Japonia, a treia cea mai importanta economie pe plan mondial, e in pericol. Nu, n-o ameninta vreun cutremur catastrofal, nici vreun tsunami sau vreun dezastru nuclear. Adica nu atat de mult, cu ele este obisnuita.
Ceea ce e pe cale sa puna la pamant Japonia si, prin intermediul ei, intreaga economie globala, este apatia.
Nu aceea cand omul n-are chef de genuflexuni, de jogging, de flotari sau de plimbari prin parc. Nu. Japonezii n-au chef sa se vada unii cu altii si nu asa, oricum, pe strada sau la un sake ci pur si simplu barbatii si femeile nu sunt interesati unii de altii.
In Japonia e un dezinteres pronuntat fata de sex si implicit casatorie si copii. Barbatii japonezi fara interes fata de eventualele partenere femei au fost denumiti "ierbivori".
Numărul de persoane celibatare a atins un nivel record. Un studiu din 2011 a constatat ca 61% dintre barbatii necasatoriti si 49% dintre femeile intre 18-34 de ani nu au fost în nici un fel de relatie romantica, o creștere de aproape 10%, fata de statistica facuta cu doar cinci ani mai devreme. Un studiu realizat la începutul acestui an de către JFPA - Asociatia de Planificare Familiala din Japonia a constatat că 45% dintre femeile cu varsta de 16-24 nu au fost interesațe sau manifesta scarba fata de sex iar mai mult de 25% din barbati au manifestat aceeasi atitudine fata de subiect.
Japonia e o tara foarte
conservatoare care inca nu vede cu ochi buni concubinajul sau parintii
necasatoriti. Criza si stagnarea economica de circa 20 de ani a tarii nu
incurajeaza casatoriile iar situatia femeii casatorite care este
fortata sa renunte la cariera este un alt obstacol. "Căsătoria este mormântul unei femei" spune un vechi proverb japonez, actual si azi. Femeile constata cum căsătoria devine mormântul carierei lor obtinute cu greu.
Declinul demografic e mai mare ca oricand in ciuda existentei unei industrii intregi ce incearca sa rezolve problemele (jocuri video care simuleaza relatiile dintre sexe). Scaderea populatiei implica probleme in economie (angajati tot mai putini) si automat in sistemul de sanatate. Japonia e tara cu cei mai multi varstnici iar in 2012, pentru prima data numarul de scutece tip pampers pentru adulti l-a depasit pe cel pentru bebelusi.
Tara super tehnologizata, Japonia ar putea deveni pionier in materie de cetateni necasatoriti, dispusi a-si folosi timpul pentru diverse jocuri sau pe retele sociale, neglijand si ignorand aproape complet relationarea reala. O tara foarte aproape de imaginea SF conturata de literatura si filmele de gen.
Nu prea sunt de acord cu ideile lor. Nu zic ca internetul nu este bun, dar nu cred ca relationarea virtuala ar trebui sa-o inlocuiasca pe cea reala. La fel si "casatoria este mormantul unei femei"... :)) eu cred ca mai degraba setea acuta de cariera este mormantul unei femei, a unui om in in general...dar ma rog, daca japonezii cred asta, sa fie sanatosi :)). Niciodata nu prea m-a pasionat cultura acestei tari, nu stiu de ce...
ReplyDeleteWeekend frumos Elly draga!
Nu-i invidiez, dacă așa stă treaba...Dragă Elly, eu mereu am tras o linie de demarcație destul de categorică între viața reală și cea virtuală. Da, aici reflectăm la ce se întâmplă, dar nu aici trăim, că-i vai de noi atunci. Aici aflăm multe, dezbatem, povestim, cum fac și eu acum cu tine! Și-ți doresc o zi frumoasă și reală! :)
ReplyDeleteElly, a dispărut comentariul meu... Ficțiune, nu alta! :))
ReplyDeleteAcum serios, scrisesem despre pericolul care consider eu că-i pândește pe cei care confundă viața reală cu cea virtuală, am mai povestit noi despre asta, poate chiar aici, la tine. Pentru mine e clar: nu voi risca să-mi trăiesc viața într-o stranie și rece virtualitate. prefer viața mea reală. Și nici n-aș da bucuria de a avea o familie frumoasă, pe o carieră solidă...Mă rog, le putem avea pe amândouă, dar tot trebuie să sacrificăm ceva din fiecare, nu se poate să ai totul la superlativ.;)
Te pup, o zi frumoasă și reală îți doresc! :)
:)))))
DeleteÎntre timp mi-au apărut ambele comentarii! Mai bine așa!
