Azi muncea la unul, mâine la altul, ceea ce se putea, ce era nevoie. La început, vânduse în piață o vreme deși îi fusese foarte greu. Greu pentru că trebuia să iasă din casă, să îndure privirile directe și fățișe ale bărbaților și puținelor femei cu viață liberă pe care îi întâlnea în drumurile prin cetate. Greu pentru că făcea ceea ce nu făcuse până atunci. Greu pentru că viața ei și a copiilor fusese altfel. Era pricepută, era curată, era mai ales foarte harnică. Trebuia să-și crească cumva copiii și altă soluție nu era. Nu mai era. Dusese o cu totul altă viață, nu de răsfăț, însă avusese o viață bună, fusese mulțumită. De aproape un an însă, bărbatul îi pierise într-una dintre expedițiile războinice, care parca nu se mai sfârșeau. Zeii fuseseră neîndurători. Rămăsese cu trei copii mici, doi băieți și o fetiță, pe care se străduia din greu să-i crească. Atena era mereu în alertă. După fiecare expediție se auzea de alți și alți
