Friday, January 24, 2014

Cheia de negăsit



Drumul printre străduțe ce mușcau sinuos și parcă aleatoriu din munte le prilejui întâlnirea cu o mulțime de case noi-nouțe. Era destul de târziu. În doar câteva minute, cu blândețe și indiferență, seara avea să-și arunce vălurile albăstrii-cenușii peste toate. 
Într-un final, ajunseră. O bancă solitară, din lemn masiv, îi salută fără ifose, în tăcere deplină. Părea că ea este adevărata stăpână a locului. Pe lângă terenul de casă, în lateral se întindea un fel de alee cu pietriș natural, pe care se putea coborî în inima pădurii chiar cu autoturismul, în pantă lină. Lângă alee, trupuri maiestuoase de stejari, unii seculari, străjuiau casa și restul gospodăriei ridicate doar în visul avântat al bărbatului.  
Ciobănesc belgian Tervueren

Cumpărase terenul în urmă cu vreo șase ani în speranța că, într-o bună zi, împreună cu o femeie bună, potrivită, va putea dura acolo, chiar lângă pădure, o gospodărie frumoasă, cu o grădină de vis pe lângă casă. Și cu multe altele căci plănuia să crească păsări, poate și iepurași și, cel mai important, să aibă drept tovarăș de încredere un ciobănesc belgian Tervueren cu blană lungă, un impunător și superb câine de pază, așa cum admirase de curând la un prieten.

Coborâți din mașină în aerul larg, infinit care emana mireasmă proaspătă și rece de iarnă grăbită, cu modestie și nădăjduind, bărbatul își împărtășea visul femeii delicate de lângă el. O înconjura cu un braț tandru pe după umărul drept. Și vorbea...observându-i din timp în timp, cu coada ochiului, reacțiile. 

Aproape cucerită de efuziunea vorbelor lui, femeia punea unele întrebări, făcea câte o glumă simpatică sau exprima uimiri. Ori încerca să se vadă acolo, în acea casă deocamdată virtuală, pe care ar fi ridicat-o împreună. Apoi căuta să se plimbe cu ochii minții prin grădina plină de parfumuri de rod bogat și de flori în toate culorile curcubeului. Acolo, la marginea pădurii de stejari. Poate că ar fi fost bine să devină toate realitate, să-i spună multașteptatul "da" bărbatului de lângă ea. Zâmbetul îi era însă înghețat, nu se putea cupla la același vis. Deși era deja întuneric știa că nehotărârea ei se simte și se vede. Mai ceva ca ziua. 

- Azi ai pierdut un tren, fată dragă...! Urma de reproș și dezamăgirea din vocea tărăgănată a bărbatului ce conducea prudent la întoarcerea prin întunericul, acum de nepătruns, o loveau în obraz, parcă și în inimă. Nu știa ce să-i răspundă... Orice ar fi încercat să-i spună nu i-ar fi alinat tristețea și chiar l-ar fi rănit. O durea sufletul. Dar nu putea mai mult. 
De peste trei ani simțea pentru el o prietenie profundă și respect. Totul se oprea însă acolo, ca și cum s-ar fi aflat în fața unor porți uriașe. A căror cheie era de negăsit.




Această poveste cu parfum de grădină a fost posibilă datorită Clubului Condeielor Parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema numită Parfumul secret al grădinii îi aparține.

Au mai scris  pentru tema aceasta următorii:

34 comments:

  1. Unde dragoste nu e, nici măcar grădină nu e...

    ReplyDelete
  2. Mde... Dacă el a fost capabil să-i spună că a pierdut un tren... poate că e mai bine pentru ea că l-a pierdut.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Păi cum Zina? Să stea săracul mecanic cu trenul garat într-o haltă pustie până iese la pensie? :)

      Delete
    2. M-au lovit si pe mine vorbele lui de incheiere. Daca eram in locul fetei, cred ca mi-as fi manifestat in vreun fel bucuria de a-l fi refuzat. :)
      Este foarte frumoasa rasa aceasta de caine. Cred ca voi da o fuga pe google, sa aflu mai multe despre ea. Par sa fie caini inteligenti.