La noi cred ca este exact invers, am intalnit destule pustoaice de 14 ani, frumusele, cu o situatie buna la invatatura, dornice de relatii, chiar visand la casatorie.Cred ca nu suntem suficient de moderni. :))
ReplyDeleteNe nedespart nu doar mii de km de ei ci si o intreaga cultura si filosofie de viata, o serie de traditii si obiceiuri, o civilizatie total diferita pe care putini o inteleg...
Eu pe japonezi mi-i imaginez fotografiid, calatorind si jucandu-se la calculator. Nu prea mai e loc de dragoste si sex in ecuatia asta. :P
Societatea lor e societatea viitorului, da.
La niponi şi sexul a devenit virtual. Se prea poate ca "exemplul" japonez
ReplyDeletesă-i molipsească şi pe alţii. Pe români, sigur.
Nici guvernele care s-au succedat la putere după 1990 n-au făcut nimic
pentru a încuraja procrearea, întemeierea de noi familii. Parcă se urmăreşte
alungarea noastră din ţară prin sărăcie, taxe abuzive şi şomaj. Suntem cu vreo
2,5 milioane de români mai puţin. Nu-i nicio problemă, sunt mai mulţi ţigani,
în schimb, fiindcă au fel şi fel de drepturi. În curând, bulibaşa care va fi preşedinte
va pune problema ca ţiganii să ne integreze pe noi... Oricum, romanes va deveni
limbă oficială în România.
Maghiara a devenit deja. Pe când limba română va fi limbă oficială în Ungaria?
Niciodată sau nu într-un orizont de aşteptare previzibil, fiindcă românii de acolo n-au
aceleaşi drepturi pe care le acordăm noi maghiarilor de la noi.
...aspectul asta mi-a scapat. Şi eu zic că e nevoie de o delimitare clara de virtual. Sunt dependentă de intamplarile mele frumoase de zi cu zi, dar mă pot lipsi dacă trebuie de blog şi ceea ce aduce negativ el. Am avut o perioada in care am vrut sa renunt la comunicarea de aici. Intre timp m-am organizat mai bine. Incă mai lucrez la asta.
ReplyDeleteEu sunt de părere că e o țară a unor ființe superioare din toate punctele de vedere...mi-ar plăcea să locuiesc acolo...măcar dacă aș putea să o vizitez...o seară faină, dragă Elly :)
ReplyDeleteCând vine vorba de japonezi, devin total confuz şi adopt poziţii duplicitare :
ReplyDeletea. După 1850, americanii i-au scos din insulele lor spre epoca modernă (vezi "Era Meiji" şi chiar şi opera Mme Butterfly), pentru ca apoi niponii, în decurs de numai 50 de ani să se bată cu ruşii, să ocupe Coreea şi o parte din China (Manciuria), plus altele...Au vrut apoi să facă "Imperiul Soarelui-Răsare", au omorât cu cea mai mare cruzime şi fanatism soldaţi americani în WW2, drept pentru care au fost..."potoliţi" (e drept, destul de dur !) prin cele două "ciuperci" de proporţii...După aceea, cu răbdarea şi meticulozitatea lor caracteristice, ei s-au pus pe treabă aşa de bine încât au acordat licenţe pentru electronice chiar şi americanilor (chiar şi nouă, românilor, prin anii 1960 !) care i-au luat sub "aripă" ca...ocrotitori pe...Okinawa.Rămân însă tributari obiceiurilor ancestrale iar moda este ca să încerci din produsele lor tradiţionale, ca şi din obiceiuri...Probabil cu excepţia lui..."harakiri". Modul lor de viaţă şi, în general, comportamentul lor rămân foarte originale, chiar exotice, pentru europeanul de rând...Eu nu mă pot obişnui cu acestea, oricât de rafinate s-ar părea că sunt ele...
b. Recunosc că apreciez mult logica lor în construirea acum 40...50 de ani a aparatelor de radio şi a televizoarelor : piese extraordinar de bune, scheme relativ simple dar de mare randament care făceau ca aceste elecronice să fie într-adevăr "ieftine şi bune"...Prin extrapolare, bănuiesc că şi automobilele lor sunt la fel de bine realizate după aceleaşi canoane logice, dictate de gândirea lor parcă niţel aparte faţă de aceea obişnuită...
c. În prezent, japonezii nu au timp de ei, de sex, de concedii, de distracţii, etc...Ei muncesc şi muncesc zi-lumină ! Atât ! Fără îndoială că ei pot fi într-un continuu stres şi datorită factorilor naturali potrivnici (cutremure, taifunuri), dar şi unor vecini nesiguri şi cu tendinţe belicoase precum Russia, Coreea de Nord şi marea Chină...Adică aceia pe care Japonia i-a atacat acum un secol...
