[6. Prima moarte sau distilarea prin rămânerea în viaţă]
SCRISOARE
„Am pierdut multe lucruri in viata. Si am suferit,
si am plans. Mai mult, mai putin...
Am cunoscut iubiri. Am cunoscut neimpliniri si
despartiri. Niciuna n-a fost insa ca despartirea de tine. Niciuna nu m-a durut
atat de mult. Niciuna nu mi-a spulberat sufletul in toate cele patru zari ...si
inspre cer...dar si inspre afundul pamantului... Niciuna.
A fost ca si cand ai fi murit. Si o parte din mine a murit si ea deodata cu tine. In ziua aceea toata lumea mea s-a prabusit. Tot ceea ce traisem, visasem, sperasem, s-a imprastiat ca si cand n-ar fi fost.
A fost ca si cand ai fi murit. Si o parte din mine a murit si ea deodata cu tine. In ziua aceea toata lumea mea s-a prabusit. Tot ceea ce traisem, visasem, sperasem, s-a imprastiat ca si cand n-ar fi fost.
Nu ne-a fost foarte bine, stiu. Ca un copil
rasfatat ai facut tot ce-ai vrut din mine fiindca te iubeam nebuneste, fiindcă știai ca sunt nimic fara tine... Știai... Si-ai profitat din plin, in toate
felurile posibile, de multe ori de neinteles si pentru mine. Si te-ai jucat
de-a v-ati ascunselea cu sufletul meu
