Am foarte puțin timp la dispoziție. Atât de puțin că mi-e teamă că n-am să reușesc. Vreau să prăjituresc ceva destul de complicat în doar 55+10 deci în doar vreo 65 de minute.
Tare mi-e teamă că prăjitura va rămâne neterminată dar e o mare provocare și am să încerc.
Poate știți prăjitura, poate nu. Oricum, fiți cu ochii în patru!
Prăjitura are trei foi. Două identice, cu cacao și una galbenă, de tip pandișpan. Între ele se află o cremă pe care eu o dublu colorez și care face ca televizorul să devină nu chiar color ci exact așa cum am scris în titlu: pastel-color. Deasupra se va turna o glazură de cacao.
E timpul să termin cu vorba lungă! Să trec la treabă.
Încep cu cele două foi cu cacao. Pentru ele sunt necesare:
- 250 gr. făină
- 50 gr. unt
- 50 gr. zahăr (poate fi și pudră dar nu-i obligatoriu)
- 1 ou întreg
- 1 lingură plină cu cacao
- 50 ml. lapte
- 1 lingură rasă cu bicarbonat de amoniu (amoniac)
Se freacă oul cu zahărul, untul, cu pudra de cacao. Se adaugă laptele treptat adăugându-se și făină. Amoniacul se stinge cu puțin oțet și se amestecă și el în compoziție. Se termină de pus laptele și făina. Coca nu va fi una tare ci destul de moale, care se cam lipște de mâini. Deci nu adăugați făină până vi se pare că e bună de întins, ca o cocă de pâine. E bună exact așa, moleșita...
Se încinge cuptorul.
Mai am timp? Ia sa văd ceasul... Da, mai am... Încă vreo 60 de minute cu totul.
Aluatul cu cacao se împarte în două părți egale.
Se întinde pe dosul tăvii, unsă în prealabil cu puțin ulei, ca și palmele. Altfel tot aluatul, în loc să ajungă pe tavă, ajunge pe mâini.
Foile se coc la foc potrivit. Apoi se dezlipesc de pe tavă cu un cuțit cu lama lungă si subțire.
Eu am încă niște tăvi de la un aragaz vechi, tăvi pe care le folosesc și azi. Sunt antice, e drept, dar încă foarte bune. La fel cum antică e și rețeta, o am de la mama care o are de la tanti Silvia, vecina mea. Că tot v-am vorbit despre ea de curând.
Sunt gata cele două foi. Le-am scos pe un grătar, pe foi de ziar, unde se simt foarte bine și se răcesc repede. E nevoie de circulație de aer, mai am timp atât de puțin...
Pișcotul sau ecranul (Pandișpanul)
Ca să putem vedea emisiuni de toate felurile pe el, ecranului îi trebuie așa:
- 4 ouă întregi
- 250 gr. zahăr
- 200 gr. făină
- 4-5 linguri de apă rece
- coaja de la o lămâie mare
Zahărul împreună cu ouăle întregi se bat cu telul bine, ca pentru tort. Se adaugă apa rece treptat. Se adaugă tot treptat, amestecând ușor, făina. Apoi se pune coaja de lâmâie. Se amestecă tot ușor.
Compoziția se toarnă într-o tavă unsă și tapetată, care trebuie să fie de exact dimensiunea celei pe care s-au copt cele doua foi cu cacao.
Se coace la foc mai mic la început, cca. 20 de minute, apoi la foc ceva mai mare. Cand s-a dezlipit puțin de marginile tăvii, s-a copt.
Se scoate, la fel, pe o foaie de ziar, pe un grătar, ca să se răcească repede și să nu se umezească.
 |
| Pandișpanul copt |
Timpul mă fugărește... Nu știu de voi reuși.
Credeți că am stat cât s-a copt pandișpanul? Vă înșelați. Nu-mi permit, nu-i timp. Am făcut un sirop simplu, din cca. 600 ml apă si cca. 150 gr. zahăr. Se fierbe bine apoi se lasă să se răcească.