În concluzie, îmi plac japonezii, dar mai mult pentru mărfurile lor electronice ! Numai bine !
O realitate trista si ingrijoratoare, caci se extinde si prin alte parti ale planetei. Iar popoare care erau (si mai sunt), pana mai ieri, mari forte ale lumii, se confrunta ingrijorator cu crize demografice, multumindu-se sa "rezolve" problema cu ajutorul imigrantilor, care aduc cu ei insa alte culturi, obiceiuri, moravuri. Este un proces tot mai accentuat de diluare a identitatii nationale, care nu stiu unde va duce. Acum doua secole, natiunile lumii cautau sa se afirme cat mai pregnant, fiecare cu identitatea sa, cu cultura, cu valorile si oamenii de seama. Astazi... pare desuet sa mai vorbesti de "patriotism", de valorri nationale...
ReplyDeleteDesi tin mult la istoria si identitatea lor, "modernitatea" si tehnologizarea excesiva lovesc cu putere in lumea nipona. Sunt curios cum vor depasi impasul, caci se stie cat sunt de tenaci japonezii si nu se vor lasa doborati. Numai ca, tavalugul acestor vremuri tulburi nu tine cont de nimeni...
Frumos articol, draga Elly. Avem atatea de invatat de la acest popor deosebit.
Un articol interesant, care merita o atentie deosebita, din punctul meu de vedere. Aspectele merita a fi analizate si prin comparatie cu situatia din alte state.
ReplyDeleteCred ca, mai degraba, au incetat a face sex din cauza jocurilor cu teme erotice decat ca au fost inventate aceste jocuri pentru a le stimula apetitul. Jocurile - de orice fel - pot crea dependenta si satisfactiile “in real” nu se pot compara: perfectiunea (sau perversitatea sau altele) pe care le poate gasi in joc nu vor corespunde prea adesea cu personalitatea oamenilor (era sa scriu reali, ca si cum oamenii ar putea fi si altfel decat reali).
Retelele de socializare consuma, la randul lor, mult timp - sunt unii care relationeaza prea mult online si cand pleaca de langa aparat cad lati, nu le mai trebuie nimic. Cei mai multi isi tin telefoanele mobile deschise - si se mai si opresc din orice ar face - cand acesta suna sau cand se aude “clinchetul” pentru mesaj nou.
Iti doresc o noapte linistita.
Si eu imi doresc foarte mult sa vizitez Japonia, si sper sa o pot face o data. Tata a fost acolo acum vreoo 10 ani si cand a venit a zis ca e un soi de societate chiar asa de nivel total incredibil SF, asa ca la ani lumina in viitor chiar fata de oricare alta natie ff avansata in clipa asta, si chiar si daca sunt chiar destul de conservatori asa in anumite tabieturii si nu sunt interesati de noutati asa cum ar fi tineretul europeean, de exemplu, si noutate nu inseamna ultimul gadget ca din astea au si ei din belsug, dar noutate si in sens de a incerca ceva nou mai strain mentalitatii de baza. E ca un paradox, dar are probabil radacini in faptul ca societatea este si a fost descrisa ca una de tip insular, ceea ce inseamna izolat si oarecum chiar paranoic fata de chesttii posibil periculoase de dinafara, si in acelasi timp ff ritualizat in interior ca un soi de amuleta impotriva a diverse spaime...ma rog, nu ma pricep sa explic eu prea bine chestii din astea de pseudo-psihologie culturala, care nici macar nu sunt aplicabile asa in bloc la nici o natie, chiar si destul de aparent omogena, pt ca de fapt cultura japoneza este chiar deosebit de bogata si diversa pe diveerse regiuni ale Japoniei, numai ca ea nu e cunoascut achiar asa de bine de catre cei de dinafara, si este povestita si cunoscuta numai pe lb japoneza, nu in alte limbi de circulatie mai larga, decat asa poate niste fragmente deosebit de superficiale pt turistii sau businessmenii straini cu care vor interactiona japonezii...insa ei sunt de fapt doritori de acea omogenitate nationala, si sunt destul de xenofobi, si de rasisti,plus nici ei intre ei nu accepta decat anumite comportamente, nu orice comportament asa, adica nu sunt toleranti de loc nici fata de ei insisi. Cam asa am inteles eu. Dar desigur asta e doar componenta