Cam greu am scapat de ele...abia in ultima foto. Intre ele au mai fost inca doua capturi, tot cu fire... Problema e ca sunt fire peste tot :) Pe mine ma fascineaza apusurile. :)
Pe cea de-a treia poză aş fi intitula-o, după senzaţia wagneriană de fior rece pe care mi-o conferă, "Amurgul zeilor"(Götterdämmerung).Dar e prea mult spus, şi atunci, judecând după cele două "antene", i-aş zice : "Comuniunea cu Dumnezeu" versus "Comuniunea cu...televizeu" (= zeul nostru modern, cel de toate...orele!)... :)))
Cu privire la ultima fotografie, ai dreptate. Cam aceeasi senzatie ma incearca si pe mine. Cele doua "antene" m-au pus si pe mine putin pe ganduri. Eu m-am gandit la notiuni precum "vesnic" si "efemer"...sau la o paralela la modul "sacru" si "profan" ... :)
Frumoase culorile cerului surprinse la ceas de seara. Aparatul tau foto se descurca admirabil chiar si in conditii de lumina slaba. Fermecatoare capturi. :) Ultima ma duce cu gandul la Santorini...
Eh...face si el ce poate. Asa, pe inserate mai iese ceva. Dar noaptea nu face fata deloc. :( In legatura cu ultima...inclin sa cred ca ai dreptate :) Multumesc, Nice!
Ce dement sunt... Incercam sa calculez distanta parcursa, in functie de viteza ta de deplasare si miscarea norilor...tinand cont unde erau in prima fotografie, si unde au ajuns in ultima. :))) Estimez 180-220 metri, cu o viteza de 3-5 km/ora. :))
Mie copacul din stanga imi place cel mai mult. Ne zambeste in prima, ne face cu mana in a 2-a, si ne paraseste in ultima. Povestea lui e cea mai frumoasa. ;)
:))) M-ai facut sa zambesc. Sincer nu stiu cum ai fi putut face calculele. Trebuie sa iei ceva ca reper si n-ai garantia ca eu n-am schimbat ceva la imagini. Adica daca le-am mai aplicat cate un "cut". Ceea ce s-a si intamplat la a treia. Ma interesa doar turla clopotnitei. Totusi...sunt cam 150 de metri de la un loc la altul. Nu mai mult. Uite, la faza cu copacul ne potrivim. Mie mi se par mai frumosi copacii desfrunziti in fotografii si nu numai. Imi place paienjenisul ramurilor :)
Exact!!! Un copac infrunzit este o poveste vesela, uniforma...liniara. In timp ce un copac desfrunzit are mereu o poveste trista de spus, in multe cuvinte...capteaza altfel atentia. Mereu am impresia ca vazandu-l, privesc prin el, cand de fapt n-o fac...ci doar strecor prin propria lui poveste, intelesul povestilor mele.
Punct de reper - antena de bulgari. :)) Am gresit cu vreo 50 de metri. Damn! :)
Stii ce-mi spune turla? Ca se uita la copac. ;) Uita-te putin in foto 3, ca Sf.Cruce este inclinata putin spre stanga, acolo unde este copacul (iesit din cadru)... Cu siguranta 'cei doi' poarta o conversatie. ;)
Antena nu e de bulgari. E antena de tv pur si simplu. Am avut si eu una pana acum cativa ani, cand un vant a batut cam tare si-a rupt-o. Praf a facut-o. Era cocotata intr-o teava. S-ar putea sa dialogheze. Ce stim noi ce fac lucrurile cand intoarcem capul?!? :))
Am ajuns la siluetele tale. Da, se profilează pe cerul serii silueta turlei bisericii, întocmai cum te apropii tu de ea, probabil venind spre casă. Frumoase fotografii, încarcate de poezie. Elly dragă, să ai o săptămână frumoasă! :)
E foarte deosebita seria asta! partea buna e ca ai puterea de a observa si de a te bucura de astfel de lucruri! partea rea, zic eu, e ca inseamna ca inca nu ti s-a normalizat programul de lucru si yot cu noaptea in cap ajungi acasa!.....
Nu trebuie sa ne suparam prea tare pe firele care apar in imagini. Ele ne amintesc de evolutie, de comoditatea omului modern, de faptul ca totul acum ne vine la nas. :))
dincolo de fire...frumusetea! :)
ReplyDeleteCam greu am scapat de ele...abia in ultima foto. Intre ele au mai fost inca doua capturi, tot cu fire... Problema e ca sunt fire peste tot :)
DeletePe mine ma fascineaza apusurile. :)
în fiecare seara, un alt spectacol, mai altfel decat fiecare precedent si totusi la fel... Fascinante amestecurile de culori!
ReplyDeleteAproape ca la fiecare cateva minute peisajul se schimba, asta ma farmeca la apusuri. :)
DeletePe cea de-a treia poză aş fi intitula-o, după senzaţia wagneriană de fior rece pe care mi-o conferă, "Amurgul zeilor"(Götterdämmerung).Dar e prea mult spus, şi atunci, judecând după cele două "antene", i-aş zice : "Comuniunea cu Dumnezeu" versus "Comuniunea cu...televizeu" (= zeul nostru modern, cel de toate...orele!)... :)))
ReplyDeleteCu privire la ultima fotografie, ai dreptate. Cam aceeasi senzatie ma incearca si pe mine. Cele doua "antene" m-au pus si pe mine putin pe ganduri. Eu m-am gandit la notiuni precum "vesnic" si "efemer"...sau la o paralela la modul "sacru" si "profan" ... :)
DeleteIn postarile tale e si poezie si fotografie....
