S-a gândit oare cineva cum ar fi fost privite/tratate/receptate unele dintre personalitățile din trecut dacă ar fi trăit azi printre noi sau dacă pe vremea lor exista mass-media? Ce-ar fi însemnat ele pentru această adevărată industrie?
Mă refer la personaje precum Cleopatra, Alexandru cel Mare, Lorenzo Magnificul, Vald Țepeș sau poate Casanova... Fără putință de tăgadă viețile lor ar fi suscitat un mare sau un foarte mare interes.
Dar un personaj excepțional care a influențat și definit o întreagă epocă și care a intrat în atenția tuturor prin chiar nașterea sa, considerată un adevărat miracol, un dar divin...? Probabil interesul ar fi fost uriaș.
5 septembrie 1638, Franța. Să facem cunoștință cu Louis-Dieudonné. Pentru cine nu știe, Dieudonné se traduce prin "darul lui Dumnezeu". Ce nume mai potrivit pentru un moștenitor așteptat 23 de ani în uniunea dinastică dintre Ludovic al XIII-lea si Ana de Austria? Nașterea sa ar fi constituit un eveniment extraordinar pentru mass-media. Despre care s-ar fi vorbit luni de zile înainte și alte luni după...
 |
| Ana de Austria și Ludovic al XIII-lea - părinții lui Ludovic al XIV-lea |
Indubitabil, nașterea și mai ales viața celui care a devenit la doar 5 ani Ludovic al XIV-lea, căci despre el este vorba, ar fi hrănit simultan vreo zece tabloide și tot pe atîtea ori chiar mai multe emisiuni cu specific monden. Din fericire pentru personalitatea sa complexă, ar fi dat de mâncare si tuturor talk-shaw-urilor politice imaginate și neimaginate încă.
Nu mă credeți? Faceți un simplu exercițiu de imaginație. Amintiți-vă cu cât interes și cu câta emoție a fost așteptată și primită apariția micului moștenitor în familia regală britanică, fiul lui Kate și al Prințului William. Sau cu ceva timp în urmă căsătoria acestora. De către întregul mapamond, nu doar în Marea Britanie.
Însă în cazul lui Ludovic al XIV-lea toate evenimentele din timpul domniei sale dar și personalitatea sa ar fi fost reflectate la un cu totul alt nivel, exagerat, hiperbolizat.
De
ce asta?!? am fi tentați să ne întrebăm mirați, poate și puțin revoltați. Pentru ca avea cu ce, ar fi
cel mai simplu răspuns. Dar și cel mai firesc și adevărat. Totul ar fi fost exact pe măsura personalității sale excepționale.
 |
| Ludovic al XIV-lea - Portrete la vârste diferite |
E greu pentru noi să ne imaginăm redarea vieții sale zi de zi, cât de mediatizată, cât de comentată, cât de invidiată și de imitată ar fi fost.
Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare, a trăit până în 1715, deci 77 de ani. Dintre acești 77 de ani s-a aflat pe tron timp de 72 (șaptezeci și doi de ani!!). Unii oameni nici măcar nu trăiesc atât.
Deci timp de 77 de ani, dacă pe atunci ar fi existat presă și televiziune, acestea ar fi avut subiecte pentru articole și emisiuni toată aceasta perioadă ceea ce înseamnă că mai multe generații de jurnaliști și fotografi ar fi iesit la pensie dupa ce întreaga lor viață lor ar fi scris și brodat despre Regele Soare.
Am fi putut deci citi și privi despre nașterea secolului, botezul secolului, apoi, în 1660, uniunea cu Maria Tereza ar fi fost nunta secolului... Iar la recăsătorirea în 1683 cu doamna de Maintenon ar fi fost vorba de o a doua nuntă a secolului. Nenumăratele sale relații și infidelități ar fi ținut titlurile tabloidelor câteva zeci de ani deși, se spune că doamna de Maintenon, cea de-a doua soție, ar fi pus piciorul în prag și-ar fi spus: "Destul!". Bănuiesc că și dacă ar fi fost astfel, o reputație odată câștigată era greu ori pacat să fie pierdută, astfel că s-ar fi inventat mii de subiecte pe tema infidelității. Iar transmisiunile de la curtea sa, adică de la Palatul Versailles, ar fi fost ceva devenit banal, holurile acestuia fiind mai mereu pline de cabluri și reporteri...
