:) Bilutele acestea albe le insiram pe ata cand eram mici. La asemuiam cu margaritarele din povesti :) Erau tare frumoase...si mi-am amintit de copilarie de aceea am creat o atmosfera de basm pentru ele :)
Spre norocul nostru, putem atinge măcar...virtual :) aceste fructe sferice, mici, care formează o compoziţie multicoloră atrăgătoare, deoarece ele se situează de partea accesibilă, aşadar...neîngrădită. Numai bine !
Ţi-am mai spus: ieşi în pragul casei, faci poze cu o conservă şi gata postarea! Şi nici măcar nu i-ai surprins pe Snow şi căţel (cum îl cheamă, Gogu sau Piţurcă?)...
Avantaj eu :) Nu e chiar asa de simplu. Uneori fac 30-40 de fotografii si abia de pot alege doua-trei care sa fie potrivite sau reusite. Snow cu alta ocazie :) Am sa le transmit ca ti-e dor de ei ;)
Hurmuz se numeste acest arbust. Se poate gasi si in garduri vii mai putin sofisticate. Arata frumos la inceputul verii cand e inflorit (are niste flori alb-roz foarte interesante) si acum, toamna, cand e plin de margaritarele (bilutele albe). Eu am cateva fire in gradina.
Am ales pentru postare titlul unei povesti si am dorit ca si fotografiile sa aiba aparenta unei atmosfere de basm... :) M-am gandit mult daca sa fac asta sau nu...dar ma bucur ca iti place. Multumesc, Larisa. :)
Cand eram mici bobitele albe care cresteau in gardul viu (de la vreun arbore mic care se nimerise pe acolo ) si care erau otravitoare (huhu) erau cele mai bune pocnitori! Ne placea sa adunam sa le aruncam pe jos si sa le calcam, evident [ ce mai joaca]. In schimb, cu macesele statea altfel treaba. ele erau culese spalate, uscate si puse la pastrare pentru ceai:).
Da, si noua ni se spunea ca sunt otravitoare si chiar sunt, ai dreptate. Noi le insiram pe ata, in loc de margele. Dar pe cele mai mari si mai pufoase le spargeam si noi ca sa pocneasca :) Stii ca n-am baut niciodata ceai de macese? Poate fiindca am de unde sa culeg :) Multumesc, Rux!
Pacat ca nu se pot pastra, ai dreptate, Dani. Si mie mi-ar placea foarte mult sa se poata. Ar fi o idee foarte buna sa poata fi folosite pe post de decoratii de Craciun. Multumesc. :)
Pe alea albe, desi toxice, ori le spargeam sub talpa, ori le trageam dupa fete cu "pustile" din tuberman(tub de plastic pentru vechile instalatii electrice).
M'ai facut sa'mi amintesc de primii ani, cand stateam inca la bunici...si ma jucam cu ceilalti copii cu macese, le insiram, ne bateam cu ele...spuneam povesti despre ele... :)) Frumos :)
In copilarie, zona unde locuim era impanzita cu garduri vii purtatoare de bobite albe! Erau o frumusete: multe si dese! Acum... s-au cam dus... Le-au distrus "veneticii". :) Noi le ziceam "nebunele" si le pocneam de zor sub talpa pantofilor! In curtea scolii aveam maces... Era dezastru cand apareau fructele! Toti ne tineam gulerele lipite de gat, de teama sa nu ne alegem cu semintele de macese pe piele! Ingrozitor de "mancacioase" sunt, cu pufii lor mici! Era distractia preferata, in recreatii! :)) Seara minunata sa iti fie!
Cand eram copil, munceam sa insir pe ata bobitele albe, ma jucam cateva clipe cu ele, apoi le calcam in picioare, fericita ca pocneau. Nu am gasit anul acesta, ca nu imi cresc in casa tufe, insa tie iti pot spune ca si acum imi place sa le calc in picioare. :)))
....ehehe, să se înşire. Şi frumusetile astea şi altele!
ReplyDelete:) Bilutele acestea albe le insiram pe ata cand eram mici. La asemuiam cu margaritarele din povesti :) Erau tare frumoase...si mi-am amintit de copilarie de aceea am creat o atmosfera de basm pentru ele :)
DeleteO salba de culori!
ReplyDelete:) Merci, Ileana.
DeleteSpre norocul nostru, putem atinge măcar...virtual :) aceste fructe sferice, mici, care formează o compoziţie multicoloră atrăgătoare, deoarece ele se situează de partea accesibilă, aşadar...neîngrădită.
ReplyDeleteNumai bine !
Cresc langa un gard de plasa de sarma, asa este... :)
DeleteAzi le-am fotografiat. Am zis sa le prind eu inaintea gerului ;)
Multumesc! :)
Ţi-am mai spus: ieşi în pragul casei, faci poze cu o conservă şi gata postarea!
ReplyDeleteŞi nici măcar nu i-ai surprins pe Snow şi căţel (cum îl cheamă, Gogu sau Piţurcă?)...
Avantaj eu :) Nu e chiar asa de simplu. Uneori fac 30-40 de fotografii si abia de pot alege doua-trei care sa fie potrivite sau reusite.
DeleteSnow cu alta ocazie :) Am sa le transmit ca ti-e dor de ei ;)
Ce frumos!
