Alegria

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/sarbatori%20de%20iarna

Viena - târg de Crăciun în fața Palatului Schönbrunn

Nu mai este mult. Se aude zvon de sărbătoare de peste tot. Pe străzi copiii șfichiuiesc pământul cu bicele, pregătesc săniuțele, au scris și încă mai scriu scrisorele pentru Moșul, la televizor deja de vreo două săptămâni în reclamele frumos fardate cu mult roșu, alb și verde sună clopoței zglobii, mai nou se anunță și zăpezile... Pare că aproape nimic nu mai lipsește din tablou. 

Pe gerul arctic mai vine Moș Nicolae?

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/sarbatori%20de%20iarna

N-am avut somn azi-noapte. M-am rugat de moșul aproape o ora si n-a vrut sa ma primeasca în brațele lui. Moș nemernic! 

M-am razbunat si eu intrând pe blog. Ca să-l pârăsc, fiindca mi s-a parut lipsit de suflet.

Signorina Nina

http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/sarbatori%20de%20iarna

Nu alesese avionul, chiar de drumul ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai potrivit, chiar si ca pret al biletelor.

Decembrie venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.

Era marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea niciun chef de companie, de vorba...

Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din fier forjat, asteptand