Poate că Regele Soare ar fi fost ironizat pentru statura sa modestă de doar 1,62-1,63 m și pentru pantofii săi cu tocuri înalte meniți a-l crește în ochii supușilor; poate că perucile sale înalte, pudrate și exagerat de parfumate ar fi fost ridiculizate...la fel și mult prea multele aventuri și nenumărații copii, legitimi sau nu.
Însă nimeni n-ar fi putut să-i nege simțul politic, ambiția, inteligența, spiritul, faptul că iubea cu pasiune frumosul. Printre ironii, cu siguranță, toată lumea ar fi fost obligată să recunoască faptul că el a fost cel care a acționat întotdeauna în interesul Franței și a transformat-o într-un model european. Lui i se datorează dezvoltarea culturală a Franței și impunerea limbii franceze ca limba elitelor.
Marele Secol în care Regele Soare a luminat Franța a schimbat definitiv cursul istoriei europene.
Ludovic al XIV-lea, supranumit Regele Soare, a trăit până în 1715, deci 77 de ani. Dintre acești 77 de ani s-a aflat pe tron timp de 72 (șaptezeci și doi de ani!!). Unii oameni nici măcar nu trăiesc atât.
Deci timp de 77 de ani, dacă pe atunci ar fi existat presă și televiziune, acestea ar fi avut subiecte pentru articole și emisiuni toată aceasta perioadă ceea ce înseamnă că mai multe generații de jurnaliști și fotografi ar fi iesit la pensie dupa ce întreaga lor viață lor ar fi scris și brodat despre Regele Soare.
Am fi putut deci citi și privi despre nașterea secolului, botezul secolului, apoi, în 1660, uniunea cu Maria Tereza ar fi fost nunta secolului... Iar la recăsătorirea în 1683 cu doamna de Maintenon ar fi fost vorba de o a doua nuntă a secolului. Nenumăratele sale relații și infidelități ar fi ținut titlurile tabloidelor câteva zeci de ani deși, se spune că doamna de Maintenon, cea de-a doua soție, ar fi pus piciorul în prag și-ar fi spus: "Destul!". Bănuiesc că și dacă ar fi fost astfel, o reputație odată câștigată era greu ori pacat să fie pierdută, astfel că s-ar fi inventat mii de subiecte pe tema infidelității. Iar transmisiunile de la curtea sa, adică de la Palatul Versailles, ar fi fost ceva devenit banal, holurile acestuia fiind mai mereu pline de cabluri și reporteri...
Poate că Regele Soare ar fi fost ironizat pentru statura sa modestă de doar 1,62-1,63 m și pentru pantofii săi cu tocuri înalte meniți a-l crește în ochii supușilor; poate că perucile sale înalte, pudrate și exagerat de parfumate ar fi fost ridiculizate...la fel și mult prea multele aventuri și nenumărații copii, legitimi sau nu.
Însă nimeni n-ar fi putut să-i nege simțul politic, ambiția, inteligența, spiritul, faptul că iubea cu pasiune frumosul. Printre ironii, cu siguranță, toată lumea ar fi fost obligată să recunoască faptul că el a fost cel care a acționat întotdeauna în interesul Franței și a transformat-o într-un model european. Lui i se datorează dezvoltarea culturală a Franței și impunerea limbii franceze ca limba elitelor.
Marele Secol în care Regele Soare a luminat Franța a schimbat definitiv cursul istoriei europene.
De aceea faptul ca Regele Soare a trait acum peste trei sute de ani e o mare pierdere pentru mass-media. Incomensurabilă. Cinematografia ar putea însă recupera din plin. Un serial în genul celui ce-l are ca protagonist pe Suleyman Magnificul s-ar bucura de un imens succes.
Au mai scris pentru tema de astăzi următorii:
Mirela, Vania, Minnie, Kadia, Gabi, Adriana T., Diana, Alexandra Ali, Silving, Diana, Alexandra, Tina, Alexandr
_____________________________________________________
Această poveste cu parfum de istorie a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită îi aparține Alexandrei Ali.
Au mai scris pentru tema de astăzi următorii:
La Versailles mai există şi un portret al său, format mic, pictat pe când era copil, chiar pe când venea la putere ca "despot luminat" sau "monarh absolutist luminat".Deşi "l' État...c'était lui", deci totul gravita în jurul său, totuşi "Secolul Luminilor i se datorează.
ReplyDeleteDemne de relavat mai sunt şi petrecerile, balurile, spectacolele desfăşurate în serile de vară prin grădinile de la Versailles, cu nimfe, fauni, şi alte personaje mitologice, pentru că, treptat-treptat se redescoperea Antichitatea ca sursă de inspiraţie pentru mai multe arte...
