LÍBER, -Ă, liberi, -e, adj.
2. (Despre oameni) Care
are posibilitatea de a acționa după voința sa, de a face sau de a nu
face ceva; care nu este supus nici unei constrângeri; slobod.
◊ Liber arbitru = libertate absolută a voinței omului, postulată la idealismul filozofic, în opoziție cu determinismul.
7. Care este lipsit de artificialitate, natural, degajat, armonios, ușor.
◊ Expr. (Adverbial) b) a fi sincer, a spune deschis ceea ce gândești;
Sursa: DEX '98
(1998)
Cam asta spune DEX-ul despre "liber/liberă" și ceea ce derivă din. Desigur, am selectat din explicații/definiții doar ceea ce îmi este util.
În altă ordine de idei, acum nu multe zile, blogul meu a împlinit doi ani de activitate, nu de viață. Nu i-am făcut bilanț, nu i-am pregătit aniversare cu tort și lumânări. Mi s-a părut foarte puțin important și știu că nu m-am înșelat.
Nu fără legătură, daca un blog dispare sau nu se mai scrie pe el, nu se întâmplă nimic. La fel cum nu se întâmpla nimic și dacă unul dintre noi dispărem. Pentru că era posibil să dispar fizic în această perioadă.
Spun asta după ce am lipsit din peisaj destul de multe zile. Viața curge mai departe.
Revin la cuvântul "liber/liberă". Cred că sună foarte bine și mă și face să mă simt bine.
Nu știu alții cum sunt dar mie mi se întâmplă ca uneori să obosesc. Nu fizic ci psihic. Sigur, n-am să încep acum să-i plâng pe neuronii căzuți la datorie. Pe de altă parte, oboseala simțită e și una de natură sufletească. Poate pentru că mă dăruiesc prea mult. Și poate pentru că primesc în schimb prea puțin din ceea ce m-ar putea ajuta să merg mai departe.
Așa că am simțit nevoia să plec. Cât mai departe de blog, de Facebook, de orice. Undeva unde să nu fie nimeni și unde să stau doar eu cu mine însămi. Fără să dau explicații, fără să zâmbesc când n-am chef, fără să simt că aș înșela așteptări, fără prefăcătorie. Liberă. Doar eu și sufletul meu.
Pauza mi-a oferit și unele revelații...sau, mai bine-zis, doar confirmări ale unor presupuneri.
Dialogul cu mine n-a fost fără folos. Am ajuns și la capitolul "decizii".
Poate că, în ultimele luni, a fost remarcată absența mea de la ceea ce poartă numele generic de "provocări bloggeristice". Mă refer la jocurile la care participam pe unele bloguri. O bună bucată de vreme am fost încântată să particip. Dar cum eu nu participam niciodată doar de formă ci puneam acolo și parte din sufletul meu și câtă vreme în jur nu prea vedeam o implicare asemănătoare, stimulativă...am pus capăt unui lung șir de întristări, frustrări, uneori mici revolte înăbușite cu un zâmbet trist. Pozitiv este că mi-am recăpătat parțial libertatea.
Tot cu un zâmbet trist pun punct și jocului meu de weekend deși se pare că unora dintre participanți și cititori chiar le plăcea. Așa cred că este corect. Nu pot să stopez propriile participări la alte jocuri și să mențin ceva ce ar părea că poate obliga pe cineva.
Toate acestea pentru ca am nevoie sa fiu liberă, fără constrângeri și obligații. Cam așa cum eram la început, când s-a născut blogul.
Îmi doresc să re-experimentez senzația de libertate pe propriul blog. Să scriu ce vreau, când vreau, să mă bucur ca un copil de câte un comentariu rătăcit.
Nu, n-am înnebunit și nici sinucigașă nu sunt.
Doar sinceră.
Deci reset, restart...whatever... Vreau să fiu liberă. Doar eu și sufletul meu. Aici, pe blog.
În altă ordine de idei, acum nu multe zile, blogul meu a împlinit doi ani de activitate, nu de viață. Nu i-am făcut bilanț, nu i-am pregătit aniversare cu tort și lumânări. Mi s-a părut foarte puțin important și știu că nu m-am înșelat.
