Showing posts with label biserica. Show all posts

Thursday, October 10, 2013

În moțul patului

Foto personală

Am doua sacoșe foarte grele. Simtindu-le cum imi trag mainile din umeri, ma târăsc cu ele câteva zeci de metri prin zona pietonala ca sa ajung pana la strada unde am acces la taxi. Il sun pe domnul T. pe care chiar îl intâlnisem mai devreme si cu care discutasem prin geamul coborat. Părea a fi in lungul convoi funerar ce se indrepta spre marea biserică din zona. Nu era, apucase prins intre masinile din convoi și zâmbind mi-a spus: "Sunt pe-aci..."

Acum realizez ca nici n-am avut curiozitatea sa vad cine era persoana decedata, daca era barbat sau femeie, ori ce varsta avea. Imi amintesc ca altadata macar o curiozitate de genul ăsta mai aveam. Nu mai am, se pare.

Primăvara de pe acoperiș

Peste tot e primăvară...în sfârșit

Mult mai multe imagini la WW găsiţi la prietena noastra Carmen, iniţiatoarea acestui joc.

Friday, March 29, 2013

Biserica din ... termopan

Reflexii dintr-o primăvară-iarnă...

=======================================================================

Postarea participă la provocarea "Reflexii în oglindă", propusă de SorinN.

Dacă dorești să participi, poți publica, într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip cu imagini tip reflexie, chiar și cea dintr-o oglindă retrovizoare.

Sunday, February 17, 2013

Silhouettes at Twilight

Siluete urbane prin oceanul de nori

Life in Pictures este o provocare adresată tuturor. Tema se întinde pe trei ramuri : fotografie, muzică și poezie.

Totul a pornit de aici, de la Costin Comba.

Saturday, February 9, 2013

Coniacul atenuează teama? . . . . (hw6)

HAPPY WEEKEND! - Ediţia 6 este gata de start! Deci, dacă este weekend, este:

Tot ceea ce trebuie sa faceţi este să postaţi, în cursul weekend-ului (SÂMBĂTĂ şi DUMINICĂ), fiecare pe blogul său, la alegere:

- o fotografie sau o mini-galerie de max. 5 fotografii, preferabil cu legendă (descriere) sau

- 2-3 glume/bancuri/anecdote ori un clip amuzant sau

- 1-2 citate/replici care v-au impresionat/amuzat şi pe care doriţi să le împărtăşiţi şi altora, eventual ilustrate cu o fotografie elocventă.
_________________________________________________________________

Unora afacerile le merg bine...

"Doamne, tot ce-mi doresc pentru 2013 este un cont bancar gras și un corp subțirel. Dar te rog să nu le-ncurci ca anul trecut. Amin!"

Ce să fac? Sunt o tipă cu ceva kilograme în plus și cu un cont firav. Mai încerc și câte-o rugăciune. Poate mi-o ajuta Dumnezeu anul ăsta.

În fața bisericii sunt o mulțime de cerșetori. Nici n-am ieșit bine și se apropie unul:

- Domnișoară, va rog, de cinci zile nu am mâncat nimic....

- Ehee, daca aș avea și eu așa voință...

Am citit de curând un sfat. "Daca va este frică să nu vă îngrășați, încercați să beți înainte de fiecare masă 50 ml de coniac. Coniacul, precum se știe din bătrâni, atenuează teama."

Nu mi se pare un sfat pentru mine. Nu-mi place coniacul.

Acum câteva zile, la pizzerie, am observat în fața mea un bărbat care a comandat o pizza mică la pachet. A fost întrebat dacă dorește să i se taie pizza în 4 sau în 6 felii. A stat și s-a gândit un pic înainte să răspundă:

Efect secundar pervers

Sâmbătă dimineața, la scurt timp după ce am dat drumul primei ediții din postarea mea săptămânală Happy Weekend!, mama a dat și ea drumul la ceva. La televizor. Din obișnuință, pentru că îl ține pe canalele de știri, ca să fie cât de cât la curent cu ceea ce se mai întâmplă în lume.

Nu prea era mare lucru pe respectivele canale. Pe toate se lăfăia subiectul zilei: controversata ceremonie de la IML pentru regizorul Sergiu Nicolaescu.

Eram obosită și întristată de tot ceea ce se petrecea pe ecrane, deja de miercuri seara, de când hienele amuşináu deși omul era în viață, în spital. Încă nu mă gândisem atunci ce se va întâmpla când nu va mai fi. Adevărul e că, a doua zi dimineața, în momentul când am aflat că a încetat din viață, nu am avut o foarte mare surpriză, dată fiind vârsta și starea de sănătate din ultima vreme, dar cu toate astea, o senzație de pierdere a ceva important, am avut. În al doilea rând, am avut și o strângere de inimă: aproape că îl credeam nemuritor...și dacă și nemuritorii se duc...