Mulţumim pentru evocare! Nu e nevoie să vină televiziunile sau tabloidele! Ar deranja memoria istoriei! Şi nu se cade !
Numai bine !
:) Textul este doar un exercitiu de imaginatie si de aceea rigoarea nu-și are locul. E o doar o simpla fictiune inspirata din atmosfera Marelui secol pe care l-a patronat cu multa gratie si inteligenta dar si cu mana de fier, facand ca Franta sa devina cea mai mare putere a epocii.
DeleteSe pare ce expresia "Statul sunt eu" nu-i apartine desi i-a fost atribuita timp de secole :)
Multumesc pentru aplecarea asupra scrierii mele. O seara frumoasa!
Daca ar fi toti ca mine, presa mondena si show-urile tv cu si despre vedete ar da faliment. Nici serialele istorice nu m-au tentat niciodata. Insa povestile despre cavaleri, muschetari, regi, cardinali si regine scrise de Al Dumas, aventurile si intrigile de la curtea regilor Frantei, mi-au marcat copilaria si adolescenta.
ReplyDeleteLasa ca si eu sunt sora ta :)) Nu ma inghesui deloc. Daca mai vad cate ceva e absolut din intamplare. Seriale de genul nici macar atat. N-am vazut nicio secunda din Suleyman. Il cunosc pe actorul care-l joaca. Avea rolul principal intr-o telenovela vazuta acum vreo 3-4 ani, singura, ca sa vad si eu ce pot face turcii. Din Dumas am mai citit si eu. :)
DeleteDoamne, Elly! Si mai ziceai ca nu stii ce sa scrii! Cand ai scris atat de frumos! Mi-a placut enorm panta pe care a luat-o povestea ta. Foarte adevarat ca toti cei deja morti, dar inca destul de vii in mintea si vietile noastre datorita manualelor de istorie, romanelor, filmelor si picturilor au fost mari celebritati la vremea lor. V.V.I.P - very, very important people :)
ReplyDeleteO nota amuzanta, dar reala a povestii tale de astazi. Chiar ca ar fi curs rauri de cerneala pentru a scrie despre Louis XIV si despre toata viata sa. Foarte tare faza cu tabloidele! :)))) Mi-a placut mult, mult, mult de tot! Altceva nici nu stiu ce sa mai scriu/spun ... Ramane sa mai "rumeg" putin povestea ta.
Pupici multi :* si noapte buna!
Pai...am vrut sa scriu altceva. Epoca n-o cunosc atat de bine incat sa fiu capabila a plasa o poveste in ea.
DeleteMa bucur ca ti-a placut. Sper sa placa si altor cititori.
Multumesc mult si iti urez si eu o noapte buna, Alexandra! :)
Noi, acum, nu avem un Ludovic, dar îl avem pe Ponta I (întâi), cel pe care
ReplyDeleteîl putem lăuda cu reintroducerea statului poliţienesc în Europa. Ponta a reuşit
ce numai Gestapoul a reuşit: să oblige cetăţenii să-i primească pe oamenii Fiscului
în casă când vor cei din urmă. România va fi în curând precum Albania,
avem cu ce ne mândri. O fi având el mai mulţi cm în înălţime, dar statura lui de om politic e minusculă.
De altfel, tu cred că ai înălţimea nea Louis şi a lui Stalin: 1,63 m, şi n-ai apărut la niciun talk-show.
Încă. Şi televiziunile au de suferit, dar şi noi, telespectatorii...
Ce-ti veni cu Ponta?
DeleteUite ca nu stiam ca Stalin era si el foarte scund (am cautat acum, undeva scrie ca avea 1,60 m). Cam cat mine, ai dreptate, dar eu sunt femeie.
Inca ;) Mai este timp. Cand ma vor invita va anunt :)
Istoria Frantei ma fascinat mai mult decat intreaga istorie a Americi. Stiu ca este incomparabil, dar zau daca inteleg de ce ma atras asa tare? Si cand te gandesti ca acum, in lumea moderna francezii imi par asa ..... asa cum sunt ei! :))))))
ReplyDeleteFrumoasa povestea ta, mi-a placut !
Te pup Elly!
Asa...cum sunt ei :))) Nici nu stii cum m-ai amuzat. Nu ma omor nici eu dupa ei. Dar trebuie sa admit ca au merita foarte mari in diverse domenii: literatura, arte, gastronomie si altele.