Nu fără legătură, daca un blog dispare sau nu se mai scrie pe el, nu se întâmplă nimic. La fel cum nu se întâmpla nimic și dacă unul dintre noi dispărem. Pentru că era posibil să dispar fizic în această perioadă.
Spun asta după ce am lipsit din peisaj destul de multe zile. Viața curge mai departe.
Revin la cuvântul "liber/liberă". Cred că sună foarte bine și mă și face să mă simt bine.
Nu știu alții cum sunt dar mie mi se întâmplă ca uneori să obosesc. Nu fizic ci psihic. Sigur, n-am să încep acum să-i plâng pe neuronii căzuți la datorie. Pe de altă parte, oboseala simțită e și una de natură sufletească. Poate pentru că mă dăruiesc prea mult. Și poate pentru că primesc în schimb prea puțin din ceea ce m-ar putea ajuta să merg mai departe.
Așa că am simțit nevoia să plec. Cât mai departe de blog, de Facebook, de orice. Undeva unde să nu fie nimeni și unde să stau doar eu cu mine însămi. Fără să dau explicații, fără să zâmbesc când n-am chef, fără să simt că aș înșela așteptări, fără prefăcătorie. Liberă. Doar eu și sufletul meu.
Pauza mi-a oferit și unele revelații...sau, mai bine-zis, doar confirmări ale unor presupuneri.
Dialogul cu mine n-a fost fără folos. Am ajuns și la capitolul "decizii".
Poate că, în ultimele luni, a fost remarcată absența mea de la ceea ce poartă numele generic de "provocări bloggeristice". Mă refer la jocurile la care participam pe unele bloguri. O bună bucată de vreme am fost încântată să particip. Dar cum eu nu participam niciodată doar de formă ci puneam acolo și parte din sufletul meu și câtă vreme în jur nu prea vedeam o implicare asemănătoare, stimulativă...am pus capăt unui lung șir de întristări, frustrări, uneori mici revolte înăbușite cu un zâmbet trist. Pozitiv este că mi-am recăpătat parțial libertatea.
Tot cu un zâmbet trist pun punct și jocului meu de weekend deși se pare că unora dintre participanți și cititori chiar le plăcea. Așa cred că este corect. Nu pot să stopez propriile participări la alte jocuri și să mențin ceva ce ar părea că poate obliga pe cineva.
Toate acestea pentru ca am nevoie sa fiu liberă, fără constrângeri și obligații. Cam așa cum eram la început, când s-a născut blogul.
Îmi doresc să re-experimentez senzația de libertate pe propriul blog. Să scriu ce vreau, când vreau, să mă bucur ca un copil de câte un comentariu rătăcit.
Nu, n-am înnebunit și nici sinucigașă nu sunt.
Doar sinceră.
Deci reset, restart...whatever... Vreau să fiu liberă. Doar eu și sufletul meu. Aici, pe blog.
 |
| Iarna atipică de anul acesta. Violetele se află într-o perpetuă înflorire... |
M-ai speriat cand ai zis "Pentru că era posibil să dispar fizic în această perioadă" . M-am gandit ca ai patit ceva rau . Ma bucur ca ne e asa!.
ReplyDeleteO seara frumoasa, Elly! Sunt total de acord ca libertatea de a alege e mai presus de orice.
Ileana, mi s-au intamplat atat de multe in decurs de circa doua saptamani incat era posibil absolut orice.
DeleteIti multumesc mult.
O seara frumoasa si tie!
...eu n-am fost pe bloguri. Deloc. O perioadă. Nici măcar pe al meu şi am fost surprinsă că accesări erau, deşi sunt mică precum furnica, nu s-a supărat mai nimeni că nu am apărut la citit şi comentat, dar mai presus de toate nu am simtit nevoia să scriu sau să citesc prin blogosfera. Eu sigur voi participa la jocuri dar nu condiţionat: nu-mi place tema, nu scriu; nu am timp, nu voi scrie şi asa mai departe. Mi-am propus schimbare majoră in viata reală, asta implică si scrisul. Aşadar aleg si eu cuvântul tău: libertate. Aşa să ne fie! Te îmbrăţişez!