referitoare la relatiile cu unii straini, mai ales cei cu care se formeaza relatiii de business (inclusiv turisti), dar asta nu e absolut de loc toata povestea culturii japoneze. Absolut de loc...cat despre "inapoiere"...ce inapoiere ? Ca eu am citit o carte japoneza scrisa cu 800 de ani inaintede clasicii europeeeni care reprezinta efectiv primul roman de tip MODERN (cu modern intelegand asa mai mult mentalitatea care in UE a aparut cam intre Revolutia Franceza si Revolutia Industriala) din LUME...zau, scris cu o finete si cu o acuitate si cu observatii demne de Flaubert si Tolstoy si Galsworthy, am ramas asa total masca atunci cand am citit acel roman, si efectiv nu-mi venea sa cred ca fusese scris asa in anul 1100 sau ceva de genul asta...si cand ma gandesc cum imi parea si asa intr-o traducere care nu avea sa fie decat in cel mai bun caz aproximativa chiar daca experta, dar daca ar fi citit si inteles nuantat in lb lui originala...(asta nu inseamna ca povestile epice antice grecesti si antice romane ar fi cumva mai prejos, insa totusi sunt intr-un alt registru literar, ceva asa mai gen Hollywood, filme de actiune sau de romante asa sau de comedii, insa acel roman japonez numit primul roman modern din lume, ala era asa ceva care descria psihologia efectiv universala de OM, chiar si japonez, sau orice altceva or fi, plus relatiile lui cu altii, total universale si alea, fie ca erau asa intr-un satuc feudal de acum 1000 de ani sau intr/o curte boiereasca europeeana mai de la 1800.)
ReplyDelete(va urma)
DeleteAm incercat uneori sa caut pe Internet chestii despre muzee japoneze, universitati, cultura, etc, si exista lucruri ff interesante insa majoritatea sunt NUMAI pe lb japoneza, si chiar si daca exista unele site-uri cu portiuni pe lb engleza, informatiile cu adevarat intersante se vor afla numai pe lb japoneza, si nici nu sunt considerate asa pertinente pt straini sau relatia japonezilor cu strainii, pt ca altfel ar fi fost probabil traduse, sau s-ar vedea un efort in acest sens, insa acest efort nu exista. Desi la nivel social, lumea este interesata de a invata lb engleza, desigur, si nu numai pt afaceri, sau pt chestiuni de schimburi academice, dar si pt ca lb engleza pare ceva asa exotic si chiar romantic (din cauza unor filme Hollywood desigur)...chiar am citit asta ff recent.
Plus se pare ca in Japonia efectiv se pretinde perfectiune si nu se admit anumite jumatati de masura, si si de aia nu se poate ca o femeie sa fie si casnica, mai ales mama, si femeie de serviciu, efectiv chiar si din cauza gurii lumii, dar si pt ca lumea lor interioara cere o perfectiune in mod chiar rigid constrangator uneori, plus exista si un sentiment deosebit de inalt al unei rusini imense daca ceva nu iese asa super perfect sau daca nu se mentine o fatada, dar la un nivel chiar mai inalt decat cel comun victorian si incipient burghez europeean, (care acum de fapt asta s-a cam dus din UE oricum, desi desigur mai reapare uneori dar sub alte forme poate), dar desigur ca acum si in Japonia exista multe femei ff inalt educate, dar ar fi si pacat pt ele sa nu poata sa contribuie social in momentul in care se casatoresc, sau invers, daca doresc sa lucreze, sa nu isi poata permite sa se gandeasca sa isi intemeieze o familie...si asta chiar si daca ar avea asa meme sau bunici sau matusi dispuse sa le ajute, dar nu e asa cum ar fi de ex in Romania, unde bunicile devin de multe ori bone gratis, bunicile japoneze sunt probabil altfel....drept sa spun uite, niciodata nu am vazut eu pe undeva vreo bunica japoneza, adica sa o femeie mai invarsta japoneza cu un nepotel de mana, (ma rog, in strainatate ar fi poate dificil, poate ca in Japonia exista, dar poate ca nu apar in filme, sau la TV, nu stiu, si nici nu vine vorba asa de meseria de bunic in povestile japoneze pe care le-am citit eu), si eu am vazut mai mult mame japoneze tinere cu copii lor de mana, asta am vazut.