DeleteMultumesc, Minnie :)
Elly, te-ai întrecut pe tine! Un secol de Franță mai înfloritoare ca oricând, un secol din care mass media nu numai că s-ar fi îmbogățit (în subiecte și bani!), ci ar fi încercat să pună și de-un Pulitzer, hahaha! :))
ReplyDeleteApropo-ul la Suleyman m-a dat gata, vai ce-au făcut și cu Magnificul, a ajuns, viteazul, purtător de intrigi de harem, cel puțin așa-mi spune mama, că n-am eu răbdare să urmăresc așa ceva. :D
Franța rămâne magnetică, cu un farmec de neegalat. Asta ȘI datorită unui excepțional monarh, Le Roi Soleil, nu numai champagne-ei, parfumului, cognac-ului fin, foietajelor, rouge-ului, pudrei, coup de foudre-lui, randevu-urilor (rendez-vous)...să mai spun?! Chiar și ”sutien” vine din franceză (soutien), dar și...jartieră (jarretière)! ;) ”Luxul s-a inventat în Franța, dar și subtilitățile amorului, care dau sens vieții” Există anumite experiențe pe care le asociem vieții de lux, contexte și detalii ce definesc prin simpla lor prezență un anumit standard de viață sau o ocazie specială: șampania, parfumurile exclusiviste, modă haute couture, cumpărăturile în boutique-uri elegante.
Și pentru că am văzut că s-a povestit de cei 162 cm regali, Napoleon avea 168 cm, deci tot un mare...scund! ;)
Mă bucur mult că ești mai bine, uite ce poveste excelentă (serios!) ai așternut aici, sunt fericită c-ai scris-o! Te îmbrățișez cu tot dragul! :)
Mi-a venit o idee interesanta si am dezvoltat-o. Sa scriu despre el sau sa plasez o poveste acolo nu m-am simtit apta zilelea acelea.
DeleteMultumesc, Mirela! :)
Nu erau foarte scunzi potrivit inaltimii medii de la acea data!
ReplyDeleteFoarte frumos si inspirat articolul! :)
Florenta renascentista a lui Lorenzo de Medici ar fi fost si mai potrivita pentru mass-media tabloidizata a prezentului. Il Magnifico insusi ar fi tinut capul de afis al ziarelor, ce sa mai vorbim de restul familiei - care a facut din orasul-cetate italian un punct de atractie pentru artistii vremii.
ReplyDeleteCred ca erau la fel de potriviti.
DeleteEu insa am avut ca tema pe Ludovic, nu pe Lorenzo Magnificul.
Aceste povesti au o tema care trebuie respectata. :)
Lăsasem un mesaj...dar parcă l-a inghitit nevăzutul. In fine, ziceam că exercitiul tau de imaginatie, pe mine, mă incântă foarte tare pentru că asa povestea documentată prinde ceva din tine şi spiritul tau. Asa ...imi place mie, ca temele propuse să treacă putin, măcar, si prin noi cei ce le evocam. Iar tu ai făcut-o perfect, intregind tabloul unei epoci despre care fiecare dintre cei ce au scris au incercat sa spuna ceva in plus. Şi ...cu adevarat...pare destul acum, desi , sigur ar fi enorm de multe inca. Chiar dacă, la inceput, am vrut a scrie despre Vatel, pentru a fi in concordanta cu strălucirea de la Curtea Regelui Soare, am preferat să intercalez momentul printre alte amănunte de care nu m-am putut lipsi. Frumoasa temă...oricum. Fug şi la Alexandra, pe care am citit-o pe fuga, dar atat cat sa simt ....cum spuneam, tabloul perfect.
ReplyDeleteMultumesc tare mult, Adriana :)
DeleteCitesc cu interes povestirile istorice. Nu stiam prea multe despre Regele Soare; doar ceva cancanuri.
ReplyDeleteCa monarhist declarat, ma bucur cand printii si capetele incoronate au reusit/reusesc sa-si tina rangul.
exista un film pe care l-am postat mai demult GENIAL despre louis 14-http://cybershamans.blogspot.ro/2011/10/le-roi-danse-114.html
ReplyDeleteFoarte frumoase temele acestui club, cu ocazia aceasta mai aflu si eu cateva lucruri din istorie. Imi place perioada aleasa, si sincer mi-as fi dorit sa fiu si eu o domnita in vremea aceea, doar pentru a purta macar o data rochiile acelea superbe.
ReplyDeleteBună dragă,Elly!