ReplyDeleteEu am constatat ca am fost trasa usor de coltul unui guler :) Din comentariile lasate la ultimul articol.
DeleteN-am mai fost nicaieri, nici pe FB. Oricum nu stau pe el, daca sunt acolo e sarbatoare si trebuie profitat :))
Eu nu mai puteam. Am simtit ca cedez, deci era singura solutie. De cateva luni simt asta: ca am nevoie de libertate. Asa ca mi-am luat-o.
Imbratisari si tie, Adriana. Multumesc! :)
Nu e de glumit nici cu libertatea asta, din cauza ei eu am ajuns sa postez din an in paste si, crede-ma, nu e deloc bine. A inceput sa-mi placa mai mult viata fara blog, fara obligatii, responsabilitati. Deh, libertatea asta e cu dus si intors. Nu cred ca va fi cazul tau pentru ca abordezi teme mult mai variate decat mine.
ReplyDeleteDin cand in cand e binevenita o detasare de lumea dezlantuita in care sa te regasesti pe tine, sa-ti dai seama exact ce-ti doresti si ce vei face mai departe.
Iti dai seama ca sunt foarte incantata de ceea ce am citit si salut decizia ta. :)
Normal ca nu-i de glumit si eu chiar sunt mirata cum de am rezistat acesti doi ani incorsetata de tot felul de chestii in care de fapt singura m-am cam bagat. Nu-i genul meu, sunt o rebela de fapt. Adevarul e ca eu scriu despre tot ce-mi trece prin cap. As scrie si despre mai multe trasnai insa mi-e teama ca se sperie lumea. ;)
DeleteAm convingerea ca multe persoane simt ca mine relativ la activitatea de pe propriile bloguri insa merg inainte in virtutea inertiei. Cata vreme nu sunt afectate cum simteam eu ca sunt, totul poate fi OK. La mine se impuneau aceasta pauza si decizia luata. Multumesc, Nice :)
Stateam si ma uitam ( pe calculator, desigur) ca nu-ti mai sintisem prezenta fizica de ceva vreme. Ma intrebam daca esti bine sau nu. Ma bucur ca ai revenit, cu forte/ganduri noi. Libera as vrea si eu sa fiu pentru o zi, dar la alegerea mea, sa stau eu singurica si sa ma minunez de lumea in care traim :))
ReplyDeleteSper ca aceasta perioada a ta de libertate sa-ti fi adus ceea ce doreai tu in viata ta: o schimbare oricat de mica angreneaza multe in viata fiecaruia. Te pupam si suntem alaturi de tine! :*
Da, n-am mai fost prezenta absolut deloc in online. De bine, sunt bine. Alexandra, inteleg ca libertatea a cam disparut odata cu aparitia micutei Emilia in viata ta. Eu daca am disparut din online nu insemna ca am fost undeva, pe un varf de munte, singura. Tot felul de obligatii am si eu in viata asta, ca fiecare. Insa hotararea mea a fost de a ma elibera de constrangerile de pe blog. E singurul loc unde pot sa hotarasc singura. Doar eu :)
DeleteInca nu stiu exact ce mi-a adus perioada asta. Singurul efect palpabil e acest articol. Pana acum. ;)
Multumesc mult! Te pup!
