat de saracie si de toate cele ce decurg de aici, ultimul lui gand este la o astfel de terapie. Nu mersul la psiholog este asociat cu problemele psihice ci sinuciderea, din pacate.
Si nu am dorit sa spun ca psihologii nu-si fac datoria, departe de mine acest gand. :) Doar ca modul de abordare a problemelor pe care le semnalez in articol e defectuos.
In incheiere am spus exact ce incerci a spune si tu. Vina pentru situatia grea creata o poarta statul, sistemul nostru social, in speta cei ce conduc tara asta. Prin inertia pe care o perpetueaza...caci nimic nu se schimba...de atatia ani...
Tu nu ai aruncat cu piatra dar uita-te peste comentarii....Cu exceptie celor venite din Occident mai toata lumea da vina pe psihologi, sau aproape toata lumea...
DeleteGandeste-tece copii au nevoie de asistenta psihologica permanenta? Sunt copii cu nevoi s[peciale pentru care Ministerul Sanatatii a hotarat ca o singura educatoare /ingritoare poate face la 8, ceea ce este aberant...Cu acele femei care fac si o parte din recuperare si ii ingrijesc am devenit deosebit deexigent.
Pentru ca la noi nu exista respect pentru persoana cu disabilitati..Exista o mentalitate idioata : "Daca nu 3 copii dintr-o grupa nu se pot misca , nu au nevoie de ajutor , deci ma pot duce la o tigara." Nu !!! Acesti copii au mereu nevoie de atentie....Ma lupt cu mentalitai de genul asta de ani de zile....
Si acum imagineaza-ti parintii care vin sa te intrebe de recuperare, de progresele copilului lor.Starea materiala este foarte precara in majoritatea cazurilor....Logopedie, hipoterapie, art-terapie, meloterapie si uneori , ( era sa fiuconcediat pana au inteles conceptul) recompense cu Junior, catelul meu...
Daca cu copiii este greu , dar satisfactiile sunt pe masura, cu parintii iti vine sa iei pusca si sa te duci la medicii iresponsabili din cauza carora s-au intamplat jumatate din aceste "accidente"...Parintii sunt stresati, sunt necajiti, se autoinvinovatesc.Si trebuie sa ii scot din aceasta stare si sa ii invat sa isi pretuiasca copiii.
Daca sistemul ar fi altfel, ce bine ar fi.....
Bine ai mai subliniat ca prea lesne ne sunt aratati cu degetul altii, in vreme ce problemele noastre.... parca nici n-ar fi! Romanii, vezi Doamne, sunt oameni cu psihicul tare si cu mult umor, n-au ei timp de depresii si sinucideri! Politica asta a abaterii atentiei mi se pare foarte aiurea...
ReplyDeleteDa...facem haz de necaz si ne trece orice durere...am gasit terapia-minune!
DeleteClar ca nu e asa si problemele acestea care mocnesc vor avea in timp influente negative in mersul societatii romanesti in ansamblu...
Si nimeni nu face mai nimic. Eu tot mai sper sa se si miste ceva.
Multumesc, Alex!
Am verificat. Se pare ca desi intr-adevar Bulgaria s-a aflat in ultima vreme la o pozitie mai sus decat Romania in ceea ce priveste rata sinuciderior, totusi situatia nici in Bulgaria nici in Romania nu e nici pe departe asa de trista ca in Belgia, unde pare a fi nenorocire, i-au depasit pana si pe unguri si japonezi, care de mult stateau in primele locuri din lume.
ReplyDeletePoate fi si cum spui legat de Belgia desi nu am gasit informatii. Oricum, pentru articolul meu ma interesau foarte mult tarile din sud-estul Europei, unde ne aflam si noi si unde criza a facut ravagii. Bulgaria se afla in continuare acolo, pe un loc fruntas. Bulgaria macar incearca cumva sa ia atitudine.
DeleteDar legat de asta eu ma asteptam ca si ai nostri sa ia atitudine. Probabil asteapta sa ajungem pe locul 1 in top si abia atunci...
Multumesc, Rudolph!
Foarte bun articolul! Cumva si eu privesc cu alti ochi treaba asta traind pe alte meleaguri insa sa trimiti omul la consiliere cand el nu are ce pune pe masa mi se pare de-a dreptul penibil!
ReplyDeleteEu nu stiu unde o sa ajungem dar nu cred ca o sa fie in viitorul apropiat mai bine....
seara faina!