Crema pastel-color
- 400 ml lapte
- 3 linguri pline cu vârf cu făină
- 250 gr. unt
- 250 gr. zahăr
Se amestecă laptele cu făina apoi se fierbe pe foc foarte mic. Se poate și la bain-marie dar nu-i nevoie decât de un foc foarte mic și amestecare continuă. Se fierbe până se îngroașă. Apoi se mai amestecă să se răcească ceva mai repede. Asta dacă sunteți grăbiți, ca mine acum.
După ce crema aceasta albă se răcește, se amestecă cu untul care a fost amestecat mai înainte cu zahărul pudră și zahărul vanilinat. Amestecul final se face cu mixerul. Va rezulta o cremă albă, splendidă, ca o spumă.
Eu o împart in două părți egale pe care le colorez în câte o culoare cu foarte puțin colorant lichid sau granule. Vernil cu roșu sau galben cu roșu sau orice altă culoare aveți. Foarte puțin colorant, să nu cumva să exagerați!
Buuun! Deci am foile cu cacao, am pandișpanul, crema împărțită deja în două și colorată pastel, siropul de zahăr.
Asamblarea se face așa:
Așez o foaie cu cacao peste care întind una dintre cele două părți de cremă. Pun deasupra pandișpanul pe care îl insiropez exact acolo, cocoțat peste cremă. Torn siropul ușor-ușor, cu o lingură.
Gata! Tot siropul e absorbit.
Pun cea de-a doua jumătate din cremă, apoi, cu grijă, și cea de-a doua foaie cu cacao.
Deasupra îi stă bine cu o glazură. De fapt nu că-i stă bine, așa-i trebuie!
Știți cât mai am? Vreo 20 de minute, nu mai mult. Nu cred să reușesc...Fiindcă vreau să adaug și niște fotografii. Făcute și ele tot pe fugă. Acuma...ce-o fi, o fi!
Ziceam ceva de-o glazură...Iacăt-o!
Glazură de cacao
Ne trebuie pentru ea:
- aproape două linguri cu apă
- 6 linguri pline cu zahăr
- 2 linguri cu cacao
- 35-40 de gr. de unt
Zahărul amestecat cu pudra de cacao plus apa se pun pe un foc mic. Se amestecă continuu, să nu se ardă. Când amestecul e topit se adaugă untul până se topește. Și se amestecă.
Apoi, cu o lingură, se va turna așa, fierbinte, deasupra televizorului, cu grijă, să nu curgă în toate părțile.
Se lasă să se răcească. Și e gata. Gata de mâncat. Însă ținut la rece e chiar perfect.
Dacă televizorul ăsta e bun...? E cel mai bun! Nici un tort nu-i atât de bun, trust me!
Poftă bună, dragii mei! Să știți că merge și cu un păhăruț de vin spumant.
De ce m-am zbătut așa? În viteza asta? Poate am o șansă la o plită cu inducție. De la BEKO.
Am scris și eu acest articol, pe foarte mare fugă, ca să mă alătur campaniei Blogchef.ro – Gatim ce poftesti!, in care Andreea Patrascu, Cetin Ametcea, Sebastian Bargau si Radu Bazavan se lupta pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO. Sper să mai ajung acolo, să mă mai primească și pe mine.
Tin pumniiiiiiiii! Plita cu inductie este un ajutor formidabil în bucatarie! Sper din suflet sa o câstigi! Succes!
ReplyDeletePS: Prajitura ti-a iesit nemaipomenit de bine! Felicitari!
Multumesc, Carmen draga! Sunt foarte multe articole, chiar foarte multe si e foarte greu, nu greu, pentru ca sunt si multe bune printre ele.