Macar Elly tu ai facut ceva pentru a scapa de ceea ce simteai .... Se pare ca eu inca ma complac (in privinta blogului, vreau sa zic) si poate voi face si eu o schimbare, dar trebuie gandita .... vreau sa fac ceea ce imi place ....exact cum ai spus tu, fara constrangeri, sa hotarasc eu singura ce si cum. Mult spor in toate, Elly! On si Off line :*
DeleteElly dragă, la câtă vacanță de blog mi-am luat eu, sunt absolut în măsură să te înțeleg și să apreciez capacitatea ta de a a face exact ce dorești și ce simți că e mai bine pentru tine. Eu te-am mai bâzâit pe fb, dar cu chestii funny, la care știi prea bine că nu e obligatoriu să răspunzi, ci doar să te amuzi! Uneori mi se face dor de blog, dar de provocări mai rar. Faci și scrii ce vrei, când vrei...Dar știi tu mai bine ce ai de făcut! Te pup, mai povestim. Spor în tot ce-ți propui și o seară reușită! :)
ReplyDeletePentru mine e ceva neobisnuit sa lipsesc atat de mult de pe blog si din online. Asta arata pe de o parte ca n-am o dependenta fata de online dar inseamna si ca aveam nevoie de aceasta pauza. Ceea ce e grav. Ca de aer aveam nevoie. Cat despre FB tu stii ca eu stau foarte putin, spre deloc acolo. Asta demonstreaza clar ca mie nu-mi prea place FB. Am avut, cred, vreo 4-5 zile in care am fost prezenta pe el mai multe ore si am fost atenta, cat de cat, la ceea ce se intampla pe acolo. Nu-i de mine, nu reuseste sa ma atraga. Am simtit asta din ziua cand am facut contul si impresia nu mi s-a schimbat mai deloc. Eu nici macar nu vreau sa mai discut despre provocari. :)
DeleteMultumesc mult, Mirela. Te pup!
:)
ReplyDeleterevin!
:) Atunci cand poti tu, draga Ana. Te asteptam, si eu, si blogul. :)
DeleteAm presimtit ceva... O sa revin si eu zilele astea. Se pare ca anul începe cu unele provocari pentru unii dintre noi. Poate ca sa fie mai linistit pe urma. Sper...
ReplyDeleteAveam acea senzatie de oboseala si de neputinta de cateva luni. Daca era sa o urmez exact, trebuia sa fac aceasta schimbare de atunci. Am dorit insa sa fiu sigura ca asta imi doresc si am lasat sa se incheie anul. Cred ca a fost mai bine asa.
DeleteVom trai si vom vedea. Sperante de mai bine cred ca avem cu totii. Multumesc, Dan!
Mă bucur că ai revenit teafără şi liberă de constrângeri printre noi.
ReplyDeleteCând vei simţi nevoia, vei povesti mai pe larg peripeţiile tale din aceste
ultime două săptămâni. Sunt unul căruia îi plăcea jocul tău de weekend.
Dar cel mai important lucru acum e să te refaci psihic şi fizic după încercări.
Deşi, după cum înţeleg, n-a debutat aşa cum ai fi vrut,
2014 poate fi cel mai bun an din viaţa ta de până acum.
De teafara si libera nu se pune problema. Sunt si una si alta. Despre povestit peripetiile...cred ca mai va iar unele n-ar putea fi povestite never ever. Deocamdata nici mie nu-mi vine a crede cate mi s-au intamplat.
DeleteJocul...da. Stiu ca te afli printre cei intristati de aceasta decizie. Mie insami imi placea, era copilul meu. Insa...cred ca e mai bine asa.
Ca sa spun drept, anul a debutat interesant dar ciudat si neasteptat. Parca prea. Chiar nu stiu ce va fi. :) Ramane de vazut...
Parca tu îmi scriai ca fiecare face ce vrea pe blogul lui, nu? :)))))
ReplyDeleteTe îmbratisez, esti o persoana libera! :))
pupici!
Minnie, e posibil ca ideea din textul meu, destul de lung, sa fi suferit o diluare. De aceea am mai dat lamuriri in raspunsurile la comentarii. Vorbesc aici despre o altfel de libertate. Care nu are nimic amuzant.
DeleteMă bucur că ai revenit, chiar mă întrebam... De ce nu mai apare nimic. Îmi place libertatea!
ReplyDeleteChiar m-am gândit în week-end unde eşti şi ce faci, şi îmi propusesem să îţi scriu azi ceva.