Acest articol pe mine ma indeamna sa caut mai atent...acum chiar ma voi ambitiona sa caut in lb japoneza ceva despre BUNICII japonezi ! Daca gasesc ceva interesant, am sa scriu un articol la mine pe blog, zau, eu personal tin foarte mult la meseria de bunic/bunica, si nu doresc ca ea sa fie desconsiderata, ba chiar doresc sa o promovez in lumea cat mai larga in randul a cat mai multe culturi !!
REvin ca sa spun ca am inceput sa intuiesc oarecum de ce nu apar asa de multe imagini de bunici japoneze in povesti si filme japoneze...este vorba oarecum de conceptul traditional de structura si functionare a familiei japoneze, numita "ie"...desi desigur ca nu toate familiile din Japonia se conformeaza asa de stat, mai ales nu in zilele noastre, insa reprezinta asa o mentalitate legata de niste traditii sociale vechi de mii de ani. Si anume, familia este pe model de primogenitura masculina, adica efectiv fiul cel mare e piua 1, el mosteneste totul si e cel care duce numele familiei mai departe. Familiile care nu au baieti ci numai fete, utilizeaza acelasi concept dar prin adoptie, adica de ex, aranjeaza (in modtraditional, adica nu fortat, asa, dar mai mult gen petit si indrumare familiala) o casatorie cu un baiat mai mic dintr-o familie vecina, care ala nu are cum sa fie el piua 1 in familia lui, insa devine, prin adoptie, piua 1 in familia care l/a adoptat de sot pt una din fetele lor. In acelasi timp, femeile casatorite au un rol deosebit de important similar cu al femeilor casatorite anntice romane, de a fi stapanele caminului, inclusiv manageri financiarii, plus de a fi raspunzatoare de copii. INSA nu de la inceputul casatoriei sunt ele acceptat asa din prima pe aceasta pozitie, mai ales daca sunt sotiile unui prim fiu si sosesc in casa lui si a parintilor lui. Acolo e inca stapana soacra, mama baiatului 1, si ea trebuie sa accepte la un moment dat tranzitia de functie de CEO casnic catre sotia fiului nr 1, si acest lucru chiar desigur creeaza destule emotii, insa de obicei se intampla asa pana una alta pana incep sa se nasca si copii din cuplu, si la un moment dat, acea bunica efectiv se retrage atat din functia de CEO si inmaneaza efectiv o spatula de amestecat orezul in mana, care inseamna asa ca ii da ei functia de CEO, si se retrage oarecum asa si in penumbra in fotografiile din familie, desi desigur acuma, ca e femeia cea tanara in acea functie de CEO, ea are acum raspunderea sa aiba grija nu numai de copii dar si de socri batrani, dar are si o putere economica si functionala mai mare, si de aia ea va aparea asa in poze, povesti, filme acum cu copii de mana, nu bunica...desi sunt sigur ca si bunica are un rol important pt copii mici dintr-o familie, numai ca nu am gasit eu ceva asa demonstrativ...mai ales ca si in arta si in literatura japoneze contemporane de fapt acum se schimba lucrurile si la ei, adica nu mai functioneaza asa cum era acum 50 de ani, imediat dupa razboi, nici ca acum 150 de ani cand au venit la inceput americanii sau alti businessmeni straini. Si mai e o chestie asa care inca functioneaza asa oarecum. Si in Japonia procentul de divorturi actuale e sub 5 %, desi am citit ca de fapt acum vreo 150 de ani era de fapt mai mare ! (Desi nu ff mare dar putea ajunge chiar asa peste 10 % !) Si asta pt ca era voie si se si intampla ca o familie sa aranjeze un divort pt ca sa izgoneasca fie o nora fie un ginere adoptat ca primogenitor in familia respectiva, care nu se dovedeau asa corespunzatori pt functia lor.
