Mereu altele...

http://dragosteoarba.blogspot.com/2013/11/mereu-altele.html

[republicare]

N-avea decât douăzeci și cinci de ani și...cam atât. Nici nu știa cum de Paula îl convinsese să o ia de nevastă. Se lăsase așa, pe mâna ei, și, mai ales a mamei lui care spunea că voia să-l vadă mai repede la casa lui. Se trezise, dintr-o dată, la biserică, împins de o forță mai puternică decât el. El ginere, ea mireasă. Nuntă cu dar și cu prea mulți invitați, parcă.

De fapt știa cum se întâmplase, dar se simțea oarecum mai bine autoamăgindu-se. Fata era ceea ce se chema o partidă bună căci nici nu se făcuse nunta și deja ai ei îi dăduseră ca zestre un apartament de trei camere. Dumnezeu știa cum reușiseră, cu ce relații.

Geo Costiniu in filmul Septembrie (1978)

Să primești așa, de pe-o zi pe alta, apartament, și nu oricum. și nu oriunde, ci în unul din cele mai noi blocuri din cel mai nou cartier al orașului, nu era la îndemâna oricui. În acel an, 1980, pentru așa ceva, pe căile firești, alții așteptau cu anii.

Nu prea locuiau în apartament. Paula luase la facultate, el rămase acasă.
Îi găsiră rapid și lui un alt loc de muncă, mai bun. Și socrii îi dădură de înțeles că se putea și mai mult dacă totul avea să meargă bine.

Radu n-avea prea multe în cap. Sau, mai corect spus, în capul lui erau cu totul și cu totul altele: prieteni mulți, sport, căci încă mai juca tenis de masă la care câțiva ani fusese foarte bun, concurând și câștigând multe campionate și...altele.

Altele, mereu altele. Îi plăcea noutatea. Înalt, brunet, cu umeri largi și șolduri înguste, posesor al unui superb profil grec, Radu era și șarmant, amuzant, plin de viață, de neastâmpăr. Femeile picau ca muștele, nici nu observau că e insurat. 

În 1978 rulase în cinematografe și făcuse furori filmul Septembrie. Mulți și mai ales multe îi spuneau că seamănă aproape perfect cu vedeta filmului, cu Geo Costiniu și nu era deloc o exagerare.  

Nici nu se uscase cerneala pe certificatul de căsătorie și, în adâncul sufletului, regreta deja pasul făcut. Juca zi de zi o comedie. O juca bine căci nimeni nu observa, Paula nici atat.
Fiecare anotimp îi adusese, de când se știa, alte și alte noi iubite și, mai nou, amante. Nu le ținea decât poate o lună, poate trei-patru, cel mult. Se învățase așa. Unora le plăcea o haină nouă, o casă nouă, lui o femeie nouă. Uneori iubitele se suprapuneau și câte două-trei. Se plictisea însă repede iar de când se însurase era și mai ușor să scape de ele.

Era clar că se legase prea devreme...înainte de a fi terminat de colindat pe nenumaratele poteci vesele ale vieții pe unde e bine să o faci singur. Căsătoria nu-i aducea nicio bucurie. Nu-și iubea nevasta, n-o iubise niciodată.

Era doar o relație comodă și avea suficiente avantaje încât să nu dorească să se schimbe nimic. Din prea multă dragoste, Paula însista să facă și el o facultate și chiar îl ajută să se pregătească cât de cât pentru admitere. Trei ani aveau să fie colegi: ea la ingineri, el la subingineri.

Geo Costiniu in filmul Septembrie

O luă și pe asta nu ca pe o provocare, ci ca pe o noutate. În rest n-avea de gând să schimbe nimic chiar dacă  aveau să locuiască acolo împreună. 

Trei ani a cunoscut profund pe aproape toate colegele și prietenele Paulei dar și pe multe altele. Orașul în care erau studenți era suficient de mare ca sa aiba permanent o nouă amantă.  Și câtă vreme Paula, îndrăgostită orbește  părea să nu observe...mergea înainte.

Câțiva ani după facultate, reîntorși în orașul lor, tabloul se prezenta identic. Radu avea în continuare alte noi amante. Aproape toate fetele și femeile mai atrăgătoare sau mai rele de muscă din oraș trecuseră prin patul lui doar că, între timp, începuseră să ajungă, în sfârșit, zvonuri la urechile Paulei. Poate dacă ar fi reușit să rămână însărcinată, să facă un copil, nu i-ar mai fi păsat nici ei de infidelitățile lui însă nu se întâmplase. Câteva analize discrete dovediseră că ea era cea care nu putea avea copii. Atunci când el, agasat de prezența unei întregi armate de păpuși de care se tot împiedica prin tot apartamentul, îi propuse într-o zi să înfieze unul, ea nici nu vru să audă. Nu știa decât că-și iubește bărbatul. Nu prea mai știa însă cum să-l țină lângă ea oricât de mult închidea ochii. 

Ocazia sosi. Nesperată. După revoluție, curajoșii sau după unii chiar inconștienții, începură să demareze mici afaceri. Comerț, în principal. Ambițioasă, Paula se gândi că o afacere ca asta n-ar fi chiar un copil dar tot ar fi ceva. Și-n plus, găsise soluția să-l lege mai tare. Fiindcă el fu cam sceptic în privința succesului unei afaceri, Paula care atât așteptă, deschise firma pe numele ei și se asocie cu încă o familie. Cum erau printre primii în oraș lucrurile mergeau bine, chiar foarte. Atât de bine încât începu să le pună bețe în roate asociaților. Fără remușcări, scăpă de ei repede.

Sperase că succesul afacerii o să-l ambiționeze și pe el și va uita de aventuri. Radu se implica cât putea dar nu de dragul afacerii ci al banilor care veneau și tot veneau. La fel cum veneau și femeile în viața lui. Altele noi mereu...fiecare cu parfumul ei de noutate.

Altele, altele... încât în disperare Paula începu să-l amenințe că-l lasă fără nimic dacă o părăsește cumva. Apartamentul era pe numele ei, firma la fel... O urâse puțin dintotdeauna, acum o ura din adâncul sufletului. Radu începuse să se simtă prizonier într-o colivie aurită din care în unele nopți visa că evadează. Ar fi dorit să-și fie propriul stăpân însă iubea prea mult confortul, banii...

______________________________________________

Poveste scrisă pentru o temă din Clubul Condeielor Parfumate dar și ca un omagiu adus unuia dintre fermecătorii ecranului românesc. Poate cel mai fermecător actor român - Geo Costiniu (23.04.1950 - 11.11.2013). Când am scris-o, în 22 septembrie a.c. (ce ironie a sorții!) nu gândeam că va pleca atât de curând dintre noi.

Odihnească-se în pace!