      Delete
    3. Poate gandea ca amaraciunea lui era oarecum indreptatita. Cred ca si ea gandea cam la fel...
      O poveste de viata...care nu-i poveste. :)

      Delete
  3. Frumos creionat! :) Aşa cum ne-ai obişnuit.

    ReplyDelete
  4. Cred ca pentru fiecare e cineva acolo special, iar povestea ta foarte frumoasa de altfel arata ca fara iubire nimic nu se poate construi. Te astept cu happyyyy week-end!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Poate fi sau poate nu... depinde. Exista si persoane fara pereche, sau ce se intelege prin asta. Dar, da, Iubirea e cheia...Multumesc. :)
      Despre HW voi scrie ceva...

      Delete
  5. E doar o poveste, iar povestea e frumosa ca majoritatea povestilor!
    Sa ai un weekend placut!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu e doar o poveste. E o intamplare cat se poate de reala. :)
      Multumesc!

      Delete
  6. Daa!!! e frumoasa povestea asta...si ca sa glumesc ...daca barbatul circula cu al nostru CFR ...normal ca l-a pierdut, poate nici nu a ajuns in gara:))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hmm ;) Daca era o poveste....poate.

      Delete
  7. http://www.youtube.com/watch?v=pAocXnT9bbc

    ReplyDelete
    Replies
    1. Lena e o fata draguta. Mi-o amintesc de la Eurovision-ul din 2010 :) Cand a castigat cu o piesa frumoasa, iesita cumva din tipare. Si interpretarea ei a fost foarte naturala.
      Multumesc :)

      Delete
  8. Sti ce ma surprinde la povestea ta? De obicei barbatul e cel care refuza .La tine e invers.O seara buna!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Sunt povesti si povesti... Asta asa e fost.
      Multumesc, draga Flori!

      Delete
  9. De câte ori nu am fost in situatia asta şi mă trezeam la final ştiind că am zis ceea ce trebuia, deşi nu păream a fi in toate facultăţile mintale, ziceau unii. Vocile din gradina iubirii au fost auzite ...separat. Eşti surprinzătoare!

    ReplyDelete
    Replies
    1. :) Nu ma mir. Banuiam. Daca nu exista reciprocitate ce rost are un angajament care in timp nu duce la nimic? Nu are, e doar o greseala. Eu zic ca erai doar cinstita si cu tine, si cu persoana respectiva, fapt de apreciat.
      Multumesc mult, Adriana! :)

      Delete
  10. e dureros sa nu rezonezi cu persoana de care esti indragostit dar si mai dureros e sa observi asta cand e prea tarziu...
    frumoasa pobvestea ta, Elly...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Rar se intampla ca cineva sa nu observe. Cred ca oamenii stiu, banuiesc, insa prefera o amagire. E greu sa renunti la un vis. E foarte greu.
      Multumesc mult, draga Pandhora!

      Delete
  11. Mi-a placut povestea, pare a semna cu un basm, insa pur si simplu nu pot sa cred ca vreun barbat, oricat de puternic ar fi, (ma refer asa ierarhic social), ar putea spune unei femei o chestie de genul ala cu trenul. Mai degraba, zau, sincer zic, desi nu sunt prea sigur, parca imi pot inchipui mai usor o femeie zicand asa ceva unui barbat. Pe de alta parte, am impresia ca tu ai mai scris basme din astea oarecum asa inversate in mod oarecum surprinzator contrar asteptarilor, desi nu cred ca e ceva care urmaresti expres,cred ca asa iese. Poate pt ca incerci sa te pui in locul barbatilor pt a-i intelege empatic mai bine, adica nu zic ca e un pur artificiu literar, ci e legat de ca vrei sa ii intelegi asa ca oameni pt ca ti se par oarecum neoameni. Ma rog, probabil zic prostii. La urma urmei e vorba de literatura de tip basm, sa fantasy, asa ca e total OK sa fie si cu vampiri si cu extraterestri, cu balauri, dragoni, etc., care nu au neaparat toate caracteristicile comun antropomorfice, asa ca in fabulele mai clasice, ci doar unele parti din ele.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Te invit la 2 lepse, cea Calatoare, plus inca la una pe care am publicat-o recent, cea a Lumilor Literare Preferate. (Desigur fara obligatii.)

