Mugurii pomilor, parcă peste noapte înverziți și unii aproape plesniți, anunțau rod bogat. Mirosind încă a verde nou, covorul de ghiocei din grădinița de flori începuse să lase locul covorașului delicat de viorele de pădure. Îci și colo se ițea, îmbumbită, și câte-o zambilă mai îndrăzneață, din cele ce aveau să-nflorească roz și să învăluie cu parfumul lor inconfundabil și puternic toată întinderea curții, anulând până și mirosurile ce se degajau odată cu căldura zilelor de primăvară de la animalele din ogradă. O înviorau parfumurile primăvăratice, o tulburau...ori poate era ea mai tulburată azi...
Despre dragoste, mai ales despre cea "oarbă". Despre relații, despre mine și despre alte subiecte. După inspirație sau ocazie.
Showing posts with label baietel. Show all posts
Showing posts with label baietel. Show all posts
Sunday, March 10, 2013
Sunday, December 9, 2012
Într-un miez de zi, cu parfum puternic de ger...
http://dragosteoarba.blogspot.com/search/label/baietel
Voia să-și facă un ceai. De tei. Constată însă că în cutie nu mai erau flori. Plecă să caute în cămara casei printre cutiile și pungile cu plante pentru ceaiuri. Căuta pe cea cu flori de tei, culese în vară chiar de el din teiul argintiu din curte. Miresmele amestecate, din cămară, îi răscoleau toate simțurile. Plantele păstrate în pungi își revărsau aromele uscate dar la fel de intense. În nări îi pătrunse, puternică și dulceag-înţepătoare, o adiere parfumată plăcută, densă, de busuioc. Hmm...Curios...Nu-l simțise pe bunicul intrând...
- Bunicule...uite punga cu busuioc. Iau cîteva fire? întrebă fără a întoarce capul. Încă mai căuta teiul.
Nu-i răspunse nimeni... Se uită peste umăr. Se simți prost pentru o clipă. Nu-i venea să creadă că doar i se păruse. Bunicul nu era acolo... Doar parfumul de busuioc ce-l însoțea, aproape permanent, pe bunicul era prezent. Poate de la punga cu flori de busuioc...
Găsi, în sfârșit, teiul și ieși. Plecă să-și facă ceai. Vremea era geroasă, se pricopsise în gât cu o ușoară
Subscribe to:
Comments (Atom)

