Signorina Nina

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/Como

Nu alesese avionul, chiar de drumul ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai potrivit, chiar si ca pret al biletelor.

Decembrie venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.

Era marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea niciun chef de companie, de vorba...

Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din fier forjat, asteptand