http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/brad
Nu alesese avionul, chiar de drumul
ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai
potrivit, chiar si ca pret al biletelor.
Decembrie
venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme
capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul
devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar
si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.
Era
marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era
aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de
tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea
niciun chef de companie, de vorba...
Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile
in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa
reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor
scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din
fier forjat, asteptand
