Friday, January 24, 2014

România de bun simț


foto personală

De patru zile, un fluviu de cuvinte inundă toate canalele media, în principal ecranele televizoarelor. O reacție previzibilă, de altfel, fiindcă era imposibil ca toate aceste canale să nu încerce să stoarcă totul, și chiar mai mult, din  tragedia zilei de 20 ianuarie din Munții Apuseni. 
N-am fost martoră la toate cele care s-au derulat de atunci, fiind cam absentă de pe-acasă și având acces restrâns la mijloacele media. În ciuda acestui fapt mă declar oarecum învinsă, deja nu prea mai am puterea să ascult/privesc/citesc nimic. Nu neapărat din motivul suprasaturației.

Dacă până mai ieri, cei mai naivi, puteam gândi în unele clipe, că statul român își face măcar 5 secunde pe zi timp să aibă puțină grijă de noi, milioanele de suflete ale României, ei bine, ziua de 20 ianuarie a spulberat complet această iluzie. Tragedia aviatică din Apuseni nici nu trebuia disecată atât de mult ca să înțelegem cu toții că așa stă situația.

Pentru că nenorocirea de luni a demonstrat clar ceva. Că noțiuni precum profesionalism, competență și altele asemenea nu se prea întâlnesc în același perimetru cu politicul, pe aceleași coordonate rar spre niciodată. Că politicul bate tot, e dușmanul bunului simț și înseamnă, de fapt, neputință. 

Tragedia a mai demonstrat și altceva. Că în spatele oficialei Românii neputincioase se află o altă Românie: România de bun simț a oamenilor simpli, capabili de gesturi voluntare, de neimaginat pentru cei din fruntea bucatelor care nu mișcă un deget dacă n-au de câștigat măcar un pixel de imagine. 
Poate mai avem o șansă ca nație. Și asta doar pentru că România de bun simț e mult mai mare și mai vie decât cea neputincioasă.


Pentru cine nu are idee despre ceea ce am scris mai sus, căci acest text va rămâne aici peste timp, cred că se cuvin câteva cuvinte despre tragedie.
Patru medici și o studentă la medicină participau la un act medical voluntar, pilotul și copilotul la fel. Salvarea din acel vârf de munte, chiar dacă nu totală, a venit, de asemenea, de la niște voluntari și-am să-i amintesc pe toți: localnicii inimoși, membrii clubului off-road, echipa SMURD.  
Voluntariatul înseamnă dăruire și iubire. Omenie. Nimic legat de interes material, de imagine nici atât.  
Întâmplător sau nu, noțiunea de voluntariat traversează ca un fir roșu această întâmplare tragică.



17 comments:

  1. E bine că te-ai lămurit şi tu că politica e paralelă cu competenţa.
    Mie îmi era clar de câţiva ani, de cînd un lider partid afirma că în
    partidul lui sunt 10.000 de specialişti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu eram si nu sunt chiar atat de naiva. Am o multime de cunoscuti care activeaza prin niste partide, la putere sau in opozitie. De-a lungul timpului cativa dintre ei au ajuns in posturi importante si nu pentru competenta lor.
      Insa macar la nivel national ar fi trebuit ca situatia sa fie putin alta. Povestea asta cu accidentul cred ca a spulberat orice iluzie. A oricui.

      Delete
  2. Au inundat si facebookul, de vreo cateva zile numai asta vad pe "pereti" :D.
    Desigur ca tragedii se intampla mereu, dar sa faci atat caz din asta, nu mi se pare chiar ok.
    Eu iti doresc un weekend placut. Sa stii ca imi lipsesti pe aici prin blogosfera ;)!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asa se intampla de obicei. Media isi face si ea de lucru ca alta treaba n-are. Altele sunt insa problemele. Autoritatile, in speta statul, n-au dovedit decat incompetenta si mai grav de atat, lipsa de bun simt.
      Multumesc pentru urare, draga Larisa! M-am reintors, voi fi ceva mai activa. :)

      Delete
  3. Noroc că i-au găsit localnicii, altfel de la tragedie se ajungea la catastrofă! :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, si eu consider ca norocul au fost acei oameni cu suflet mare.

      Delete
  4. Totul e dureros.Pentru ei ca s-au dus,pentru noi ca traim condusi de niste incompetenti.Toate bune !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Exact astea sunt si tristetea si nemultumirea mea, draga Flori.
      Multumesc. La fel!

      Delete
  5. eu de luni sunt scarbita, revoltata si imi e ciuda ca nu pot face nimic. ca mine probabil sunt multi...
    sa ai seara faina!
    pop!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred ca aceasta senzatie am resimtit-o foarte multi dintre noi, asa cum spui. Si aceeasi scarba, draga Geanina.
      Multumesc. Te pup.

