Signorina Nina

http://dragosteoarba.blogspot.com/2012/12/signorina-nina.html

Nu alesese avionul, chiar de drumul ar fi durat mai putin. Isi facuse toate calculele si autocarul era mai potrivit, chiar si ca pret al biletelor.

Decembrie venise pe meleagurile straine, unde pribegea de cativa ani, cu vreme capricioasa. Saptamana trecuta ninsese doua zile, intreg peisajul devenise alb, de poveste. Acum totul revenise la culorile toamnei. Chiar si temperaturile. Șuiera un vant cam rece dar era OK.

Era marti si mai erau doar cinci zile. Desi nu se asteptase, autocarul era aproape plin. Se bucura cumva ca nu era singura care pleca atat de tarziu. Nu cunostea pe nimeni din oamenii de acolo. Mai bine. Nu avea niciun chef de companie, de vorba...

Intoarcerea planurilor, cu 180 de grade, avusese loc cu doar cinci zile in urma. O zi intreaga fusese ca si anesteziata. Nu stiuse cum sa reactioneze. Plangea. Plangea de cate ori ii revenea in fata ochilor scena din dimineața cand sunase la poarta inaltă si frumos lucrata, din fier forjat, asteptand
ca în interfon sa-i raspunda vocea familiara, usor  ragusita. Signorina Nina era intotdeauna treaza la ora aceea. A sunat iar si iar. De nu mai stia cate ori. De la a treia incercare avusese o presimtire. Nu prea buna. Dupa poate vreo zece incercari, l-a sunat pe Domenico, nepotul Ninei. Era plecat la Lacul Como. Facea ce stia el mai bine: vrajea vreo pițipoancă. Au gasit-o pe signorina Nina fara suflare, in patul ei mare si luxos, din dormitorul cel mai frumos al vilei ce imita un mic castel.  Un infarct.

Nu mai avea pentru cine sa stea, lui Domenico ii trebuia libertate și Marcela, imigranta româncă, îl încurca. Matusa lui avusese nevoie de companie si menaj. El nu, oricum era plecat de acasa cu saptamanile. Cu cei doi caini si cu motanul nu stia ce se va intampla...

Avea sa-i lipseasca signorina, fusese o femeie exceptionala care-i daduse multa libertate.

A fost bolnava de tristete si suparare ziua aceea si chiar si urmatoarele. Mai era foarte putin pana la Craciun si nu stia ce sa faca. Toate nenorocirile se abatusera asupra ei. A doua zi, Gelu, cel cu care împartea si bune si rele de peste doi ani, daduse bir cu fugitii. De trei sferturi de an nu-si gasea de lucru si aproape ca nici nu parea prea interesat in ultima vreme. Cheltuia banii castigati de ea...

Fara loc de munca, singură si aproape fara bani, Marcela se hotarase brusc sa plece acasa de sarbatori. Nu stia nimeni ca vine, nu anuntase. Era profund nefericita fiindca pe omul ala il iubea cum nu mai iubise si-i trecuse multe cu vederea. 

Totusi, cineva o aștepta în fiecare zi. Chiar și când știa că n-are cum veni... Măicuța ei...

Dupa 20 de ore de autocar plus cele cateva ore pierdute cu  drumul pana in comuna ei, ajunse acasa seara. Totul era alb, curat, fara a fi foarte multa zapada. Se vedea ca ninsese de foarte curand. Cainele era cat pe-aci sa rupa lanțul cand ii simti mirosul pe care nu-l uitase de atatea luni de zile. Nu mai fusese de la Paște acasa. 

Maica-sa isi facu de doua ori cruce larga. 

- Da' bine, mama, de ce nu m-ai anunțat ca vii? Si se repezi s-o sarute cu toata dragostea. 

- Saru' mana, mama! Hai, ca vorbim in casa. Si zâmbi. Nu voia ca mama s-o vada trista.

