Început de noiembrie, o dimineață din studenția mea. M-am trezit cam târziu, m-am pregătit cât de repede am putut și asta fără oglindă. Mi se mai întâmplase, îmi cunoșteam bine trăsăturile. Cu creionul de buze mi-am desenat un contur cât de corect am putut.
Am uitat sa menționez ca atunci cand am vrut sa aprind lumina...nu era curent. Prin acel semîntuneric am tras o linie subțire și pe sprâncene, cu dermatograful, pentru ca aveam impresia ca le pensasem cam prea subțiri ultima data. Toate bune și frumoase. Am plecat, pe fugă, la facultate. Cred ca am avut o zi foarte încărcată incat nici timp sa ma privesc în vreuna dintre oglinzile aflate pe la toaletă n-am avut. Abia reîntoarsă, cand m-am privit in oglindă, am înlemnit. Linia de pe sprâncene o desenasem cu creion dermatograf...verde, un verde crâncen. Nu am sa știu vreodată daca observase cineva acel verde oribil.
Întâmplarea asta ciudată și oarecum amuzantă, e o dovada că, fie in ochii celorlalți micile noastre defecte nu au importanța pe care le-o atribuim noi... fie că pentru ceilalți nu contăm atât pe cât ne imaginăm în sinea noastră...
Ce-am face oare fără oglinzi? Am putea rezista?
Sigur, mă întreb asta, așa, că avem. Daca ar fi după un
cataclism, sau ceva de genul...nu ne-ar mai trebui nimic, am fi fericiți
doar fiindcă trăim. Preț de doar câteva zile, probabil. Apoi, dupa trecerea șocului, le-am resimți
acut lipsa.
Cum
ar fi o lume rămasă brusc fără oglinzi? La propriu, ar fi destul de dificil să ne aranjăm coafura, sa ne fardăm... N-am putea să aruncăm o
privire de ansamblu asupra persoanei noastre când încercăm niște haine...
Magazinele ar avea mult de pierdut fără oglinzi. Și poate că am
pierde unele experiențe sau am avea parte de altele surprinzătoare. Precum cea a mea de mai sus.
La figurat însă...
De multe ori ma gândesc că oglinzile ar trebui să existe doar în interiorul nostru. Să ne ghideze în
viață pe drumul drept, să ne ajute să ne vedem exact așa cum suntem. Sau
măcar pe aproape... Să fie ca un fel de conștiințe.
Totuși, într-o lume care pune tot mai mult și mai insistent preț pe aparențe, nu există nicio șansă ca oglinzile să dispară...
Ce se întâmplă cu comentariul meu?
ReplyDeleteE aiurea ceva aici! Poate eu! Repet comentariul. Prima oară, nu l-a acceptat.
DeleteToţi oamenii se uită în oglindă până în 18 ani. Fetele rămân cu această plăcere şi după această vârstă, dar mulţi băieţi nu se mai uită în oglindă decât când se bărbieresc.
Nu stiu ce s-a intamplat, nu e nici la Spam. Eu am patit-o intr-o vreme pe multe bloguri WP. Nu puteam publica comentarii cu gravatar ci doar cu profilul de Twitter...
DeleteS-a remediat dar tot n-am aflat care e a fost problema.
Am sa te contrazic putin. In ziua de azi cunosc multi barbati, mai tineri sau mai putin tineri, care sunt foarte preocupati de cum arata in oglinda. Poate cunosc eu cam multi metrosexuali :)) Deci s-au mai schimbat lucurile :)
*lucrurile :)
DeleteFata cu sprancene verzi! In jurul tau - daca nimeni n-a comentat - se pare ca erau oameni care-si folosesc capul si pentru altceva decat sa nu le ploua in gat! Poate asa ai vrut tu; nu? :)) Asa zic, ca am vrut, cand ceva nu-mi iese - in cazul culorii parului sau a croielii hainelor. ;)
ReplyDeleteOooo... mie nu-mi place oglinda! Deloc nu suntem prietene! Mi-ai dat o idee de "articol". Multam!
Noaptea linistita sa iti fie! Pupici!
Poate n-au observat sau poate erau preocupati de altceva si ei. Sau poate si-au spus ca asa am vrut eu ;)
DeleteAm sa vin sa vad articolul de indata ce ma mai eliberez :)
Ma bucur ca te-am inspirat, Diana draga!