      Delete
  6. Politica n-are nici o treaba cu faptul ca ne-am obisnuit, mare parte din noi, sa nu ne facem treaba la locul de munca. Mai ales cei ajunsi in scaune caldute,"la stat", la care banii vin luna de luna, fara criterii de performanta, fara examinari periodice, fara "target" si fara conditia de a-si "face planul".
    Si din frica(nu teama) de a nu ne pierde "locsorul caldut" (STS, ROMATSA, ISU), incet incet ne-am pierdut "sangele din xxx", nimeni nu-si mai ia responsabilitatea pe cont propriu. Din nesiguranta si slaba pregatire, toti asteapta sa le spuna "sefu' " ce sa faca. Toti se tem sa ia taurul de coarne si sa actioneze.
    Daca era un singur om cu tarie de caracter la statia aia de gasit infractori, acum era EROU NATIONAL si-l decorau si Ponta si Basescu, garantat.
    Asa, au ramas o gloata de "pupaciosi in locuri ascunse", la asta se pricep, indiferent cine-a fost la putere si cine mai urmeaza.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este si asa cum ai scris insade data aceasta a cam fost cum am spus in raspunsul la primul comentariu caci eu nu ma refer la toti oamenii ci doar la autoritatile statului. Foarte frecvent se intampla, mult mai frecvent decat iti poti imagina, ca in functii cheie, de decizie, sa fie numiti oameni care au adus servicii politicului, oameni care trebuie rasplatiti pentru ele si care nu se remarca prin competenta, profesionalism ci doar prin aceea ca sunt membri ai acelor partide si au adus servicii importante. Cunosc personal astfel de situatii.
      SI eu am zis ca daca era un om curajos, care sa ia o hotarare buna de capul lui, poate ca azi era erou. Sau poate ca nu si asta ar fi fost o si mai mare tristete...
      Gloata aceea nu va disparea never ever in Romania. Sper insa, si chiar imi doresc cu putere, sa ma insel. As fi fericita.

      Delete
  7. Eu nu am urmarit detaliile cazului,insa totusi doream sa comentez ca am oarecum impresia, (desi zau, nu sunt absolut de loc competent casa pot emite chiar o opinie, deci ramane la nivel de impresie total personala), un accident aviatic al unui avion mic obisnuit e cam la fel ca al unei masini, nu e ca atunci cand cade un avion comercial, sau ar fi accidentat un avion chiar si mai mic insa ultradotat cu aparatura de locatie si comunicare, adica unul scump asa e ultima ora sau unul mai militar, si daca se intampla intr-o zona izolata, tehnologia este oarecum limitata referitor la a-l gasi chiar asa de usor.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Plus nici nu stiu aca telefoanele celulare utilizate pt comunicare erau smart phone-uri cu GPS, ca zau,nu cred ca e chiar asa de usor ca in filme sa gasesti pe cineva care comunica e la un telefon celular obisnuit de nu stiu unde...adica nici daca erau soldati NATO in Afghanistan sau cine stie unde nu era asa de ultra super imediat simplu sa fie localizati, desi poate intr-adevar in 2014 poate mai usor decat in 2004.

      Delete
    2. Bla, bla bla... ca parca ma intereseaza cat de "smart" era telefonul sau daca avionul avea clopotei in coada!
      To make the long story short:
      Intr-o tara membra NATO si EU sapte persoane zboara (din disperare si pentru a sfida neputinta) in interes de serviciu cu un avion "vintage". Avionul (din motive irelevante acum) cade! Autoritatile (imbuibate, indolente si criminale) au nevoie de 6 (sase) ore sa ajunga la locul accidentului! (Pardon! Prea mari autoritati n-au ajuns, doar niste sateni si doua fete reprezentand "fantasticul" SMURD!)
      Serviciile secrete au bugete muuuult peste Sanatate si Educatie la un loc dar nu au fost in stare sa localizeze un avion? Si daca era un avion ostil cu indivizi care indrazneau sa atenteze la linistea tembela a spatiului carpato-danubiano-pontic? Bla, bla, bla...
      Vinovati pentru tragedie suntem TOTI! Pentru ca ne oripilam ocazional, ne revoltam furibund (da' ne trece repede) si doar declarativ dar continuam sa toleram cu indiferenta condamnabila mereu aceeasi nesimtiti adunati in tribul "clasa politica"!!!
      Orice scuza sau explicatie pentru ce s-a intamplat SASE ore dupa accident reprezinta o insulta la adresa inteligentei puiului de curca!
      Aaaa, corect! daca vine Victoras si spune "Ba romani, ce dracu n-ati inteles?! Nu existati decat cel mult 30 de zile anterior prezentarii la urne (si asa inutil si plictisitor pentru noi ca oricum stim cum iese)! Haidi pa! Nu ne mai cautati, mai trecem noi pe la televizor din cand in cand!" macar nu mai avem asteptari si pe cale de consecinta nici dezamagiri!

      Delete
    3. Sincer,nu cred ca imbunatatirea respectarii anuitor norme si standarde in activitatile unor unitati bugetare din Romania depinde chiar asa de mult de alegerea electorala a publicului din Romania,in sens de care administratie politica e l aputere. Dar nu numai in Romania, in nici o tara, de altfel. Acele norme si standarde birocratice trebuie chiar dezvoltate in mod cat mai apolitic posibil, plus cat mai putin pasional posibil,si mai mult rational. Nu vad de ce vinovati "suntem cu totii". Sunt de altfel sigur ca si D-zeu plus mama Natura au o parte procentuala de raspundere destul de clara, as estima chiar minim 12 %, in cazul acestor decese accidentale.

      Delete
  8. Mereu a existat. Însă toți au refuzat să o scoată la inveală.

    ReplyDelete