DeleteMa simt in elementul meu si in bucatarie, atatla pregatit mancaruri cat si in cazul prajiturilor, si poate ca o astfel de plita ar fi ceva de mare ajutor. Am mai postat eu doua retete pana acum. As face mai des aceasta chestie dar trebuie fotografiate toate fazele si n-am rabdare, eu lucrez mereu repede si chestia asta ma cam incurca. :)
Merci inca o data! Si o noapte buna!
Succes!
DeletePărerea mea e că trebuia să susţii că nu ţi-a ieşit fiindcă n-ai avut plita aia meseriaşă. Sau ai împrumutat-o de la o vecină, care ţi-a dat şi reţeta. Tu n-ai auzit că trebuie să creezi buzz?! Ce o fi însemnând asta doar presupun. Cred că nu-i contagioasă...
Multumesc! E greu...dar poate cu ajutorul vostru :)
DeleteNu-ti dau dreptate ;) Pai daca fara plita meseriasa imi ies lucrrui atat de bune si frumoase iti dai seama avand-o ce fac in bucatarie? :)
Ajung și eu abia azi la tine, dar știi că ieri am sărbătorit prima victorie e Enyei și cea mai importantă!
ReplyDeleteTelevizor e una din prăjiturile copilăriei mele, Elly dragă. Mama mea o face mai bună decât oricine, spun asta deoarece am mâncat la mai multă lume și nicăieri nu se ridica la gustul celei făcute de mama. Sunt convinsă că a ta e la fel de bună. Dar e mai originală, arată senzațional, e perfect crescut blatul pandișpan, habar n-aveam de ”televizor pastel color”!!!
Succes și sper să câștigi! Cu plita cea nouă îți va ieși chiar mai bine, dacă e posibil. Țin pumnii, succes! Te pup să ai o zi superbă! :)
N-am mancat-o la prea multa lume... Mai mult aud lumea vorbind cu pofta de ea dar facand-o prea putini fiindca nu-i atat de la indemana. E o prajitura care nu reuseste oricui. Si a mea este foarte buna. Fac blatul pandispan in felul meu, diferit de cum spune reteta. E o schimbare pe care eu am impus-o in aceasta reteta. Am renuntat de mult la amoniacul din el. Nu-i face nici bine, nu-l face nici bun. Iar ouale le bat impreuna, nu separat cum e reteta originala. E foarte inalta si pufoasa iar cand am spus ca-i mai buna ca multe torturi e adevarat.
DeleteMultumesc, Mirela. E doar o incercare. Sunt atat de multe postari participante incat... :)
Ce bine arată! :D Trimite-mi şi mie o feliuţă cu un porumbel călător! :))
ReplyDeleteSucces la concurs!
:) Arata chiar bine. Iti trimit, numai sa gasesc porumbelul acela calator ;)
DeleteMerci, Alexandra!
mult succes , o minunatie a iesit...vin in vizita :)
ReplyDeleteMultumesc, Coco! Asa este, imi reuseste intotdeauna. O sa ma duc cu ea la Masterchef ;) :))
DeleteTe astept :)
Ce bine ti-a iesit, a crescut cat trebuia, prajitura nu o stiu, ma mir deja ca nu am auzit pana acum de ea, dar arata tare apetisant. Vreau si eu sa gust din acest televizor. :)) Mult succes, Elly. :)
ReplyDeleteTrebuie sa fi auzit dar poate nu ai retinut. Mai are si versiuni, poate si de nume. Am mai vazut-o la cineva, intr-o varianta mai de criza... :))
DeleteSa stii ca-i foarte buna. E foarte pufoasa si insiropata. Nu seamana la gust cu nimic altceva. Are gustul sau unic.
Multumesc, Nice!
Ti-a iesit foarte bine... noi aveam o perioada cand era nelipsita din casa la sarbatori aceasta prajitura...
ReplyDeleteCred ca o s-o mai fac si eu duminica... :D
De regula si eu tot de sarbatori o fac fiindca e foarte mare si se preteaza pentru ocazii deosebite fiind foarte aratoasa dar si delicioasa :)
DeleteSpor! Si succes, Adriana draga! Merci!