:)) La mine se intampla exact invers, se observa orice detaliu insignifiant. De exemplu, o colega a remarcat anul trecut la serviciu ca am un fir alb crescut la spranceana dreapta si e cazul sa scap de el ca sunt fata tanara. :)) Noroc ca aveam oglinda la mine(nu plec niciodata fara ea), m-am uitat repede, am constatat ca avea dreptate, am scos penseta si am procedat in consecinta. :P
ReplyDeleteNice, cred ca atunci cand cineva nu stie ca are o problema este foarte relaxat si natural asa ca posibil sa nici nu fi observat nimeni. Nu aveam nici oglinda la mine. La 19 ani nu-mi intrase inca in obicei si, in plus, plecam pe fuga (eu ma trezesc greu dimineata si-s mereu in criza de timp), doar cu mapa cu ce-mi trebuia si atat. Nu umblam eu atunci cu poseta dupa mine. ;)
Delete....de unde si zicala: "Asta nu are oglinda acasa!"
ReplyDeleteNu ma refer la tine ci la persoanele sleampete care nu dau nici doi bani pe felul cum arata! :))
Exista si din acestea, ai dreptate, Minnie :)
DeleteAdevarul este ca nici o oglinda nu poate compensa ceea ce vine din interior. Si iar ai dreptate, perceptia altora despre noi este cu mult diferita fata de ceea ce credem sau asteptam! :)
ReplyDeleteAsa este, am ajuns la aceasta concluzie de mai multe ori de-a lungul anilor. Adevarul e ca am devenit mult mai relaxata, aveam candva impresia ca cei din jur sunt cu mult mai critici. Nu-i asa decat in cazuri exceptionale.
DeleteMerci, Radu!
Amuzantă (azi!) amintire! Pe scurt: odată a trebuit s-o atenționez pe o profesoară că are un...ei da, un muc uscat pe nas. Mare, vizibil...Scuză expresia, dar e adevărul gol goluț. Știi cât mi-a fost de recunoscătoare?! Serios, m-a iubit din momentul acela, că nu eram noi prea apropiate. Și mi-a spus:”e ultima dată că nu folosesc oglinda înainte de-a intra la oră, în clasă”. Una e să ai sprâncenele verzi, și alta e să...Mă opresc aici.
ReplyDeleteFoarte plin de semnificații articolul tău, pe lângă oglinda obișnuită, trebuie să avem și oglinda interioară, e extrem de prețioasă.
Succes azi în tot ce întreprinzi, Elly dragă! :)
Amuzanta, asa este. :)
DeleteCu profesoarele mai aveam si noi intamplari intrucatva asemanatoare. Insa...nu prea aveam curajul sa le spunem. Bine, ceea ce-a patit profa ta este chiar ceva delicat.
De multe ori gasim intelesuri adanci in fapte foarte putin importante aparent.
Multumesc, Mirela, Te pup!
In caz de extrema urgenta, tot s-o gasi vreun colt de geam care sa ne arate daca ne-am transformat sau nu in monstri.
ReplyDeleteExact. Sau vreun luciu de apa...
DeleteAm uitat sa preciez, in opinia mea este o dovada de respect de sine sa iesi aranjat, decent, ingrijit, cu tenul curat, cu parul pieptanat, cu hainele in ordine, in societate. Si de respect pentru ceilalti. Poate sunt eu exagerata, poate am pretentii prea mari, dar o persoana, fie ca e barbat, fie ca e femeie, nu poate iesi oricum pe strada. Ne respectam pe noi si ii respectam pe ceilalti.
ReplyDeleteEste adevarat, neglijenta in tinuta denota lipsa de educatie dar si de respect fata de cei din jurul nostru.
DeleteEu ce sa zic? Ziceam ca iesisem aranjata, doar ca pe aproape intuneric nu era chiar simplu sa te pregatesti asa cum trebuia. :)
Nici nu stiu din ce punct de vedere as lua acest articol. Intr-adevar exista persoane care sunt suparate cu oglinda... poate m-am innumarat si eu printre ele... la unele e scuzabil prin modul de viata alert... iar altele care au o stima de sine exagerata pe care nici oglinda interioara nu le mai foloseste...
ReplyDeleteAcest articol lasa loc la multe interpretari
Succes
Adevarat...lasa loc la multe interpretari. Le-am si sugerat :)
DeleteDe baza e insa intamplarea mea care m-a facut sa-nteleg niste chestii...