Seara anterioară (vineri seara), mă iritase Corneliu Vadim Tudor cu obsesiile sale, cu mahalagismul său și A3, prin Dana Grecu, care a învățat cam prea multe și deloc bune dar mult prea bine de la Dan Diaconescu. Toată seara pusese paie pe foc, întreținând un scandal legat de presupusul fiu al regizorului. Și dacă există și dacă nu există acest fiu, nu știu care e problema televiziunilor. Consider că e doar problema familiei. Iar conexat cu asta, s-a tot discutat posibilitatea de a se opri incinerarea de a doua zi, fiindcă chipurile, altfel nu s-ar mai putea efectua o eventuală stabilire de paternitate pe baza probelor ADN. Mi-e teamă că A3 a manipulat situația dorind a fi un soi de unealtă...in interesul propriu. O înhumare obișnuită transmisă ore întregi...poate și cu drepturi exclusive...era mană cerească. Pentru orice televiziune. Astfel că s-a întreținut și încurajat acea situație controversată, fără a se gândi careva la efectele secundare...

În dimineața de sâmbătă tot A3 era pe metereze, ținând stindardul. Cea care era în studio, îi interoga pe cei pe care îi prelua telefonic, rând pe rând, și le dădea drumul numai după ce-i secționa bine de presupun că oamenii se simțeau ca eliberați dintr-un loc urât scăpând de ea. Îi întreba anumite chestiuni legate doar de incinerare, cu o curiozitate imbecilă, pe un ton inchizitorial, tendențios și cu o agresivitate repezită, ca un câine asmuțit pe străinul intrat în curte. A3 s-a tabloidizat complet. Observasem de ceva vreme, se întampla din timp în timp, așa, pe ici pe colo. Acum am primit pe tavă toate dovezile.

Numai prin atitudinea total nepotrivită adoptată de către televiziuni și de media, în general, se poate explica ceea ce s-a întâmplat la ceremonia de incinerare. Nu cred că acolo ar fi îndrăznit cineva să strige ceea ce s-a strigat dacă nu ar fi fost creat precedentul prin discuțiile lipsite de orice respect și noimă de pe ecrane. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă acea masă de oameni n-ar fi fost întărâtată fără jenă.

Nu știu unde erau cei atât de "profund revoltați" atunci când s-au tăiat salarii, când s-a luat din pensii, când a fost furat un referendum, când s-au făcut nedreptăți mari...cu foarte mult mai mari decât acela de a le fi fost răpit un simbol, așa cum s-au exprimat unii.

Ca o concluzie amară...

Televiziunile nu respectă nimic. Pentru ele, pentru oamenii lor, și viața și moartea sunt doar niște mărfuri...cifre de rating...
Anumiți oameni din mass media au găsit ocazia de a mai ieși, pentru o clipă în față, publicând articole care l-au redus la un mare zero pe Sergiu Nicolaescu.
Alții, exact în aceste momente, și-au adus aminte că ar avea niște răfuieli mai vechi cu artistul...
Reprezentanții cei mai înalți ai Bisericii m-au întristat cel mai tare prin încercarea de a întoarce hotărârea luată de către familia lui Sergiu Nicolaescu, oferindu-se să plătească jumătate din cheltuielile de înmormântare și să asigure un loc de veci la Cimitirul Bellu...

Oare viețile noastre să însemne doar bani?

Am fost întristată și siderată zilele acestea. Nu am avut nicio tragere de inimă pentru nimic. Mi s-a relevat, prin acel efect secundar pervers, că mulți români nu știu și nu pricep ce înseamnă respectul pentru viața personală a cuiva. Nu respectă nimic: nici moartea, nici viața... Și nici macar n-au înțeles că doar au fost manipulați de către toți cei interesați...

L.E. - Nici n-am terminat bine de scris articolul și a apărut altceva. Informația că persoana care ar fi depus cererea pentru stabilirea paternității s-ar fi folosit de un CNP fals. Deocamdată se pare că persoana căreia îi aparține acel CNP este un jurnalist sau fost jurnalist însă jurnalistul ar fi declarat deja că nu cunoaște nimic. Un furt de CNP și o altă manipulare. Exact ceea ce spuneam. Nu știu însă ce curs vor lua lucrurile...