Friday, February 21, 2014

Clipa încremenită [2]



foto personală

Continuare de AICI

Văzură o casă de bilete mai liberă. Ce ușurare! O lăsă pe ea cu geanta de voiaj să-l aștepte la câțiva metri, lângă perete. Cele câteva minute cât dură până ce el veni cu biletele i se părură ore. Și lui la fel, probabil, căci îl observase cum se tot uita la ceas. 

Înhăță geanta de voiaj, o apucă pe ea de mână și porniră către linie. Mai aveau destul de puțin până să ajunga la tren când se auzi:
"Trenul accelerat 139, (era al lor!) care pleacă în direcția Videle-Roșiori Nord-Craiova, va pleca peste cinci minute de la linia ..." (nu se mai auzi linia dar știau. La casă, când luase biletele, întrebase de la ce linie pleacă).  "Persoanele care au condus călătorii la tren, sunt rugate să coboare din vagoane. Vă dorim călătorie plăcută!" 
 
Și ei încă nu urcaseră... În sfârșit, în tren! Nu era vagonul lor, peste încă două, dar nu fusese cazul să riște. Aveau să mearga prin tren, nu mai conta că la clasa a II-a mai erau câțiva oameni și pe culoare. Bine că reușiseră! 

Să strecurară ușor. La vagonul de clasa întâi, unde aveau biletele, părea a fi altă lume. Prin compartimente pasagerii erau destul de răsfirați. Ea avea nevoie de liniște. Era perfect. 

Chiar când își identificară compartimentul, trenul făcu o smucitură. Pornise. În compartiment tocmai se retrăgea de la fereastră un domn slăbuț, de vârsta a treia, într-o modestă vestă de pescar, cu pantaloni de catifea reiată și cu un aparat foto atârnat de gât. O Leica.

Salutară. Li se răspunse cu multă naturalețe, pe-un ton prietenos. Zâmbiră apoi se blocară, instantaneu, preț de două-trei clipe. Bărbatul și femeia găsiți în compartiment le răspunseseră în...franceză. Hmm! Francezi?! "Ce să fi căutat doi francezi într-un oarecare tren românesc...?!" se întrebară și mirară din nou, printr-o telepatie formidabilă. "Or fi având treabă la Craiova sau cine știe..." gândi tânărul.

Posesorul vestei de pescar, om la vreo șaizeci de ani, posibil puțin peste, se așeză alături de femeia drăguță, cu zâmbet delicat și cu mult mai tânără decât el. Însoțitoarea lui. "Poate fiica...sau poate soția..." le trecu amândurora prin cap într-o fracțiune de secundă.Foarte curând, frazele schimbate între cei doi străini arătară că doamna era soția. Un mister se elucidase. Anii de limba franceză din școală nu fusesera chiar fără folos, pricepeau aproape tot ceea ce se discuta pe locurile de vis-a-vis. 
Cât despre cine erau cei doi, hazardul care face și desface le oferise surpriza întâlnirii cu doi fotografi. Într-un tren românesc, doi fotografi francezi. Ineditul situației îi tulbura. 

Se observau reciproc, cu discreție. Franțuzoaica purta blue-jeans și cămașă înflorată. Avea alură de fotomodel. Chiar așa, așezată. 
Cu fiecare kilometru parcurs, cei doi plus doi realizau că erau două lumi acolo, în acel compartiment banal.

Ar fi întrebat una-alta despre Franța, despre Paris...dar ceva îi opri. Teama de ridicol, mai presus de primul impuls și curiozitatea normală. Nu mai conversaseră niciodată cu vreun vorbitor de franceză, niciunul nu stăpânea limba. Deși un dialog cu cei doi le-ar fi prilejuit amintiri pe care să le depene peste ani fiului sau fiicei...ori poate chiar nepoților.

