Sunt feluri de mâncare și dulciuri care poartă o anume încărcătură, un fel de o simbolistică proprie. Pe lângă cozonaci, care nu puteau lipsi, anul ăsta am stabilit că de Crăciun fac prăjitura televizor. Sunt îndrăgostită de ea încă din copilărie și mă tot reîndrăgostesc de două-trei ori pe an. De Paște, de Crăciun sau poate de Anul Nou. Nici nu mai țin minte când și cum a ajuns rețeta în casa noastră. Cum mama e pe lângă mine o întreb dacă mai ține minte proveniența. Spune că e de la o doamnă din Zalău, cu care a fost cândva colegă. De doamna respectivă, ca prezență fizică, încă îmi amintesc...