ReplyDeleteHapi, daca tu spui asa..eu te cred :)
DeleteMultumesc :)
Frumoase culorile cerului surprinse la ceas de seara. Aparatul tau foto se descurca admirabil chiar si in conditii de lumina slaba. Fermecatoare capturi. :) Ultima ma duce cu gandul la Santorini...
ReplyDeleteEh...face si el ce poate. Asa, pe inserate mai iese ceva. Dar noaptea nu face fata deloc. :(
DeleteIn legatura cu ultima...inclin sa cred ca ai dreptate :)
Multumesc, Nice!
Ce dement sunt... Incercam sa calculez distanta parcursa, in functie de viteza ta de deplasare si miscarea norilor...tinand cont unde erau in prima fotografie, si unde au ajuns in ultima. :))) Estimez 180-220 metri, cu o viteza de 3-5 km/ora. :))
ReplyDeleteMie copacul din stanga imi place cel mai mult. Ne zambeste in prima, ne face cu mana in a 2-a, si ne paraseste in ultima. Povestea lui e cea mai frumoasa. ;)
:))) M-ai facut sa zambesc. Sincer nu stiu cum ai fi putut face calculele. Trebuie sa iei ceva ca reper si n-ai garantia ca eu n-am schimbat ceva la imagini. Adica daca le-am mai aplicat cate un "cut". Ceea ce s-a si intamplat la a treia. Ma interesa doar turla clopotnitei.
DeleteTotusi...sunt cam 150 de metri de la un loc la altul. Nu mai mult.
Uite, la faza cu copacul ne potrivim. Mie mi se par mai frumosi copacii desfrunziti in fotografii si nu numai. Imi place paienjenisul ramurilor :)
Exact!!! Un copac infrunzit este o poveste vesela, uniforma...liniara. In timp ce un copac desfrunzit are mereu o poveste trista de spus, in multe cuvinte...capteaza altfel atentia. Mereu am impresia ca vazandu-l, privesc prin el, cand de fapt n-o fac...ci doar strecor prin propria lui poveste, intelesul povestilor mele.
DeletePunct de reper - antena de bulgari. :)) Am gresit cu vreo 50 de metri. Damn! :)
DeleteStii ce-mi spune turla? Ca se uita la copac. ;) Uita-te putin in foto 3, ca Sf.Cruce este inclinata putin spre stanga, acolo unde este copacul (iesit din cadru)... Cu siguranta 'cei doi' poarta o conversatie. ;)
Antena nu e de bulgari. E antena de tv pur si simplu. Am avut si eu una pana acum cativa ani, cand un vant a batut cam tare si-a rupt-o. Praf a facut-o. Era cocotata intr-o teava.
DeleteS-ar putea sa dialogheze. Ce stim noi ce fac lucrurile cand intoarcem capul?!? :))
Am ajuns la siluetele tale. Da, se profilează pe cerul serii silueta turlei bisericii, întocmai cum te apropii tu de ea, probabil venind spre casă. Frumoase fotografii, încarcate de poezie. Elly dragă, să ai o săptămână frumoasă! :)
ReplyDeleteBiserica e in drumul meu...
DeleteInsa sunt cam departe de casa siluetele mele de azi. :)
Multumesc mult, Mirela!
Yes, really very beautiful backlighting at sunset, they look so delicious these silhouettes ... A greeting.
ReplyDeleteIf you say :) Thanks!
DeleteSuperbe imagini! Eşti privilegiată, într-un fel.. :)
ReplyDeleteIntr-un fel :)
DeleteMultumesc!
Bună Elly!
ReplyDeleteÎmi plac apusurile de soare,foarte frumos ai surprins!
O săptămână minunată îți doresc!
Cu drag!
Multumesc, Elena! Numai bine si tie! :)
DeleteCe apus frumos ai surprins! Mi-ai facut si mie pofta de un apus....;)
ReplyDeleteMerci, Geanina! Dar nu se compara al meu cu ale tale :)
DeleteHello Elly and greetings from the UK. You have taken some lovely shots of the sky and the silhouettes - very clever work.
ReplyDeleteHi, Phil! Thanks! :)
DeleteSuperbe culorile cerului! Le-am remarcat pe ele inaintea siluetelor. Un apus de soare minunat. :)
ReplyDeleteZi frumoasa sa ai!
Orice ai remarcat, pe mine ma bucura :)
DeleteMultumesc! La fel!
E foarte deosebita seria asta! partea buna e ca ai puterea de a observa si de a te bucura de astfel de lucruri! partea rea, zic eu, e ca inseamna ca inca nu ti s-a normalizat programul de lucru si yot cu noaptea in cap ajungi acasa!.....
ReplyDeleteImi pare bine ca-ti plac fotografiile :) N-am ocazia prea des sa prind apusuri.
Delete:) m-am mai uitat o data la ele! :)
DeleteFrumoase imagini...
ReplyDeleteMerci, Cristi!
DeleteSuper frumoase fotografiile! Culorile, norii, cerul...sunt superbe. Iar siluetele cladirilor au un aer asa, misterios...
ReplyDeleteMister...ca-n Zona Crepusculara ;)
DeleteMerci, Larisa!
ce frumos apus !!!
ReplyDeleteMultumesc, Coco! :)
DeleteCu adevarat de vis:x
ReplyDeleteChiar? ;) Eu stiam ca pe la mine e frumos da' nici chiar asa ;)
DeleteFrumos fundal! Ai ajuns la concluzia mea: daca vrem, vedem frumusetea peste tot si putem sa ne bucuram! :)
ReplyDeleteNu trebuie sa ne suparam prea tare pe firele care apar in imagini. Ele ne amintesc de evolutie, de comoditatea omului modern, de faptul ca totul acum ne vine la nas. :))
ReplyDelete