Legănându-și ușor călătorii, trenul consuma lacom distanțele. Subit, tânăra se simți foarte obosită. Îi șopti lui că ar vrea să încerce să doarmă puțin. Timp aveau destul. Emoția și îngrijorările ultimelor ore, teama că vor pierde trenul, cele puțin peste cinci luni de sarcina...toate o epuizaseră.

Se întinse, cu grijă să nu ocupe și celălalt loc de lângă ea, deocamdată rămas liber. Își sprijini capul pe pieptul lui și el o cuprinse tandru și atent cu brațul drept. Rochia de gravidă, devenită brusc prea scurtă, lăsa genunchii prea la vedere însă roșul stins al jachetei din lână restabili decența. Pleoapele-i căzură grele. De somn... 

- va urma -

31 comments:

  1. Interesanta povestea, scrisa in stilul tau clasic, cu multa pasiune. Te-ai gandit vreodata sa scrii o carte Elly? Ai mare talent. Am recuperat si articolul din urma, se pare ca-mi scapase. Acum astept continuarea.
    Pupici!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Multumesc, Larisa, dar o carte nu doar ca se scrie greu si nu cred ca am ceea ce-mi trebuie, dar mai e nevoie sa fie si publicata. Pe banii scriitorului, cand este un nimeni. Oricum, toata lumea scrie, e inflatie. Cine sa le citeasca pe toate? :)

      Delete
  2. Nu mă pot abţine să nu încerc să anticipez. Data trecută mi-am imaginat că vor merge la părinţii unuia dintre ei pentru a-l prezenta pe celălalt. Acum încerc să deduc ce rol vor avea francezii în toată povestea. Nu prea intuiesc nimic despre ei, este posibil să nici nu aibă un rol prea important.
    Ştiu eu că ai altele pe cap, dar subscriu la întrebarea Larisei.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Relativ la cursul povestii...vei vedea.
      Restul...clar nu. Dar iti multumesc. :)

      Delete
  3. Abia astept continuarea.... imi place cum descrii micile detalii fara sa plictisesti! :)
    Prima fotografie este de la Gara de Nord... si cu "ochii legati" asi fi recunoscut-o!
    Tare imi este dor de acea gara....dar desigur de gara pe care o stiam eu.... pura nostalgie!
    pupici Elly!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Exact de la Gara de Nord :) N-aveai cum sa n-o recunosti tu ca fiica a orasului :)
      S-a schimbat pe ici, pe colo dar nu chiar foarte mult, cred.

      Delete
  4. Eu am zis de ceva timp ca esti o scriitoare in devenire si acum citesc aceasi opinie si la alte persoane.Stilul de scris e placut si noi citim cu placere. Asteptam clipa 3. Te pup,

    ReplyDelete
    Replies
    1. Voi sunteti foarte dragute dar eu stiu unde mi-e locul.
      Vine zilele acestea si partea a treia. Merci, Flori. :)

      Delete
  5. Si mie imi place cum descrii detalii fara sa plicitseati! Detaliile au un farmec ce trezesc ecoul in mai toate sufletele pentru ca fiecare se poate identifica in unul sau altul. N-am mai fost cu trenul de ani! Si mi-e dor de o calatorie... dar incotro?! :) In plus, acum imi place mai mult cu masina. ;)
    Astept continuarea cu mult interes! :)
    Editura Nemira publica debutanti, sa stii! :) Mai e si o editura online, pentru cei care n-au publicat la vreo editura - dar imi scapa denumirea acum... Cred ca "Semanatorul" ii spune, dar nu garantez! :)
    Succese!
    Un minunat sfarsit de saptamana iti doresc! Cu drag!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Chiar sper sa nu fi plictisit. Detaliile au uneori un rol foarte important asa cum cred eu ca au in aceasta poveste. Eu circul mult cu trenul, chiar imi place. Mult mai mult decat cu masina.
      Multumesc de sugestii, Diana draga, dar nu stiu, nu cred. Nu ma consider cine stie ce talentata.
      Te pup :)

      Delete
  6. continuarea Elly! :) stii deja, cred, ca am dependenta la scrisul tau!