DeleteDe fapt aceste traditii nu sunt asa de diferite de unele care au exista si in Europa, insa ce e interesant poate e ca s-au mentinut asa ca niste asteptari sociale de conformitate ultra exacta asa pana si acuma,si pana si in cadrul nonconformistilor in Japonia, exista o conformitate, adica nu pre aai voie sa fii chiar asa de diferit de asteptarile grupului fata de tine, desi e total OK sa aduci inovatii, dar trebuie ca ele sa fie acceptate asa de grup, si mai ales de cine e leaderul. Dar desigur ca nu stiu eu sa explic asa de bine ca sa nu iasa cliseistic, pt ca asa putem face clisee si despre chinezi, etc. Dar ce am retinut ca deosebit de ultra important pt relatiile sociale asa obisnuite japoneze e ca acest sentiment de obligatie fata de altii e ff ultra important, si e ceva si bun, dar e si nevrozant asa totodata, adica, zau, sa te simti asa mereu nevoit sa fii atent ce obligatie ai si sa intorci ace aobligatie astfel incat sa nu ramai dator, plus sa se stabileasca clar cine e sef cine e inferior asa in fiecare interactiune de daca te intalnesti cu un vecin in tren in drum spre servici, e ceva asa care mie mi se pare ff obositor, desi desigur pt ei li s-o parea natural, dar e o formalizare destul de inalta a relatiilor sociale...e asa de nivel aproape cvasi-profesional, de nu poti sa te relaxezi si sa simti asa ca nu ai oportunitatea sa-ti scoti pantofii si sa te desfaci asa din cravate si curele aproape niciodata ! (si e valabil si pt femei, adica nu ma refer numai la barbati, desi am folosit asa imagini oarecum masculine...dar desigur ca e deja un cliseu si imaginea businessmanului japonez care se desface la cravata si sta beat asa intr-un colt din metrou la sfarsitul unei saptamani stressante de lucru)
DeleteInsa pt o intelegere oarecum asa mai nuantata poate a unor conflicte si atitudini sa referitoare la unele tipuri de relatii interpersonale din societatea japoneza contemporana, eu as recomanda in mod chiar entuziast, printre alte carti desigur deja recunoscute, si citirea a 2 carti scrise de d-na Amelie Nothomb, Stupeur et Tremblements, si Tokyo Fiancee (Logodnic de Tokyo). Eu am citit-o pe prima, care cred ca e si cea mai faimoasa, si a fost si premiata si tradusa in multe limbi, si mie mi-a placut ff mult, chiar cred ca m-a ajutat sa inteleg o idee mai bine anumite aspecte ale societatilor scandinave, (unde cultura contemporana e desigur ff diferita, poate chiar aparent opusa), si mi-am cumparat-o recent pe a doua, dar nu am citit-o inca.
PS Pot sa zic ca merge ff greu cu gasitul unor imagini si povesti corespunzatoare despre bunici, si mai ales bunice (de sex feminin) japonez, desi am cautat cu mare bunavointa chiar pe lb japoneza asa cum m-am priceput cu Google translate, dar si pe engleza, insa am de gand sa caut si pe german si pe lb scandinave, sa vad ce gasesc...recunosc ca nu ma pricep sa caut pe domenii culturale chiar atat de nuantat, dar voiam sa trec dincolo de antropologia sociala si culturala academica de tip modern si dincolo si de politica si dincolo de clisee TV sau de ce se mai raporteaza asa posibil exotic/socant din Japonia sau referitor la opresia minoritatilor de etnie alta decat japoneza la ei in tara, (ca asta e destul de clara si e raportata chiar des si de unii care au stat acolo ani si ani si de toti posibilii minoritari din Japonia), voiam asa sa gasesc un blog de bunica japoneza pt nepotii ei japonezi asa cum are poate Minnie din Olanda, desi poate alt fel de blog, care adreseaza altceva...dar e mai dificil, sunt si eu lenes, ca pe mine nu ma intereseaza exoticismul sau ce o parea altfel sau socant sau neplacut sau straniu dintr-o cultura, (sid/na Nothomb adreseaza deja aceste lucruri destul de clar oricum, plus si altii), ci pe mine ma intereseaza calitatea similara cu alte calitati din alte culturi, desi desigur nu ma astept sa regasesc vreun cliseu a la Norman Rockwell cu o bunicuta invelita intr-un sal care sta intr-un scaun balansoar si citeste povesti nepotilor ei, nu asta, voiam sa gasesc elemente de atasament si caldura omeneasca, si nu doar observatia intelectuala a acesteia, nici reclama ei.