Brava, Elly! Gospodin[ mai esti! Sper sa castigi acea "nava extraterestra" numita plita cu inductie :))) ....Poate dupa ce o castigi ne trimiti si noua cate o bucata (nu felie) de prajitura :) :*
ReplyDeleteSa stii ca sunt! In ultima vreme insa gospodaresc cam prea mult pe blog. Mai mult decat ar fi cazul, mi-e teama :) Nu stiu, incerc. Daca nu incerci chiar nu-i vreo sansa :) Nu?
DeleteMultumesc!
adica toate astea intr-o ora????? cum reusesti???? si ce bine arata!!!!!!!!!! la prajiturist sunt varza, dar la ciugulit.... :)))
ReplyDeletebravo Elly! esti super! :)))
Mona...textul e scris...adanc :) Vorba lui Caragiale.
DeleteSincer, nu se poate. Nu are cum. Decat in scris. Timpul normal, cat ar merge de repede, cred ca ar fi cam de 3 ore maxim...
La prajituri m-am aventurat de la vreo 9-10 ani. Prima data pe furis, fiindca banuiam ca mama nu mi-ar da voie sa stric ceva. Si prima chestie dulce facuta a fost chiar o...turta dulce :) Sa zicem ca ma pricep binisor :)
Multumesc mult!
Arata foarte bine...felicitari...nu ma asteptam ca intr-o ora sa iasa ceva asa de bine.
ReplyDeleteMultumesc! Un text ca acesta in cam atata timp se scrie :) De fapt in exact atata, a fost cronometrat. :) Timpul facea referire la text.Prajitura e destul de complexa, ii trebuie ceva mai mult :)
DeleteIti tin pumnii....
ReplyDeleteEu gatesc de ani buni pe plita, mai precis de 17 ani!
pupici!
Minnie...aici, la mine, n-a ajuns :) Poate acum...
DeleteMultumesc!
tin pumnii!
ReplyDeleteti-a iesit foarte bine! frumos colorat. data viitoare sa incerci o plasma...:))
Crema ce pare alba e un vernil palid...in foto n-a prea iesit... Era frumos.
DeleteBuna asta cu plasma :)) Merci mult, Geanina!
Multă baftă, a ta să fie plita!
ReplyDeleteÎmi amintești de tentativele mele în bucătărie. Am vrut să fac o prăjitură cu vișine, despre care prietena mea spunea că-i extrem de simplă. Și m-am străduit, nu glumă. Prima tură mi-a ieșit pe post de armă albă, cu a doua am afumat toată casa. :)
De-atunci, mă ling pe bot și vă felicit cu toată sinceritatea pe voi, măiastrele care pun aluatul și cuptorul și cremele cu botul pe labe întru coacerea unor delicii!
Cum ziceam, îți țin pumnii! :)
Spuneam mai sus, intr-un comment. M-am apucat de facut prajituri pe la vreo 9-10 ani. Si multe altele, cum ar fi dulceturile, care nu-s usor de facut. In schimb sora mea...n-a avut acelasi curaj. De abia cand s-a casatorit a indraznit. Si n-a mai recuperat niciodata acel timp si experienta.
DeleteTine-mi-i bine, bine :) Poate e cu noroc :) Multumesc mult, Sorana!
Nu mă pricep la bucătărie, deşi îmi place ce ni se prezintă în poze.Acum aflu prima dată (cu oareşce interes !) de existenţa "plitei cu inducţie".Ca urmare, de curiozitate, chiar acum am luat un magnet şi am verificat toate vasele de inox pe care le avem în dotare : oale, crătiţi, tigăi, capace, castroane, farfurii...Din păcate, absolut toate sunt din inox...austenitic, adică amagnetic.Deci, adio idee de plită inductivă ! Mai ales că ar trebui să schimb şi siguranţele de la tablou cu altele de vreo 20 de amperi, la câţi consumatori simultan am în funcţiune...