ReplyDeleteBine că ai revenit, liberă şi fără provocări, dacă aşa îţi face ţie bine. Cred că toţi ştim cum este şi din când în când mai luăm câte o pauză. Eu am participat doar puţin la câteva provocări, şi chiar şi aşa am luat trei pauze pe blog anul trecut. De multe ori m-am gândit dacă ceea ce fac ajută cuiva la ceva. În general, mă ajută pe mine să mă organizez puţin mai bine, dar de multe ori devine obositor. Atunci o pauză este binevenită.
Deci, bine-ai revenit şi o săptămână uşoară!
Am observat ca ti-ai luat o pauza de la blog in ultima vreme, chiar ma intrebam ce se intampla, ma gandeam sa-ti dau un mesaj.
ReplyDeleteIn alta ordine de idei si pauzele astea fac bine. Blogul pana la urma este un hobby, ceva care sa te binedispuna, nu o constrangere sau o obligatie, sau cel putin eu asa vad lucrurile.
Te pup Elly (si pe Snow, app ce mai face?!), numai bine iti doresc!
Ce să spun Elly? Am considerat întotdeauna că deciziile ne aparţin! Şi sunt personale!
ReplyDeleteCeea ce vreau eu să spun este că nu am considerat niciodată blogul ca o datorie..., doar o bucurie!!!
Orice vei hotărâ sper să-ţi iasă! Spor!
nimic nu este mai pretios decat libertatea ..liberul arbitru...
ReplyDeleteBuna
ReplyDeletebine ai revenit.
Si eu am suferit aceleasi sentimente, trairi, furii si inlantuiri. In lumea virtuala nu stii cat de real esti sau nu, si cat de luat in seama esti, doar scrisul sau tu ca si persoana?!
E dificil.
Citind si comentariile de dinainte si raspunsurile tale, am regasit raspunsuri la unele intrebari pe care mi le puneam si eu referitoare la multe aspecte legate de disparitia ta, de libertate, blog, viata reala si cea virtuala.
Bine ca esti bine si ai revenit pe blog
Eu inca sufar, nu pot scrie, sunt total "nu eu". Tu ti-ai dat un restart, eu nu reusesc sa mi-l dau. Nu inca. Azi mi-am facut curaj sa scriu, macar comentarii daca nu pe blog. Dar n-o sa vizitez prea multi, ci doar pe cei mai dragi din blogosfera. In mesajul asta iti las toata aprecierea mea pentru ceea ce faci, pentru ceea ce scrii, pentru ca esti tu. Esti minunata si nu poti decat sa-mi fii draga.
ReplyDeleteMa bucur ca ai revenit, insa citind printre randuri nu imi pari bine. Poate e doar o impresie gresita, dar oricand consideri ca vrei sa iti versi naduful o poti face..iti pot lasa un mail. Uneori mai avem nevoie si de pauze, orice ti s-ar fi intamplat in aceste doua saptamani, trebuie sa gasesti resursele sa mergi inainte cu capul sus. Uneori mai cadem, mai avem depresii (helloooo eu sunt campioana la asta:))), dar stii ce mi-a facut bine..sa scriu pe blog..Nu renunta la edtia ta de week-end libertatea ta nu consta in asta neaparat. Mie chiar imi placea happy week-end-ul tau. La multi ani si blogului tau. Ai pus mult suflet aici, si cred ca ai multi oameni care te apreciaza in blogosfera.. Curaj!
ReplyDeleteThis comment has been removed by the author.
ReplyDeleteElly, înțeleg tot. Modul în care te-ai dedicat tu celorlați, inclusiv mie, - atunci când mă vizitai îmi luai toate articolele retro, la rând, comentariile pe care le lăsai, mereu pertinente și la subiect, m-au făcut să pricep multe.
ReplyDeleteEu n-am început să mă joc de multă vreme și mă tem că n-o să pot fi mereu prezentă, peste tot, mai ales observând anumite chestii pe care cu siguranță le-ai observat și tu, în timp. Adevăru-i că nici nu mi-am propus, știind cât de limitat mi-e timpul, cât fur de la cei mici ca să dau aici, în virtual. Nu am reușit să mă organizez bine, să găsesc un sistem prin care să văd tot ce mișcă în timp cât de cât apropiat de cel real, așa că am pierdut multe articole bune, peste tot, dar și aici.