DeleteAm citit cartea Shogun si foarte mult mi-a placut.E despre experienta unui englez naufragiat in Japonia pe vremea cand englezii inca nu stiau de existenta ei. O lume atat de diferita si chiar dezvoltata. Am inceput sa-i indragesc, m-am apucat sa studiez civilizatia lor. Acum recunosc ca aspectul despre care vorbesti nu-mi place. Ei incep sa inceteze a mai fi oameni, fiinte cu viata in real. Virtualul nu-l suport, parca ma mint pe mine atunci cand viata mi-o petrec in virtual. Or, cel putin, sa existe un echilibru intre real si virtual.
ReplyDeletee a doua oara cand citesc articolul si din nou ma simt de parca orice as zice ar fi de prisos! chiar intracolo merge lumea si te uiti numai cum bolovanul merge la vale, fara schimbare....
ReplyDeleteE un pic tristut. Insa dupa cum vad eu ca se petrec lucrurile, catre asta se tinde sa ajungem niste mici robotei....
ReplyDeleteRevin ca sa spun ca Japonia continua si va continua probabil sa ramana un mister pt mine, pana nu ma duc acolo sa vad cu ochii mei, (DACA ma voi duce vreodata), PLUS sa invat macar asa cateva elemente de lb japoneza, (ceea ce e si mai putin probabil, de vreme ce am pe lista lb germana la coada de a fi invatat asa pe viitoor...zau, de cand vreau si eu sa citesc Der Spiegel pe lb germana, nu doar particica aia pe lb engleza ! abia astept ca atunci cand voi fi la pensie sa pot citi si eu Der Spiegel in original ! Plus atate reviste de scandal dde tip critica de arta scandaloasa, mai ales, in lb germana !! Cred ca nemtii sunt super tari la critica artistica ff acerba, ca la ei e ceva ff politic, arta germana fiind mai mereu cu tendinta ! Chiar si aia clasica nu numai cea moderna...zau, asa cred eu, desi e posibil sa zic o mare prostie, si de fapt pana si impartirea aia in arta pt arta si arta cu tendinta e de fapt un nonsens, venit tot de la germani la urma urmei, cred.)
ReplyDeleteDar, revin ON TOPIC, ca sa fac reclama unui film autentic artistic ff interesant, chiar emotionant, (cu emotii de tot felul, si placute, si neplacute, si de spaima, sau de horror, dar si de recunoastere), propus de un animator japonez, pe care tocmai l-am vazut pe alt blog...nu e ca fac reclama la alte bloguri, doar ca voaim sa zic ca m-am gandit la articolul asta in timp ce citeam de pe blogulala, si am venit sa dau si aici linkul la acel film sub acest subiect despre aspectele culturale japoneze ale inter-relationarii sociale umane de timp liber intre oameni care nu au totusi o inrudire familiala unii cu altii dar se straduie sa isi creeze una, probabil majoritatea cf principiile sf Augustin de Hippo pe UE, (desi tocmai am citit ca sf Augustin nu e asa de admirat de BOR, dar lumea de tip om asa obisnuit ca mine sau ca tine din Romania contemporana e probabil educata mai mult cf sf Augustin decat cf altii propusi de BOR din cauza influentei revistelor de mode occidentale, dar nu zic ca e rau, ca nici sf Augustin nu e de lepadat, desi ma rog, nu trebuie luat asa in serios absolut tot ce zice un filozof, chiar daca se spune ca a contribuit la bazele gandirii culturii si civilizatiei UE, eu sunt mai mult pro sf Thomas d'Aquinas, ca zice pe wikipedia ca era mai optimist, dar el a venit dupa sf Augustin, abia in sec 13, si mi se pare total normal ca in Evul Mediu lumea din UE, inclusiv profesorii academici de filozofie&teologie&morala&sociologie, sa fie MULT mai optimisti decat fusesera prin sec 4 -5 la vremea sf Augustin...ma rog, sorry pt divagatie, ar fiind vorba asa de un film artistic, plus de o cultura straina, zau, am simtit asa nevoia sa divaghez oarecum catre niste mentalitati regionale asa care se formeaza totusi in timp, la scara istorica, desi desigur ca asemanarile dintre oameni au o pondere MULT mai mare decat diferentele dintre ei, care ii pot divide bazta pe obiceiuri, culturi, tabieturi, ritualuri, dar totusi is aceste tabieturi si mentalitati si moravuri sociale sunt si ele destul de importante pt cei care traiesc chiar in mijlocul lor), http://pandhoraa.blogspot.dk/2013/11/reflexii-in-oglinda-dragostea-in.html