ReplyDeleteSucces la dobândirea obiectului !
Nici eu n-am si n-am vazut-o niciodata pe viu. Dar e ceva care face minuni. Nu chiar la prajituri dar la gatit e super.
DeleteDeci chiar n-ai nimic cu inductie :(( Pacat!
Multam mult!
Eu am vazut si eram aproape hotarata ca voi inlocui plita de gaz cu cea pe inductie. Imi place ce face, cum arata si ca nu arde daca pui mana pe ea imediat dupa ce gatesti. E tare comoda.
DeleteDoar ca m-am convins ca e bine sa avem totusi si gaz, in caz ca pica curentul.
Arata delicios prajitura ta, eu nu prea mananc dulciuri, dar bucata aia cu multa crema chiar as devora-o.
Seara frumoasa!
Mie imi place plita cu inductie si iti doresc sa o castigi, Elly. Si eu am. Nu mai ai miros de gaze in casa si alte reziduuri ce se depun pe mobila ori pe pereti. Ideal ar fi ca la plita sa iti poi cumpara si un cuptor. Pe plita nu poti face prajitura. Prajitura televizor faceam si eu candva. Aici nu mai fac. Incerc sa cred ca mananc mai putine dulciuri, si cand vreau neaparat, pentru una sau doua felii ma duc la patiserie. Recuperez in schimb cand ma duc acasa. Fiului meu ii fac des.
ReplyDeleteStiu ca ar trebui un cuptor, Gabriela, dar n-aveaam o reteta la care sa am si imaginile atat de repede. M-am hotarat pe fuga sa scriu reteta. Intr-o ora si cateva minute am realizat articolul si in timpul asta am cautat si imaginile, facute chiar de Paste. Ma gandisem sa o public intr-o zi pe blog dar nu stiam cand... E o prajitura destul de mare, nu are sens sa fie facuta decat cu o ocazie, adica la o sarbatoare. :)
DeleteBaftă la concurs!
ReplyDeleteDacă îl câştigi, să ne dai 'televizoare' la toţi :)
Am scapat de dat televizoare! :)) N-am castigat plita dar am luat un fel de mentiune ;)
DeleteUn pachet promoțional: sort, tricou, cana, manusa. Sa-mi foloseasca in bucatarie. Sa vezi ca de acum inainte voi gati si ma bine! :)
Am intrat, dar am ajuns prea tarziu, am vazut ca a castigat altcineva :( Dar totusi prajitura ti'a iesit foarte bine, arata senzational si cred ca si gustul este la fel de bun:)
ReplyDeleteSi iti fur reteta ca sa mi'o faca si mie mama :)) Eu m'am lasat...am timp mai tarziu :))Raman la "mini-degustator cu experienta in formare" :))
Am crescut cu această prăjitură, ăe care mama o făcea foarte des. Numai că, învăţând reţeta de la o unguroaică, aceasta i-a zis "prăjitură Budapest". Delcioasă! Mi-ai adus aminte de dulciurile copilăriei.
ReplyDeleteO zi bună, Elly dragă!
Le fac si eu destul de des baietilor o prajitura asemanatoare, doar ca eu fac o crema de lamaie sau, la cererea mancaciosilor, folosesc budinca. Arata foarte frumos prajitura ta. Bine ca doarme Mihai si ca Ionut a plecat la Sinaia, pentru banchet, ca nu scapam de ei. :))
ReplyDeleteEu sunt mai rău,chiar egoist când e vorba de prăjituri. Nu mă interesează cine ce și cât a suferit pentru explozia de fericire care o am când le văd , pur și simplu îmi lucesc ochii , se fixează două gânduri ... cum ajung la ele și cum să pun mâna pe ele . Astea sunt singurele mele probleme ,mai departe mă descurc. Multă baftă la plita Beko ...
ReplyDelete