Exact asta m-am gâdit şi eu încă de la primele rânduri ale articolului - cum să trimiţi omul să plătească şedinţe la psiholog când n-are bani de pâine?!Şi ce i-ar putea spune psihologul, cum l-ar ajuta? I-ar găsi un loc de muncă? I-ar plăti factura de căldură?
ReplyDeleteCred ca exista si in aceasta breasla oameni care isi fac treaba, ajuta fara a fi platiti si isi fac timp pentru asta. Dar sunt extrem de putini si nimeni nu-i ia in seama. Nu sunt cunoscuti pentru ca nu e o stire bomba, nu e breaking news... Un lucru obisnuit pentru societatea in care traim.
ReplyDeleteApoi, romanii sunt plini de prejudecati. In special despre mersul la psiholog/ psihiatru/ terapeut.
Daca te sinucizi si ajungi la spital, nu ti se ofera un terapeut din oficiu. Intr-unele spitale asa ceva e din domeniul Sf-urilor. Cand asta, intr-o tara civilizata, este o treaba cat se poate de serioasa.
Si la noi nici nu se fac angajari in institutii. Dau un exemplu pe care il putem confirma aproape 100% dintre noi. La angajare cand mergem pentru aviz la medicina muncii, ne consulta cineva? Ne ia probe de sange sa vada cum stam cu hemoglobina azi? Daca am luat micul dejun au ba? Daca vedem sa citim tabelul cu un ochi inchis? Cate kilograme avem? Daca suntem obezi sau nu... Nimeni! Nici un doctor care se ocupa cu asa ceva nu-si face treaba. Pune avizul sa te angajeze si daca suferi de ceva, toti incep sa dea vina unul pe celalalt.
Eu una de fiecare data cand m-am angajat si m-am dus la medicina muncii, asta am patit. Oi fi eu exceptia si restul medicilor isi fac treaba...
Cei de sus n-au timp ca gloata sa fie consiliata, sa se simta bine sau sa gandeasca liber sau mai rau! sa se elibereze de societate definitiv si de consumerism. Ar da faliment toate firmele lor!
La noi nici nu mai exista categoria oamenilor de mijloc. Sunt cei de sus si restul lumii.
Din pacate intreaga Europa pare a fi inghitita de aceasta criza. Sincer, nu vreau sa fiu rautacioasa sau sa scobesc rani adanci, dar de fiecare data cand Germania s-a implicat in istorie, totul a iesit o catastrofa. Poate ca in sinea mea caut sa arat pe cineva cu degetul la cum arata totul in zona euro.
Ma pot lipsi de euro, mi se pare ca ne-am afundat mult cascand gura si aruncandu-ne in aceeasi fantana, doar pt ca au facut-o si alte tari. Sigur, libera circulatie, dar as fi preferat sa-mi permit sa merg cu viza, frumos si legal, cu pasaport si toate cele, decat ca acum cu buletinul peste tot si degeaba. Ba mai mult, ne-am taiat creaca de sub picioare singuri si ne-am facut de ras peste tot cu tiganii. dar asta e alta mancare de peste.
deviez...
in orice caz, felicitari pentru abordarea subiectului!
o zi frumoasa!
Dintre tarile enumerate de tine, Romania o duce cel mai prost. In Grecia, cu toata criza si miscarile lor de strada (grecii sunt mult mai vehementi decat romanii), desi a scazut piata muncii si la ei, salariul mediu este de 1400 de euro. Am vazut un reportaj in care un domn in varsta iesise in strada si protesta pentru ca guvernul ii scazuse pensia la... 1100 de euro. chiar si Bulgarii o duc putin mai bine decat noi... cu tot valul lor de sinucideri.
ReplyDeleteCred ca stirea e doar o stire, preluata din fluxul de stiri international (am citit-o si eu pe AFP), nu o diversiune. Cel mult o sugestie macabra apropo de Romania...
Persoanele bolnave psihic au tulburari de comportament primavara, asa explicandu-se sinuciderile din aceasta perioada. Criza economica a inceput acum cativa ani.
ReplyDeletePS Poate ramane acest comentariu. Am mai postat unul si vad ca a disparut.
Daca statului (bulgar, roman sau de aiurea) i-ar pasa cu adevarat de populatie si de problemele pe care saracia le aduce, atunci oamenii probabil ar putea apela gratuit la psihologi. Maria ta, oamenii nu mai au paine! Atunci sa manance cozonac! Cam asa si cu psihologii... :((
ReplyDelete