ReplyDeleteFrumoasă și interesantă povestea ta,mi-a plăcut foarte mult!
Îți doresc un sfârșit de săptămână cât mai frumos!
Pup cu mare drag!
ce frumos ai scris , Elly! nu-mi plac francezii, nu-mi place limba franceza insa povestea ta mi-a placut ...felicitari... :)
ReplyDeletesa ai o zi faina!
Oh, Elly drgaa, mi-a fost dor sa te recitesc (aproape doua saptamani n-am mai putut sa intru pe net, din lipsa timpului si alte banalitati). Si ma uimesti de fiecare data. Atat de bine ai scris povestea asta cum numai tu poti sa o faci. Stiam despre regele soare, dar nu m-am gandit niciodata sa fac un astfel de exercitiu de imaginatie. Pe atunci nu exista presa de scandal, dar scandalurile si barfele erau la mare cautare si pe atunci, se raspandeau intr-un alt mod.
ReplyDeleteTe imbratisez de revedere.
:) Amuzanta abordarea! Pe atunci functiona fara gres "telefonul fara fir"! :) Moda de la Curte era imitata oricum pe la curtile nobililor. Doar ca unii nobili se spalau ceva mai des decat cei care locuiau la Versailles.
ReplyDeleteDe-ar fi existat tabloidele pe atunci, si as fi trait in acea epoca sunt convinsa ca multe mi-ar fi iesit din atentie! Zau ca nu-i inteleg pe cei care citesc "tabloide"! Cum poate fi cineva interesat de viata unor oameni pe care nu-i cunoaste?!
De-ar fi existat tabloidele poate ca Regele Soare n-ar mai fi avut o domnie atat de lunga. :)
Seara minunata sa iti fie!
Cei de la icomedy cred ca s'au inspirat de la tine pentru Mikey Has si Mircea Badea aseara i'au adus pe Mihai Eminescu, Veronica Micle si I.L. Caragiale la un show pacatos :))
ReplyDeletechiar asa! Ralu are dreptate! :))
DeleteHa ! Mi-a placut ff mult articolul.Eu as fi fost probabil un mare consumator de articole de tabloide despre Regele Soare,pt ca si acuma consum cu placere diverse reviste despre aristocrati simauit mai ales la poze,adica nici nu ar fi fost nevoie sa stiu sa citesc asa la un nivel prea avansat la vremea Regelui Soare,(ca nu cred ca as fi facut eu parte cumva dinvreo clasa de intelectualilaacea vreme,maidegrabaas fi fost servitor pe undeva probabil,sper totusi ca la oras,nu la tara sa ma puna sa merg cu vaca sau cu gastele la pascut,sau poate asa sa fi fostangajat poate om de serviciu necalificat la vreo manastire,daca ma vedeau asa mai plapand si i se facea cuiva mila de mine sa nu ma puna la munca campului).
ReplyDeleteEsti tare simpatic, Rudolph, ca de obicei. Si amuzant.
DeleteMultumesc. Ma bucur ca ti-a placut.
Nu-mi place ce-a ajuns mass-media in zilele noastre.
ReplyDeleteChiar in perioada cu Parfumul curții Regelui Soare am vazut la televizor filmul Cei trei muschetari si am simtit parfumul acelei epoci in care nu mi-ar fi placut sa traiesc.
Weekend minunat!
Elly, eu sunt defecta rau! Cred ca sunt singurul om de pe planeta care nu a acordat nici macar 10 secunde de gandire "marelui eveniment". S-a nascut un copil. Asa, si? In fiecare secunda se nasc mii de copii. Ce va reprezenta el pentru viitorul lumii (daca va reprezenta ceva), ramane de vazut, insa nu acum.
ReplyDeleteMi-a placut felul in care ai intors povestea...
Eu vorbesc despre un copil care s-a nascut acum aproape 400 de ani...si-a murit deja de 300 de ani.
DeleteNu stiu despre care vorbesti tu :)
Zilele acestea "am fost şocat" să constat cât de des este utilizată expresia aceasta în mass-media.
ReplyDeleteA apărut o nouă maşină? Citeşti: "Vei fi şocat să o vezi"! O supervedetă şi-a arătat sfârcul "neintenţionat", pe scenă? Citeşti: "Vei fi şocat să vezi oimaginea"! Are loc un accident? Citeşti: "Vei fi şocat să vezi filmarea"!
Nimic nu mai este banal, normal , ... Este o teribilă foame de rating!