Nu știu ce să spun mai mult, dar știu că rândurile tale de mai sus m-au făcut să-mi fi mai dragă.
să-mi fii* scuze
ReplyDeleteEu am simtit necesitatea acestei eliberari cu ceva vreme in urma, cand am simtit ca e mai bine sa ma rup de toate acele firisoare in care deja nu ma mai simteam confortabil.
ReplyDeleteA trecut ceva vreme de atunci si ma simt bine iar pe blogul meu, e din nou jurnalul meu, asa cum il pornisem :)
Sa-ti fie si tie bine cu aceasta decizie! :)
Libertatea e cea mai bună alegere.
ReplyDeleteO săptămână cât mai bună, Elly!
ce dracu ai patit fata?
ReplyDeletecum pui punct la happy weekend?
ai capiat?
baga-ti mintile-n cap urgent ca ma superi...
"Deci reset, restart... "
ReplyDeleteTrebuie sa te simti tu libera, restul nu conteaza...
Ai-ai-ai-aiiii! Elly, Elly! Am citit articolul in chiar ziua cand l-ai scris... Incepusem comentariul si... s-a blocat PC-ul! A fost bine! (o dovada in plus ca PC-ul e mai destept ca mine). Pornind de la ceea ce ai scris, ca era posibil sa dispari fizic, o cam bagasem pe maneca si alunecam pe panta patetismului, in comentariu... Apoi... am ignorat (un fel de a spune) aceste randuri. Azi, cand sangele mi s-a mai racorit, incerc sa comunic ceva...
ReplyDeleteAlegerile iti apartin si toti ceilalti trebuie sa le respectam. :) Mie mi-a placut Happy Weekend! Poate, candva, vei reactiva HW! :) Oricum, mi se pare destul de solicitant sa fii "gazda" pentru jocuri - am mai scris aceasta si am scris ca va admir consecventa si forta celor care reusiti sa faceti si asta si sa vizitati alte bloguri si cate altele mai faceti... Tie sa iti fie bine e mai important, as zice. Iti doresc sa iti fie bine si... astept urmatoarele articole! :)
Ziua minunat sa o petreci si sa fii sanatoasa! Pupici!
Elly, îți doresc să-ți regăsești pacea interioară. Pe urmă, vei face cum îți va fi mai bine.
ReplyDeleteSă ai zile frumoase și liniștite !
Cred ca tuturor ne-a placut/convenit initiativa HW; nu i-as spune joc...
ReplyDeleteSunt convins ca a fost solicitant.Daca ar fi usor, am initia si intretine fiecare, zilnic, cate o "provocare bloggeristica".
Dupa cum constat din comentarii, toti iti suntem recunoscatori ca o lunga perioada ne-ai inspirat, tolerat, coagulat.
Sa ai bucurii !
Eu nu am anuntat nimic, dar am facut multe schimbari in viata mea, cu blogul meu, schimbari pentru care am considerat ca nu trebuie sa dau nimanui socoteala. Dupa cum scriam intr-un articol de pe blogul nou, multi nici nu observa atunci cand un om dispare din blogosfera, desi pana atunci i-au trecut pragul si i-au ridicat osanale. Aminteam acolo de Diana, Pandhora, ochiiverzi... Tu stii la ce ma refer...
ReplyDeleteCand am simtit ca nu mai pot, ca e prea mult, ca am obosit sau mi-a disparut cheful, mi-am luat libertatea inapoi si am strans-o bine la piept. Atat!
Bine ai revenit, dragă Elly! Te înţeleg perfect. Nici eu nu stau prea bine cu timpul, iar mica mea Zână mă preocupă mai mult decât blogul, pe care intru şi eu când pot. Mi-au plăcut gândurile tale şi dorinţa de a fi cât mai... liberă! Aşa trebuie să fim toţi şi să evităm să ne lăsăm înrobiţi de mirajul virtualului.
ReplyDeleteÎţi doresc numai bine şi un an bun şi frumos! :-)