      Delete
    2. Rudolph, nu-i nimic inversat. Totul e cat se poate de real. Adica povestea e reala. Cam ca toate povestile scrise de mine. Nu incerc nimic, nu-i nimic prefabricat, facut. E doar transpunerea literara a unor intamplari pe care le stiu, altele pe care le-am trait eu insami. Deci niciun artificiu literar :) Nu ca zici prostii dar am impresia ca privesti lumea dintr-un unghi din care o vezi putin mai frumoasa decat este de fapt.
      Nu e literatura tip fantasy, nu-i basm. De aceea te-as ruga sa citesti povestile mele mai atent caci totul e viata reala. :) Greu de crezut, nu-i asa?

      Delete
    3. Relativ la cele doua lepse, am sa vin la tine pe blog sa vad despre ce este vorba si poate preiau una dintre ele. Poate pe cea calatoare, suna mai bine titlul ;) Desi stii ca eu nu fac lepse. Decat rar, foarte rar.

      Delete
  12. cele mai dureroase iubiri sunt cele platonice...
    suferinta, tristete si neuitare

    ReplyDelete
  13. Foarte frumoasă poveste!
    Numai bine, dragă Elly! :-)

    ReplyDelete
  14. Foarte poetic ai punctat diferentele care exista intre unii oameni care se avanta sa formeze un cuplu chiar si atunci cand simt - cand stiu! - ca ceva nu se potriveste cum ar trebui, ca ceva nu se leaga. Chiar si atunci cand visurile "corespund", persoanele nu sunt, neaparat, compatibile. Unii au curaj si isi asculta sentimentele, fiind cinstiti si cu ei si cu celalalti.

    ReplyDelete
  15. Uneori o relatie nu poate trece dincolo de prietenie pentru a deveni o iubire, iar fortarea iubirii nu duce decat la nefericire.

    ReplyDelete
  16. Tare fain ai scris, mi-a placut povestea ta!
    pupici draga mea!

    ps. spune-ne cum este în "lumea libera"! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Intre timp am gasit asta:
      „Prietenia de multe ori se termină cu dragoste, dar dragostea cu prietenie - niciodată.”
      Charles Gordon
      Asa e ca se potriveste povestii tale? :)

      Delete
  17. Prietenia și respectul sunt superbe, dar dacă dragoste nu e, ori nimic nu e, ori rămâne o distanță, acoperită de un destul de rece respect. Poate și prietenie...Și atât.
    Dragă Elly, te înscriu eu în tabel. Mulțumesc frumos pentru tot, pentru cuvintele calde. Ești minunată, așa cum sunt toți prietenii mie, atâția câți sunt, prieteni cu care mă mândresc și pe care-i prețuiesc. :)

    ReplyDelete
  18. Eu zic ca orice constructie durabila are in viata, la baza, iubirea. Ca de altfel orice activitate care ne ocupa frumos timpul si ne entuziasmeaza. Sunt iubiri de-o viata si iubiri de-o vara. Dar cand dragostea se incapataneaza sa vina atunci e mai intelept sa nu iti iei angajamente, sa stai in banca ta si sa astepti urmatorul tren. Care trebuie sa vina, chiar si in conditii de cod colorat. :))

    ReplyDelete