    ReplyDelete
  7. esti o povestitoare cu talent, detaliile contureaza perfect atmosfera, oamenii...
    ce va urma? :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce va urma vine curand. Ai citit si prima parte parte?

      Delete
  8. M-am lămurit, o faci înadins, ca să aşteptăm continuarea.
    Faci precum în filmele mute: o fată legată fedeleş e pusă
    pe linia ferată şi tocmai vine trenul. Atunci se termină secvenţa...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mda... Lasa, ca stii bine de ce o fac. Nici asa nu am garantia ce e citit tot textul. :)

      Delete
  9. Bună dimineața, Elly! E ora lecturii matinale la tine acasă, în casa virtuală, firește. Am așteptat continuarea, iar acum, după ce am citit fragmentul, aștept din nou, cum era de presupus. ;)
    Calitatea ta de povestitor plin de farmec și stil e incontestabilă, lucru vizibil, constat de cititorii tăi. Franțuzoaică...blue jeans...cămașă înflorată...rochie de gravidă...Of, dar oare cine e fata frumoasă din fotografie?! Gata, ai reușit! Bine a spus Diana. ;) Și succes, ai șanse mari. Te pup, zi frumoasă și cu noroc! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mirela, iti multumesc si te astept si la continuare.
      Cat priveste laudele, sunteti voi mult prea dragute. ;) Te pup si eu! :)

      Delete
  10. Cred că literatura de sertar e înlocuită acum de literatura de blog. Cine știe câte scrieri frumoase sunt neștiute de marea masă a cititorilor din cauza timidității scriitorului. Hai, curaj, Elly ! :)

    Să ai zile frumoase și weekend plăcut !

    ReplyDelete
  11. Am citit cu sufletul la gura si partea a doua a povestii. Deja se contureaza o adevarata poveste de dragoste. Imi place! Un week-end frumos sa ai!

    ReplyDelete
  12. Unde îi va duce trenul? mă întreb dar nu dau glas niciunuia dintre răspunsurile care se îngrămădesc...
    Aştept continuarea :)
    Un weekend liniştit, Elly!

    ReplyDelete
  13. Ai un stil usor si placut de a scrie. Subscriu la ce au zis ceilalti pentru ca sunt de prisos cuvintele mele. Si da astept continuarea.
    Te imbratisez.

    ReplyDelete
  14. Foarte frumos povestesti, Elly
    Abia astept sa citesc o continuare!

    ReplyDelete
  15. Rudolph, iti multumesc mult. Ti-am pus comentariul la pastrare pana cand se termina povestea. :)
    OK?

    ReplyDelete
  16. Curge frumos!
    Un singur detaliu. Tehnic e destul de dificil sa dormi, in tren, "cu capul pe pieptul lui"! :)

    ReplyDelete
  17. Foarte frumos...am să revin aici cu drag. :)

    ReplyDelete
  18. Sper să existe o continuare...:D Ar fi păcat să nu fie pentru că scrii frumos.

    ReplyDelete
  19. Tare frumos scrii, tu draga Elly. Nu pot decat sa le dau dreptate celor care te indemnau sa scrii o carte. :)

    ReplyDelete
  20. După căsătorie, viața mea a fost atât de grea, încât soțul meu a început să urmărească alte femei pentru că nu i-am dat un copil după ce am așteptat câțiva ani. Mi-am văzut căsnicia dispărând. Am făcut tot posibilul pentru a schimba situația, dar nimic nu a funcționat până l-am întâlnit pe Dr. DAWN, un vindecător spiritual. Dr DAWN mi-a salvat viața și căsnicia. acum am 3 copii. Sunt recunoscător Dr. DAWN și de aceea îmi las mărturia oricărei persoane care suferă de probleme conjugale și de fertilitate. E-mail de contact: dawnacuna314@gmail.com
    Whatsapp:+2349046229159

    ReplyDelete