Showing posts with label busuioc. Show all posts
Showing posts with label busuioc. Show all posts

Tuesday, January 8, 2013

Un fir de busuioc


Vecina din stânga vine des pe la noi. Ea e cea care mai lasă poarta întredeschisă de mi-e mie teamă că-mi va pleca aiurea cățelușul. Vine pe la mama, să stea de vorbă amândouă sau cu câte o problemă măruntă. Vara mult mai des.
În casa lor locuiesc trei generații: vecina și bărbatul ei, destul de bolnav, sărmanul, fiul ei care lucrează într-un alt oraș, după un program ciudat pe care niciodată nu l-am reținut de aceea am și renunțat să-mi mai bat capul, nevasta fiului adică nora vecinei și băiatul lor. Copilul era atât de zvăpăiat când era mic încât nu credeam că va deveni vreodată un băiat liniștit. Până acum vreo 3-4 ani făcea toate năzdrăvăniile posibile și era de-o obrăznicie rară. S-a potolit ca prin minune și am rămas uimiți fiindcă, de regulă, copiii foarte neliniștiți continuă să fie niște adolescenți cam la fel. El nu. Poate că l-a ajutat hobby-ul pe care și l-a descoperit. Crește porumbei voiajori și e foarte pasionat de tot ceea ce ține de ei. E columbofil cu acte, merge cu ei la concursuri...chestii complicate, pe care nu le prea știu dar le mai aflu de la vecina. Cert e că are o mulțime de porumbei care-l costă cam mulți bani, spre disperarea părinților dar mai ales a bunicii lui care, de câte ori vine pe la noi, mai povestește câte ceva despre câte-o cheltuială care i se pare de-a dreptul scandaloasă. Băiatul de abia a împlinit 18 ani. Acum o lună.

Sunday, December 9, 2012

Într-un miez de zi, cu parfum puternic de ger...


Voia să-și facă un ceai. De tei. Constată însă că în cutie nu mai erau flori. Plecă să caute în cămara casei printre cutiile și pungile cu plante pentru ceaiuri. Căuta pe cea cu flori de tei, culese în vară chiar de el din teiul argintiu din curte.  Miresmele amestecate, din cămară, îi răscoleau toate simțurile. Plantele păstrate în pungi își revărsau aromele uscate dar la fel de intense. În nări îi pătrunse, puternică și dulceag-înţepătoare, o adiere parfumată plăcută, densă, de busuioc. Hmm...Curios...Nu-l simțise pe bunicul intrând... 
- Bunicule...uite punga cu busuioc. Iau cîteva fire? întrebă fără a întoarce capul. Încă mai căuta teiul.
Nu-i răspunse nimeni... Se uită peste umăr. Se simți prost pentru o clipă. Nu-i venea să creadă că doar i se păruse. Bunicul nu era acolo... Doar parfumul de busuioc ce-l însoțea, aproape permanent, pe bunicul era prezent. Poate de la punga cu flori de busuioc...

Găsi, în sfârșit, teiul și ieși. Plecă să-și facă ceai. Vremea era geroasă, se pricopsise în gât cu o ușoară