PS Intre timp am mai citit si despre fenomenul Hikikomori, desi articolul asta e ceva mai complicat, dar reprezinta, se pare, o preocupare pe care o au chiar japonezi despre ei insisi, despre tineretul or personal, din care s pare ca aproape 1 milion de tineri traiesc asa oarecum in izolare fara a tranzitiona la o viata tipic adulta cu formarea unei familii personale, etc, chiar daca nu pot fi identificate alte probleme psihiatrice care pot explica aceasta izolare, desi de obicei ea incepe printr-un refuz scolar, pt ca in zilelenoastre intrarea la Universitate nu mai garanteaza un serviciu tuturor asa ca inainte, nici macar in Japonia, absolut nicaieri in lume. Totodata se remarca ca Hikikomori nu pre asurvine in randul familiilor japoneze sarace, deoarece in randul saracilor ei sunt fortati de voie de nevoie sa isi ia un job acolo si sa interactioneze cu alta lume, si vrand nevrand se pot si indragosti, sau oricum sa aiab interrelationare romantica unii cu altii, si devin astfel mai inclinati sa isi formeze o familie, dar cei bogati pot fi tinuti asa pe bani de parintii lor pana la o varsta inaintata, li se face si mancare de cate parinti, adica nu sunt impinsi asa de vreo nevoie sa iasa in lume, sau sa-si ia un serviciu, si sa fie fortati sa interactioneze cu alti oameni, fie mai natural, fie mai rigid corporatist sau chiar ritualistic la anumite eventuri sociale obisnuite, (de gen cum ar fi ca te duci asa obligat la niste nunti sau botezuri in Romania, asa or fi si acolo in Japonia niste chestii la care lumea se duce si obligat, chiar daca nu are chef, si in acelasi timp asta il forteaza sa se socializeze oarecum si cf culturii locale predominante, adica nu are chiar asa voie sa faca ce o vrea de capul lui, desi ma rog, ultima/ultimele 2 generatii si din Romania cam au voie sa faca ce or vrea de capul lor si ei, la fel ca si in alte tari din lume, ca au si bani, Inst Familiei e in declin, narcisismul e in floare, etc, etc), ca pana si acest fel de impingeri contribuie si faciliteaza anumite tendinte sau respingeri e tendinte de socializare a unui tineret inca in formare si aflat tocmai la varsta la care e importanta experimentarea formarii unor relatii intime cu alti semeni oameni, in caz ca nu vor sa ramana asa single pe termen chiar lung, dar desigur ca in zilele noastre spectrul de a fi single nu mai e asa dde ingrozitor cum putea fi in trecut, cand chiar aveai nevoie de cineva sa-ti dea sa manance cand ajungeai batran si neputincios daca iti pierdeai dintii si trebuia sa=ti faca piureu si gris, dar acum pt serviciile astea se presupune ca plateste bugetarul, ma rog, nici bugetarul nu pre aare de unde, dreppt care acum se ingrijoareaza si cei din JAponia, CINE ii va tine pe acesti Kikomori acum ca parintii lor au inceput sa imbatraneasca si sa decedeze si se observa ca acesti kikomori habar nu au nici saisi faca o supa sau sa isi spele niste ciorapi, etc, dar desi vad ca teooretic Hikomori poate apare si la baieti si la fete, vad ca disperarea cea mare e legata de vaieti, cine naiba ii inavta sa isi spele ciorapii, asta e problema cea mai mare, cine sa ii deserveasca pe gratis, ca la fete va ca nu se pune aceasta problema, ca se presupune ca ele stiu sa isi faca mancare singure etc, ff interesante posibile speculatii, ar iata tusi un articol totusi mai serios (pe lb engleza), http://aska-r.aasa.ac.jp/dspace/bitstream/10638/956/1/0026-003-200703-094-101.pdf
Delete