Merci, Anca!
cum spuneai si tu, cei oameni grandomani, incapabili de sentimente sincere si nobile, nu se vor schimba vreodata, chir daca ii pui in fata celei mai mari oglinzi posibile!......
ReplyDeleteDin pacate, Mona...din pacate...
DeleteAs fi vrut sa vad asta :))) Eu in oglinda ma uit dimineata cand ma trezesc si cand ma mai duc la baie sa ma spal pe maini...freaza mi'o pot face si fara oglinda destul de usor...de machiat ma machez rar...so..nu e mare bai cu oglinzile astea :)) dar pentru tinuta da, imi place sa ma vad din cap pana in picioare cand imi cumpar un articol vestimentar
ReplyDeleteNu aveam lumina, Ralu. Altfel ma uitam si eu. Pentru tinuta dansamblu exista o oglinda la capul holului, ma uitam acolo, de bine de rau. Chiar in semintuneric se vedea silueta si cum vin hainele..
Delete*tinuta de ansamblu
DeleteEu am o problema cu comentariile, in ultima vreme. Dispar. Si nu numai la tine. Dispar fara urma si e greu sa le rescriu. Am vazut ca oglinda You look fine are destul de multi adepti, chiar si in blogosfera.
ReplyDeleteAzi m-am uitat si admirat in oglinda mai mult decat oricand. Am facut o schimbare(vorbeam aseara in postarea mea) pe care demult vroiam s-o incerc si imi place. O schimbare de look...fine.
Daca te-as fi vazut cu sprancene verzi te-as fi admirat pentru curaj, dar in tacere. Daca te-as fi vazut cu ceva de genul a ceea ce zicea Mirela mai sus, cu toata sfiala ti-as fi zis.
Si totusi, mie, mi-ar fi al naibii de greu fara oglinda. Eu imi zambesc in oglinda, plang, ma stramb, ma admir, ma incurajez, ma critic. Cred ca as gasi si o oglinda din apa ca sa ma uit la mine. Sotul imi zice narcisista, dar oare sunt, daca eu ma uit cu critica la defectele mele? Si nu numai la fizic ma uit. Privindu-ma in oglinda, cateodata am impresia ca imi vad interiorul, prin privire, prin mimica fetei.
Eu nu as putea fara oglinda, chiar daca nu sunt o persoana obsedata de aranjare si moda.
Iti multumesc pentru gandurile frumoase.
Te imbratisez cu drag.
Da, si Javra s-a plans ca i-a disparut. Si poate s-a mai intamplat si altora insa nu mi-au zis. Bine, si eu patesc asta pe alte bloguri, cum i-am spus si lui.
DeleteSper ca ne vei prezenta schimbarea de look...pe FB :)
Sprancenele n-au fost complet verzi, doar asa, o liniuta pe tot arcul sprancenei...dar se vedea.
Nu zic ca nu ma uit in oglinda. Ma uit, desigur, dar nu cred ca exagerez si cu siguranta as putea trai si fara. Cred ca putem trai fara multe obiecte care ne par indispensabile.
Iti multumesc si eu la fel, draga Tina! Te pup!
Interesant!
ReplyDeleteNu m-am gandit niciodata cum ar fi fara oglinzi. Nu folosesc oglinda de foarte multe ori pe zi, dar chiar si asa i-as duce dorul....:)
Ha, ha! Ai un umor teribil, dragă Elly! Îmi închipui surprinderea ta, când te-ai văzut cu sprâncene verzi. Dar puteai să fii mulţumită pentru... originalitatea cu care te-ai prezentat în acea zi. Din moment ce nimeni nu ţi-a zis nimic... de rău, înseamnă că era bine.
ReplyDeleteEu am păţit-o cu nişte şosete, încălţate pe fugă, tot pe întuneric. Am remarcat târziu că...erau de culori diferite! :-)
Numai bine îţi doresc!
Sora mea e fan oglinzi. Vorbeste cu tine si isi aranjează o suvita in timp ce isi studiază si mimica fetei. O surprind cum trece şi isi trage abdomenul, scoate pieptul şi abia apoi revine cu ce era nevoie sa aduca de pe unde plecase. Eu le consider necesare. Cat despre cele de interior eu cred că in timp ne dam seama cum sta situatia cu fiecare in parte. Fain articol. M-a pus pe gânduri.
ReplyDelete