Se gandise pe drum: n-avea sa spuna nici ca nu mai avea serviciu, nici ca se despartise de Gelu. Nu voia sa-i amarasca mamei Craciunul. Si asa era singură cuc, la cei nici 60 de ani...

- Mamă, George vine?

- Nu vine. E departe rău. Le e greu si lor... Cu doi copii...

George, fratele, după ce ramasese șomer in urma cu aproape 5 ani, plecase cu nevasta si ambii copii in Danemarca. Avusese noroc, gasise un job bun: frezor CNC. Plecase cu un contract. Era greu sa vina cu totii de acolo si mai ales scump. 

Maica-sa nu mai stia ce sa faca de fericire si o tot certa ca nu i-a spus ca vine, ca se pregatea si ea altfel. 

- Maine e joi. Te las sa te odihnesti. Da' vineri taiem porcul. 

- Ai porc? Ai mai crescut porc? 

- Pai ce sa fac singura toata ziua? Cu porcul, cu gainile, cu cainele...si cu gandul la voi... Nu e așa de mare porcu'...fii pe pace!  Stii ca mai vine Adeluța pe la mine, nepoata? Îmi mai trece dorul de voi...

Apoi zilele au trecut ca si cand ar fi zburat. Cu porcul, cu pregatirile, câteva dulciuri...puțină curațenie, ca asa se cuvenea.... Colindatorii au cantat pe la ferestre...

A doua zi era Crăciunul. Toate erau pregatite. Marcela fugise pana la oraș si luase si un braduț pe care-l împodobise cât putuse de frumos..
Maica-sa era fericita ca-i venise acasa fata de dorul careia se sfarșea in fiecare zi.

Marcela adusese cateva daruri pentru mama. Si pentru nepotica Adeluța, care locuia aproape si care-i era tare draga, si le asezase deja sub brad. Venise si draga de Adela cu ai ei...
Curios, dar prin toata tristetea ei, Marcela se simtea ca-n copilarie... Mai uitase de nefericirile din ultimele zile. Fusese o idee buna sa vina acasa. Cea mai buna.

S-au culcat linistite, povestindu-si tot felul de amintiri de cand erau ea si George copii...si venea Mos Craciun cu ce putea și el...

Dimineața, cand s-au trezit, casa inca mirosea numai a brad, a cozonac, placinta si sarmale. A tot felul de bunatati. Dupa ce-au randuit totul pe-afara si prin casa, au inceput sa se pregateasca pentru a imparti prin vecini, cum era obiceiul.
Deodata, afara, cainele incepu sa latre violent. Peste latratul lui se suprapunea parca si un claxonat de masina. Iesira de urgență amandoua afara, sa vada ce se putea petrece. Nu era a buna, cainele nu se mai oprea din latrat. Din nou statea sa rupa lantul.
La poarta era o masina necunoscuta...si din ea se vedea cum coboară mai multe persoane cu bagaje. Se auzeau voci... și rasete de copii.
-  Mamă, dragii mamei...voi vreti sa ma omorâți amandoi!...mai putu sa zica mama si râzând de fericire începu să plângă...
Marcela radea si ea...parca fara control. Venise si George cu toata familia. Tot fara sa anunte... 
Printre lacrimi de fericire se priveau cu drag, unii pe altii, si parca nu-si mai gaseau vorbele.
In aerul tare si racoros, de iarna, mirosea a Craciun... mirosea a dragoste....

Această poveste parfumată a fost posibilă datorită Clubului poveștii parfumate, găzduit cu grație de Mirela, iar tema Dimineață parfumată de Crăciun a fost propusă de OchiiVerzi.

Au mai scris  pentru Povestea parfumată următorii:

Mirela,  Vienela,  OchiiVerzi,  Carmen,  Poclid Roxana,  Sara,  Pandhora,  Lili,  Gabi,  Minnie, Diana,
  Lolita, KARMAPOLICE,  Gandvis,    Lolita,   Vero,  Anca,