ReplyDeleteLe pot imprumuta pentru un shooting!?:)
Pop Elly!
Cum sa nu? Vrei sirag doar din margaritare sau si cu bobite rosii? Gherghinele s-ar potrivi de minune :)
DeleteAm vazut iuntr-o curte o minune de arbust cu asemenea bilute ,ca nu ma dumiream cesunt.Asa ca aici la tine sunt in cunostinta de cauza.
ReplyDeleteHurmuz se numeste acest arbust. Se poate gasi si in garduri vii mai putin sofisticate. Arata frumos la inceputul verii cand e inflorit (are niste flori alb-roz foarte interesante) si acum, toamna, cand e plin de margaritarele (bilutele albe). Eu am cateva fire in gradina.
DeleteImi place efectul care l-ai adaugat pozelor. Da o nota de mister si se potriveste parca cu cadrele surprinse. Fain tare! Happy WW Elly!
ReplyDeleteAm ales pentru postare titlul unei povesti si am dorit ca si fotografiile sa aiba aparenta unei atmosfere de basm... :) M-am gandit mult daca sa fac asta sau nu...dar ma bucur ca iti place.
DeleteMultumesc, Larisa. :)
Foarte frumoase imaginile!
ReplyDelete:) Mersic.
DeleteCand eram mici bobitele albe care cresteau in gardul viu (de la vreun arbore mic care se nimerise pe acolo ) si care erau otravitoare (huhu) erau cele mai bune pocnitori! Ne placea sa adunam sa le aruncam pe jos si sa le calcam, evident [ ce mai joaca].
ReplyDeleteIn schimb, cu macesele statea altfel treaba. ele erau culese spalate, uscate si puse la pastrare pentru ceai:).
Happy WW draga Elly!!
Da, si noua ni se spunea ca sunt otravitoare si chiar sunt, ai dreptate. Noi le insiram pe ata, in loc de margele. Dar pe cele mai mari si mai pufoase le spargeam si noi ca sa pocneasca :) Stii ca n-am baut niciodata ceai de macese? Poate fiindca am de unde sa culeg :)
DeleteMultumesc, Rux!
Ei, biluţele albe tare mult îmi plăceau, erau nişte mărgeluţe perfecte!
ReplyDeleteDa, cred ca toti copiii se joaca cu ele pe post de margele :)
DeleteFoarte frumoase mărgele naturale.
ReplyDeleteSă ai parte de o noapte liniștită și faină.
Cele mai frumoase. Pacat ca nu pot ramane asa pe termen nelimitat.
DeleteMultumesc, Liviu.
Minunat! Ai creat atmosfera povestilor!
ReplyDeleteHappy WW!
Daca am reusit ma bucur, Nicole.
DeleteMa bucur si ca ai reaparut :)
Te pup!
Ei, da :) Margele naturale :) Pacat, ca nu se pot pastra ... Ce ghirlande splendide alb-rosii ar iesi pentru Craciun ...
ReplyDeletePacat ca nu se pot pastra, ai dreptate, Dani. Si mie mi-ar placea foarte mult sa se poata. Ar fi o idee foarte buna sa poata fi folosite pe post de decoratii de Craciun.
DeleteMultumesc. :)
Ma asteptam sa citesc o poveste... :))
ReplyDeleteDar si margelutele mi-au colorat ...noaptea! :)))
pupici!
N-avem voie povesti. Doar e miercurea fara cuvinte ;)
DeleteM-ai facut sa zambesc si-ti multumesc. Noapte buna!
Pe alea albe, desi toxice, ori le spargeam sub talpa, ori le trageam dupa fete cu "pustile" din tuberman(tub de plastic pentru vechile instalatii electrice).
ReplyDeleteCunosc genul ala de tub. In podul casei instalatia se afla bagata prin el :)
DeleteVoi, ca baietii :)) Iar noi, fetele, cu margelele, ca fetele ;)
M'ai facut sa'mi amintesc de primii ani, cand stateam inca la bunici...si ma jucam cu ceilalti copii cu macese, le insiram, ne bateam cu ele...spuneam povesti despre ele... :)) Frumos :)
ReplyDeleteIn copilarie, zona unde locuim era impanzita cu garduri vii purtatoare de bobite albe! Erau o frumusete: multe si dese! Acum... s-au cam dus... Le-au distrus "veneticii". :) Noi le ziceam "nebunele" si le pocneam de zor sub talpa pantofilor!
ReplyDeleteIn curtea scolii aveam maces... Era dezastru cand apareau fructele! Toti ne tineam gulerele lipite de gat, de teama sa nu ne alegem cu semintele de macese pe piele! Ingrozitor de "mancacioase" sunt, cu pufii lor mici! Era distractia preferata, in recreatii! :))
Seara minunata sa iti fie!
noi si acum le insiram pe jos si calcam pe ele, pt ca pleznesc...haios! si lui bebe ii place sa le striveasca :))
ReplyDeleteCand eram copil, munceam sa insir pe ata bobitele albe, ma jucam cateva clipe cu ele, apoi le calcam in picioare, fericita ca pocneau. Nu am gasit anul acesta, ca nu imi cresc in casa tufe, insa tie iti pot spune ca si acum imi place sa le calc in picioare. :)))
ReplyDelete